Bienvenue au Québec! Welcome to Canada! > AB, BC, MB, GNB, NF, NT, NS, NU, ON, PE, SK, YK

Am ajuns in Calgary... momente emotionante

(1/17) > >>

Raton:
Prima zi in Calgary…momente emotionante…

Salut,
scriu aceste randuri romanilor de buna credinta, sensibili, care vor sa emigreze in Canada…


         Am ajuns in Otopeni, eu si sotia mea, cu 2 ore inainte de plecarea avionului, ne-am infoliat papornitele (750.00 lei pt. 5 bagaje mari) si cand ajungem la cantarit si doamna functionar vede al 5-lea bagaj care era in plus fata de limita, se apleaca usor si ne zice usor ca mai bine ii dam ei 50 de euro decat sa dam taxa reala de 100 euro cu chitanta. Am inteles mesajul si am scos banii…
Ne-am despartit de rude cu lacrimi in ochi si am ajuns la prima scanare de bagaje de mana. Trecem in partea cealalta si vedem un vas cilindric mare in care rau sute de obiecte periculoase: cutite, foarfeci, bricege etc care erau confiscate din bagajele de mana. Ne-am uitat si am inceput sa radem de asta, dar cand ne-au iesit bagajele vedem ca un ofiter ia o geanta de-a noastra si o desface zicand: “vad ca sunteti inarmati”…In clipa aia ne-a pierit zambetul cand am vazut ca scoate un briceag si o foarfeca chirurgicala pe care le bagasem din greseala acolo…Cu tristete m-am uitat cum mi le confisca si le baga in acel vas transparent…
Pan sa dea drumul in avion, m-am dus la internet ca sa dau niste mesaje si am platit 70.000 lei / 15 minute  !!!
Ne urcam in avion, care era de marime medie unde ne asteptau cateva stewardese urate si trecute de 40 de ani care au fost destul de acre cu noi tot drumul. Ajungem in Viena, stam la coada la pasapoarte, scanare etc..si un ofiter imi ia un bagaj de mana si imi zice: “too heavy…trebuie sa le bagam la cala de bagaje”. OK, ni le eticheteaza si le las acolo. Dupa 10 minute imi amintesc cu groaza ca intr-unul am un bibelou din portelan la care tin ft. mult si s-ar putea sa fie spart daca arunca bagajele…Asa ca m-am dus la ei si le-am spus ca sunt ingrijorat de acest lucru. Baiatul de acolo imi zice sa stau linistit ca ei sunt ft. atenti cu bagajele de mana. OK, si plec…Totusi am ramas ingrijorat. Dupa alte 10 minute ma duc din nou si il rog pe unul dintre ei sa ma lase sa scot bibeloul si sa-l tin in mana. Ma lasa fara probleme.
Urcam in al doilea avion care era “putin diferit”…era imens, avea scune pe 8 randuri si cred ca avea undeva intre 250-300 de locuri. Ne-am plictisit pana am ajuns la coada avionului unde erau locurile noastre. Stewardesele erau tinere, frumoase si pline de zambete. Cu ele era si un steward (oare asa se numeste ?) cu figura de gigollo si plin de sarm. Erau toti austrieci.
Nu va exagerez, dar tot drumul care a tinut 9 ore ne-au dat 3 mese si de 10 ori cate ceva de baut la alegere.
Ne-au dat 4 filme artistice plus alte 10 optiuni de genuri muzicale, toate fiind ascultate la casti. Ca un facut la mine nu functiona consola aia unde bagai mufa de casti, asa ca am ascultat putin la sotia mea.
Oboseala multa. Avionul zbura la 11.000 m cu viteza de 900 km/ora si pe monitoare ne dadeau, intre filmele artistice , indicatii cum sa ne miscam bratele, picioarele, sa ne descaltam, etc. pentru a evita staza venoasa. Cel mai frumos moment a fost cand am trecut pe langa tarmul Groenlandei si am vazut niste peisaje mirifice  de munti si lacuri partial inghetate. Eram la 11 km inaltime dar nu era fir de nor, asa ca vedeam perfect. In momentele alea am regretat ca mi-am vandut aparatul foto inainte cu 2 sapt. de a pleca. Dupa aproximativ 9 ore de zbor suntem anuntati ca vom ateriza in Toronto si vedeam pe monitoare datele principale de zbor: viteza, altitudine, temperatura exterioara…Aterizarea a fost fara cusur si pasagerii au aplaudat indelung aceasta performanta, ca un gest de apreciere fata de maiestria pilotilor, la care am participat si eu.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost civilizatia oamenilor, motivul principal pentru care am plecat din tara. In toate avioanele, si la urcare si la coborare, oamenii stateau la rand linistiti pana cel din fata aseza bagajele si se aseza pe scaun. Indiferent cat de greu se misca cel din fata,,nimeni nu avea reactii “romanesti” in care sa auzi: “hai dom’le mai repede” sau “hai mamaie/tataie, ce te misti asa greu ?”. Si cand ma gandesc ca asemenea comportamente animalice sunt cotidiene in Romania….
Intre momentul aterizarii si oprirea avionului au mai trecut 15 minute, timp in care avionul a parcurs un traseu ft. lung printre pistele acestui imens aeroport din Toronto. Acolo ne-au asteptat niste autobuze speciale care ne-au transportat catre poarta de intrare. Si acesta a mers vreo 10 minute printre piste. Sa fi vazut cum respecta soferul semnele de circulatie si cum dadea prioritate la avioane, vagoanele de bagaje si alte vehicule.
Aeroportul din Toronto e atat de mare incat am mers pe jos o juma de ora prin zeci de culoare, alei rulante, sali imense si scari rulante intre diferitele niveluri ale aeroportului. Am trecut iar prin diverse filtre si scanari pana am ajuns la biroul de emigrari unde un chinez simpatic ne-a facut intrarea oficiala ca emigrant in Canada, prin verificarea CSQ-ului si a sumei de bani. La iesire am trecut pe la un indian care vorbea o engleza groaznica si care ne-a dat plicurile  cu formularele pentru obtinerea SIN-ului.
Trecem mai departe catre al treilea avion si cautand bagajele mari intrebam un negru imbracat in  rosu pe unde trebuie s-o luam. El ne zice ca ne ajuta sa gasim bagajele, sa le transporte la banda pentru calgary, dar trebuie sa platim 18 $ taxa oficiala si sa-i dam si lui tips. OK, eu m-am amuzat la faza asta si am zis: welcome to real capitalism. Sotia mea s-a cam enervat pt suma aia…
Luam bagajele, dar cand ma uit mai bine va ca un bagaj de mana e rupt, deci l-au aruncat pe jos fara mila. Atunci m-am felicitat ca am scos bibeloul din geanta si l-am bagat in poseta sotiei.
Dupa inca un filtru, ajungem la poarta celui de-al treilea avion. Intram in fine in avion si observam niste diferente: amabilitatea este aceeasi la cursele interne canadiene dar mancarea se plateste si te tot streseaza diferite anunturi bilingve la difuzoare si prin monitoare.
Ma asez pe scaun, imi pun castile pe urechi, aleg un canal de muzica clasica si adorm cu capul pe sotia mea ascultand temele din “West side story”.Eram epuizati. Dupa 4 ore ajungem in Calgary si intram in aeroport, ne indreptam spre banda rulanta pt a ne recupera bagajele. Acolo trebuia sa ne intalnim cu 2 persoane diferite care au promis ca ne asteapta si ne ofera sprijinul.
Oamenii isi ridica bagajele si pleaca. Noi ramanem langa banda rulanta si asteptam. Aveam un carut plin cu bagaje si…asteptam. La cativa metri de noi era un grup de canadieni care vorbeau dar nu ne bagau in seama. Am mai stat de vorba cu u roman cu care am calatorit tot drumul din Bucuresti pana in Calgary, dar pe el l-a asteptat fratele sau care a ramas consternat cand a auzit ca nu a venit nimeni sa ne astepte….
Au plecat si ei dandu-ne un nr de tel ca sa-i sunam peste o sapt. cand s-ar putea sa ne ajute cu ceva…
Eram disperati…Imaginati-va un cuplu cu un carucior cu 200 kg de bagaje stand singuri intr-un aeroport al unui oras total necunoscut.
Dupa o jumatate de ora, vedem ca se indreapta spre noi un domn mai in varsta care ma intreaba in engleza daca vorbesc romaneste si cum ma cheama. Ii spun si imi zice ca a venit sa ne ajute. A citit anuntul nostre pe care il scrisesem pe forum in care ceream ajutorul cuiva pt. a ne astepta la aeroport si pt a ne tine cateva zile pana gasim ceva cu chirie. Dadusem acest anunt deoarece persoana cu care vorbisem cu mult timp inainte, ne-a anuntat cu 2 zile inainte de plecarea noastra ca nu ne mai poate ajuta.
Dupa ce am pus anuntul 2 persoane ne-au scris ca ne asteapta la aeroport….dar n-au venit.
Acest OM ne-a spus:” am citit anuntl vostru si am inteles situatia in care va aflati si am venit sa va ajutam….
Nu credeam ca este adevarat….Am lacrimi in ochi in momentul in care scriu aceste randuri. In acel moment am simtit puterea lui Dumnezeu care se manifesta prin oamenii de buna credinta.
Ne-a mai spus: “Si eu am fost ajutat cand am venit, si sa faceti si voi la fel…”
L-am urmat in liniste, am urcat bagajele intr-o masina de teren si ne-a dus acasa la el unde am cunoscut-o pe sotia dansului, am facut un dus si apoi am sta de vorba mult la un pahar de tuica tare pe care o adusesem special pt. acest lucru. Ne-a mai spus ca a doua zi vom merge la casa pe care ne-au gasit-o cu chirie….!!!!
Credeti-ma, mi se furnica pielea de emotie…
Cu acest om nu am vorbit deloc inainte, nu-l cunosteam si, cu toate acestea, impreuna cu o doamna cu suflet, amica,  au hotarat sa ne astepte la aeroport si sa ne ofere tot suportul.
L-am rugat sa ne lase sa dam un telefon in tara si am vorbit cu mama mea si ii povesteam plangand cum ne-a ajutat un om cu care nu mai vorbisem niciodata, si aceia care ne-au promis ca ne asteapta …nu au venit


Cu lacrimi in ochi, un emigrant….

gabitzu:
Iti urez bine ai venit in Canada...Sa tot gasesti oameni inimosi....cand ai mai mare nevoie de ei!
Si pe mine m-au ajutat niste persoane pe care nu le cunosteam dinainte......dupa ce am primit oferte pe forum...insotite de scuzele ca ajutorul lor nu mai este posibil....Deci cine are urechi de auzit.....:)

vacaru:
Am inteles ca ai o casa de vinzare in Calgary si un apartament de inchiriat tot acolo.

Sa fiu sincer, te-ai miscat formidabil, in 3 saptamini de la aterizare, dupa atitea peripetii ti-ai si cumparat cele doua proprietati.

Eu unul, recunosc, la 3 saptamini abia scoteam capul prin oras. Nici nu venisera actele inca.

Raton:

--- Quote from: vacaru on Sunday 18 June 2006, 13:42:36 ---Am inteles ca ai o casa de vinzare in Calgary si un apartament de inchiriat tot acolo.

Sa fiu sincer, te-ai miscat formidabil, in 3 saptamini de la aterizare, dupa atitea peripetii ti-ai si cumparat cele doua proprietati.

Eu unul, recunosc, la 3 saptamini abia scoteam capul prin oras. Nici nu venisera actele inca.

--- End quote ---

Imi cer scuze, a fost o greseala. Acest domn car m-a ajutat si la care am stat a dat un anunt din greseala pe contul meu. Dansul nu prea se pricepe, si n-a fost atent ca era logat pe contul meu....

vacaru:
Se mai intimpla.

Da, suna cam ciudat asa devreme.

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page

Go to full version