Si o ultima remarca in final, mi-a placut gestul lui dorinel munteanu din prima repriza, la faza in care gigel coman de la national a fost eliminat, a fost singurul jucator de pe teren care s-a dus la el, i-a intins o mina si a incercat sa il consoleze cu o vorba buna...
Dorinel este un mare om al fotbalului romanesc, un ultim mohican dintr-o echipa nationala care ne-a facut mare bucurii. Si ce imi place cel mai mult este modestia si bunul simt care il caracterizeaza, un exemplu pentru jucatorii mai tineri, unii dintre ei vazindu-se deja mari fotbalisti, rezultatele contrazicindu-i din pacate...
Ii povestesc lui Dumnezeu planurile mele, iar El, ... zimbeste ...
