Author Topic: Plecarea  (Read 20262 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline electra

  • Sr. Member
  • ****
  • Posts: 6.079
  • iSomething rulz!
Re: Plecarea
« Reply #40 on: Thursday 15 March 2018, 20:48:11 »
Singurul lucru fendere pe care-l stim cu siguranta despre moarte, e ca are gustul dulceag gretzos al colivei si mirosul parfumat inecacios al tamaiei.

In rest sunt povesti...


[/quot
Singurul lucru fendere pe care-l stim cu siguranta despre moarte, e ca are gustul dulceag gretzos al colivei si mirosul parfumat inecacios al tamaiei.

In rest sunt povesti...



ei poftim! de unde vii tu cu ideile astea? coliva are gust bun daca e bine gatita, iar lumanarea e lumanare. daca n'are esente parfumate toate miros la fel. cheer up as wel!
« Le profit de l’un est le dommage de l’autre. » Montaigne


Offline James Hetfield

  • Hero Member
  • *****
  • Location: in gazda la liviu c.
  • Posts: 21.065
    • http://www.metallica.com/index.asp
Re: Plecarea
« Reply #41 on: Thursday 15 March 2018, 23:28:07 »
Am ajuns insa la concluzia ca Natura a gasit o solutie geniala inventand moartea ca o finalitate logica a vietii. Altfel viata nu avea nici un sens,

viata n-are oricum nici un sens, nu vad de ce moartea i-ar da un sens. dimpotriva, daca am fi nemuritori si universul ar fi imuabil (cum se credea pina nu demult, culmea, pina si Einstein credea ca universul e imuabil, ma rog nu e vina lui, cam asta se putea observa pe vremea aia despre univers), atunci da, viata si existenta universului ar avea un sens. asa insa stim cu totii ca universul e sortit ireversibil mortii termice, deci indiferent ca ai fost un geniu ce a lasat in urma opere nemuritoare sau un nima'n drum precum e 99.99% din populatia planetei, in the end it doesn't matter, totul e sortit disparitiei
o viata umana e prea scurta in comparatie cu existenta universului, asa ca majoritatea oamenilor nu dau 2 lei pe faptul ca in 4-5 miliarde de ani pamantul va dispare parjolit de soarele nostru care se va dilata incet odata ce se va apropia de sfarsitul existentei sale. si chiar daca pina atunci sa zicem ca vom fi capabili sa ajungem pe vreo alta planeta din galaxie ce e propice vietii, anyway de-a lungul miliardelor de ani toate stelele si toate planetele au aceeasi soarta: disparitia. totul e fara sens, ata ete, insa fractiunea asta de secunda pe care o traim de cind ne nastem si pina cind murim merita din plin savurata
« Last Edit: Thursday 15 March 2018, 23:35:42 by James Hetfield »
daca femeile ar sti cît costa un autobuz, nu s-ar mai uita dupa barbatii cu Porsche

sint un om important: am functie de conducere

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #42 on: Friday 16 March 2018, 04:23:02 »
Cum adică suferință impusă?
Eu n-am văzut pe nimeni sănătos la cap sa își dorească suferință. Nici nu cred că e necesara pt fiecare.
Deci n-ai cum să pui suferința și libertatea împreună. O poți accepta, înțelege, asimila. Dar oamenii fără supranatural in ei nu și-o aleg. Asta înțeleg eu prin libertate- a alege.
Că sunt mistici care aleg suferința in mod conștient, nu vorbim de ei, ci de oameni obișnuiți.
Când te lovește trenul, metaforic vorbind (sau nu, Doamne, feri!) nu zici nici măcar accept că m-a lovit, că mă face să evoluez prin ce îndur.
Urli de durere, te zbați sa trăiești, abia mai târziu, după ce te vindeci, înțelegi de ce ai suferit.
Sau nu. De la caz la caz.

P.S. Insusi IIsus l-a rugat pe Tatal sa treaca paharul rastignirii de la el, daca se poate. In final spunand insa "Faca-se voia Ta".
« Last Edit: Friday 16 March 2018, 07:00:19 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #43 on: Friday 16 March 2018, 04:39:50 »
Nu e niciun dark&sad. E pur și simplu.
Că ai trăit mult/puțin ( oricum e o clipire), fericit/nefericit, bogat/sărac etc. tot părăsești incinta.
Am văzut și eu pers care fizic nu suporta sa se vb despre asta. Și nu erau neapărat cele mai solare din lumea asta.


Bun, sa ne amuzam nițel (p-aia cu hoit nu o mai pun, macar acum):


https://m.youtube.com/watch?v=EA0BrcLPo20

Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #44 on: Friday 16 March 2018, 06:58:28 »
Unii vad-pricep, altii mai putin, altii deloc. Formele de a vedea adevarul sunt tot atat de diverse pe cat viata insasi.
Nu e nicio competitie in a ne bate in credinte-perceptii-convingeri, mai ales in ceea ce priveste treaba asta.
Cred ca fiecaruia i se arata atat cat are nevoie, nici in + nici in -.


Am auzit si eu recent de acest om.

https://www.librariaonline.ro/practice/spiritualitate/diverse/shangri_la_frumusetea_fara_margini_a_divinului_calea_catre_fericire_marius_ghidel-ghidel_marius-p10114153

http://mariatimuc.blogspot.ro/

https://www.youtube.com/watch?v=2CcUDufbriU
« Last Edit: Friday 16 March 2018, 07:58:21 by Mărioara »
Bucurati-va!



Offline parasuco

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Montreal
  • Posts: 12.312
Re: Plecarea
« Reply #46 on: Friday 16 March 2018, 12:20:01 »
simt ca discutiile astea sensibile despre plecare aduc inexorabil catre o discutie generala despre opozitia intre liberul arbitru si destin, viata asa cum o imaginezi si o construiesti tu si cu altii, sau resemnarea la a nu face mai nimic si sa astepti posmagii moi in viata de apoi.

Problema care o am eu , ca si altii cred (ChristianT ?), nelipsiti de un fel de credinta, este ca am impresia ca cei care confunda religia cu  spiritualitatea care presupune creatia (dizainu inteligent), si se lasa usor , prea usor, influentati de fel de fel de oameni carismatici catre un cult , principal sau secundar (secte).

In mod evident toate discutiile apoi se duc de duca intre ei si  cei care chiar daca cred intr-un fel de creatie inteligenta, rejecteaza ritualurile ca datul din cap repetat cu mina pe un perete sau tamiierile.

Atei, in felul absolut in care sint portretizati de credinciosi, nu cred ca mai exista; adica acel tip care crede ca din nimic a evoluat tot...

Dar ma mir, la atitia ani dupa ca s-a adeverit ca o anumita religie e facuta din bucati (ca de ex anglicanismul , cind nu i-a convenit lu regele ca nu i-a dat  papa divort) ..lumea continua sa se bata pe viata si pe moarte in Irlanda de Nord.

Orice religie are o geneza care poate fi explicata de natura umana (Mxxhxxed care nu i-a convenit ca religiile evreiasca si crestineasca comandau armate intregi de minioni si voia si el, Constantin si altii la Niceea care a vazut interesul de a avea controlul asupra unei mase mari de credinciosi lasati in urma de progresele economice, deja convertiti de nemultumiri seculare . Si toate celelte schisme ulterioare in crestinism, pina  la Oastea Domnului in Ro....

E evident pentru toata lumea sa se ofuste cind atitia oameni buni se fac excrocati de Scientologie, prostiti de secta templului solar... dar e mai putin evident , ba chiar esti pus la pilori ca nesensibil, cind atita lume se revendica de ex la ortodoxie si scot in evidenta avantajele fata de , sa zicem, catolicism..

Cum sa le explici ca ei, oameni scoliti si dotati de creatie cu simtul umorului (dupa asemanarea hmmm Lui / Ei) contribuie la mentinerea intr-un fel de sclavie culturala miliarde de oameni, mulsi de popi si o ierarhie corupta.

Si revenim apoi la o discutie filozofica care trateaza sensibil despre plecare, ca o preocupare universala, dar o legam de o credinta care zice ca tot ce descoperim cu simturile si cu stiinta, sint Fake News. Ezoterismul se leaga de bigotism, de metafizica, de siturile holistice, de sarlatani recunoscuti, de sfinti in viata (citeodata aceleasi persoane). Miliarde aduse prin religie in cuferele diverselor religii mondiale, in mod evident utilizate de puterile vremelnice in avantajul lor (se poate discuta chiar si de religiile estice in contextul asta, cu toata spiritualitatea aparent nelegata de stringerea de averi, dar promovind activ supunerea si resemnarea)

In contextul in care religiile au pus un fel de TM pe spiritualitate, pe cultura, o umbra neagra aducatoare de moarte si conflict este o realitate intre miliarde de oameni.

De aia ma f..te pe mine grija , de prost de sint,  de grija altuia.

Pilula rosie sau pilula albastra ?

I Translate it

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #47 on: Friday 16 March 2018, 14:36:02 »
Eu mi-as dori sa fie mai mult impresii, experiențe directe, pe cat se poate, legate de plecare.
Asta macar am incercat eu sa fac.


De exemplu tot ce am văzut că spune Marius Ghidel despre experiențele lui, toate au 100% acoperire în creștinismul ortodox- că pe asta îl știu.
Doar că biserica nu ne explica și de ce sunt 100% adevărate Fericirile de exemplu. Sau eu n-am intalnit o explicație convingătoare despre ce înseamna lepădarea de sine și de ce ne e absolut necesară și cum se face. Omul asta o spune pe limba tuturor in câteva cuvinte.

Mai puțin în mistica ortodoxa, in sfinții părinti- in filocalii. Dar putina lume poate pricepe și mai ales practica. Monahii poate.
« Last Edit: Friday 16 March 2018, 14:38:38 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline christianT

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Montreal
  • Posts: 7.294
Re: Plecarea
« Reply #48 on: Friday 16 March 2018, 16:11:25 »
Cateva informatii despre Marea Plecare, dar informatii din sfera mercantilului, spuse din experienta personala.
O inmormantare mai oameni buni, daca doresti s-o faci dupa obiceiul ortodox, costa aici in Quebec cam la 10.000 de dolari, desi este posibil sa faci o mica economie, sa zicem de aproape 2000 dolari daca faci un pre arrangement funeraire din timp, adica semnezi cu o firma  funerara, Urgel Bourgie de exemplu, inca de cand traiesti.
Dar asta o faci cand esti batran si eventual pe ultima suta de metri, ma indoiesc ca cineva pe forum se gandeste la asa ceva, nici macar santiago...
Slujba la popa e cam 600 de dolari, adica cam un salariu destul de modest pe timp de o saptamana. Misto sa te faci popa, vii, bagi din top cam 2 ore, canti pe nas, ceva cu adormitilor, tamaiezi atmosfera care e si asa trista si ai castigat cam cat castiga un pulete timp de 5 zile de munca.
Mai adaugati si costul a tot felul de pomeni, si asta e...

Asa ca sa va spun ce am facut eu.


Anul trecut, cand am trecut de 50 de ani, varsta critica si din pacate am vazut si pe forumul asta ca este asa, m-am dus frumusel la un notar aici in Saint Eustache si mi-am facut testamentul.
Sunt un oarecare, un anonim, nu las mare lucru dupa mine, dar insa, daca crap maine, las o suma de bani care este indeajuns de mare sa porneasca o cearta. Ca nu se stie niciodata ce discutii ies si e bine sa lasi treburile aranjate pentru cei care raman dupa tine, chiar asa-ti zice si notarul.


Bun, stiti ce te intreaba prima data notarul?

PUnctul 1
Ce doresti sa se faca cu corpul tau dupa deces.
Am raspuns fara ezitare: incinerare.

Punctul 2

Serviciu religios? Nu, am raspuns din toata inima, fara serviciu religios si fara expunere, fara nimic, incinerare si atat.  Stiu din propria experienta cat de traumatic este sa participi la o ceremonie funerara pentru cineva pe care l-ai iubit enorm, nu-mi doresc ca cei care m-au iubit sa treaca prin ce am trecut eu. Asta e motivul. AM mai cerut ca cenusa mea sa fie aruncata, am numit locatia care e in Laval, nu vreau nisa la columbarium, nu vreau nimic, numele meu sa nu apara pe nicaieri pe nici un fel de piatra, sa nu se mai stie ca am existat.  Nu vreau nici un fel de pomeni, absolut nimic. Toate astea nu reflecta decat credintele mele sincere, asa cum le-am avut de cand ma stiu. Pentru ca e bine sa fii sincer cu tine insuti pana la capat.
O incinerare dupa cu imi doresc eu te ajunge, nu stiu sigur, dar undeva la 3000 de dolari. E posibil sa primeasca un mic ajutor de la guvern cel care ramane dupa tine.

Punctul 3:
Donatie de organe?
Nu, am raspuns. Asta e dorinta mea. Respectele mele ptr cine e de acord, dar nu nu doresc asa ceva.


Si cam asta e, pe urma se  intra in detalii, ce ai si ce lasi si cui, in procentaje si la urma numesti un executor testamentar.




PS  Un testament costa 450 de dolari la notar.
« Last Edit: Friday 16 March 2018, 17:22:39 by christianT »
“Plus je connais les hommes, plus j’admire les chiens.”

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #49 on: Friday 16 March 2018, 16:33:09 »
Tata Santi vrea copii, n-ai văzut?  :)
Și tu legumesti banii de funeralii.  :)


Oricum, și eu vreau sa semnez testament din varii motive. N-am moștenitori direcți.
Idei?
Bucurati-va!

Offline christianT

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Montreal
  • Posts: 7.294
Re: Plecarea
« Reply #50 on: Friday 16 March 2018, 16:39:24 »
..


Oricum, și eu vreau sa semnez testament din varii motive. N-am moștenitori direcți.
Idei?

O societate caritabila in care ai incredere, o biblioteca la care mergi si unde te simti bine, scoala unde ai inceput sa inveti a citi, nepoate sau nepoti daca ai si merita...
Nu stiu cum e in Romania, aici in Canada iti trebuie un executor testamentar, ii lasi si lui ceva, ca nu e asa usor pentru ce are de facut.
“Plus je connais les hommes, plus j’admire les chiens.”

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #51 on: Friday 16 March 2018, 16:50:43 »
Mersi de sugestii, mă mai gândesc.
Exista executor, poate fi același cu cel ce moștenește, daca tin bine minte.
Bucurati-va!


Offline vlad69

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.672
Re: Plecarea
« Reply #52 on: Friday 16 March 2018, 16:58:41 »
io numa' vreau sa zic ca de cand s-o scoborat cititorii printre noi ma simt foarte stingher cu ideile mele putine si fixe.


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #53 on: Friday 16 March 2018, 17:18:15 »
Tu ai ținut locul cald  :)
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #54 on: Friday 16 March 2018, 17:18:37 »
Bucurati-va!

Offline James Hetfield

  • Hero Member
  • *****
  • Location: in gazda la liviu c.
  • Posts: 21.065
    • http://www.metallica.com/index.asp
Re: Plecarea
« Reply #55 on: Friday 16 March 2018, 23:23:28 »
PUnctul 1
Ce doresti sa se faca cu corpul tau dupa deces.
Am raspuns fara ezitare: incinerare.

Punctul 2

Serviciu religios? Nu, am raspuns din toata inima, fara serviciu religios si fara expunere, fara nimic, incinerare si atat.   nu vreau nisa la columbarium, nu vreau nimic, numele meu sa nu apara pe nicaieri pe nici un fel de piatra, sa nu se mai stie ca am existat.  Nu vreau nici un fel de pomeni, absolut nimic.


same here :)
interesant cat de tare coincid dorintele noastre in ce priveste iesitul din aceasta lume
singura diferenta ar fi ca eu n-am nimic impotriva donatiei de organe (asta e valabil daca mori la spital, pt ca prelevarea trebuie facuta foarte rapid)
nu ne-am facut inca testamentul, desi sotia mi-a batut niste apropo-uri lately io tot ii zic ca sintem prea tineri pt asa ceva, insa dupa vestile asta cu Nico si Maestro cred ca o sa vizitez si io un notar pt asa ceva. vorba ta, nu ca as avea mari averi de lasat, dar sa fie toate in ordine dupa mine. s-ar putea sa te contactez pe privat sa-mi spui unde-i notarul cu 450, io am auzit ceva de in jur de 1000 la niste prieteni ce si-au facut testamentul
daca femeile ar sti cît costa un autobuz, nu s-ar mai uita dupa barbatii cu Porsche

sint un om important: am functie de conducere

Massther Clinic - Massage therapy

Offline James Hetfield

  • Hero Member
  • *****
  • Location: in gazda la liviu c.
  • Posts: 21.065
    • http://www.metallica.com/index.asp
Re: Plecarea
« Reply #56 on: Saturday 17 March 2018, 00:27:46 »
In acest spatiu gol, in care nu putem raspunde la intrebari fundamentale, omenirea a inventat religia.

asta e doar unul din aspectele pt care oamenii prefera sa creada in d-zeu

mai este si faptul ca din cele mai vechi timpuri puterea politica a fost mina in mina cu prelatii religiosi, conducatorii lumii au incurajat oamenii sa fie religiosi, pt ca asa ii putea stapîni mai bine, religia promite o viata mai buna intr-o lume de apoi, deci nu conteaza ca in viata asta traiesti ca un sclav, ca trebuie sa platesti dari si taxe celor care nu se mai satura sa se imbogateasca si sa traiasca boiereste in palate si castele. se vede ca in lumea moderna, in tarile cu nivel de trai ridicat, religia a pierdut masiv din teren, statele au devenit laice iar oamenii au inceput din ce in ce mai mult sa nu se mai intereseze de religie. viata mai buna promisa intr-o alta lume exista acum in aceasta lume, raiul promis dans l'au-dela unde curge lapte si miere e posibil acum in aceasta viata, nu in alta, iluzorie.

doamne cat ii invidiez pe cei credinciosi, indiferent de religia lor. ii invidiez pt ca prin credinta ei pot gasi un sens vietii si universului. viata fara d-zeu e absolut lipsita de sens, fara d-zeu totul e desertaciune si goana dupa vant, cum spunea eclesiastul. iar noi oamenii vrem ca viata si universul sa aiba un sens, ne e foarte greu sa acceptam ca pur si simplu universul si viata s-ar putea sa nu aiba nici un sens, sa fi aparut din neant si sa dispara intr-un vid cosmic rece si intunecos dupa miliarde de ani.
 existenta unui d-zeu si a unei vieti vesnice ar umple de sens tot absurdul asta in care traim efemer, in cautarea unei logici si a unui inteles.
 din pacate eu nu cred in d-zeu si nici dans l'au-dela, intr-un mod simplist imi inchipui viata ca un bec cu buton on/off, care e pe pozitia on cind te nasti si switch pe off cind mori si gata se stinge lumina si nu e absolut nimic dupa aia. din pacate nu pot avea un raspuns la intrebarea asta pina cind o sa mor, dar daca d-zeu totusi exista si o sa-mi faca vreo surpriza cind s-o termina mosorul, sa-mi arate ca mai exista si altceva dupa moarte, o sa-mi dau doua palme ca n-am crezut :)
   
« Last Edit: Saturday 17 March 2018, 00:43:15 by James Hetfield »
daca femeile ar sti cît costa un autobuz, nu s-ar mai uita dupa barbatii cu Porsche

sint un om important: am functie de conducere

Offline Agno

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 28.192
Re: Plecarea
« Reply #57 on: Saturday 17 March 2018, 01:00:35 »
doamne cat ii invidiez pe cei credinciosi, indiferent de religia lor. ii invidiez pt ca prin credinta ei pot gasi un sens vietii si universului. viata fara d-zeu e absolut lipsita de sens, fara d-zeu totul e desertaciune si goana dupa vant, cum spunea eclesiastul.

+1. Vad ca nu te-ai prostit cu vremea, cum e normal la oameni ca noi.

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.410
Re: Plecarea
« Reply #58 on: Saturday 17 March 2018, 01:39:47 »
JH, surpriza ți-a făcut-o deja. Când te-a chemat la viață.
Mai e un bob zăbavă până să te prinzi și tu de ea.
 :)
Bucurati-va!

Offline James Hetfield

  • Hero Member
  • *****
  • Location: in gazda la liviu c.
  • Posts: 21.065
    • http://www.metallica.com/index.asp
Re: Plecarea
« Reply #59 on: Saturday 17 March 2018, 02:31:19 »
Eu mi-as dori sa fie mai mult impresii, experiențe directe, pe cat se poate, legate de plecare.

eram prin iulie '96 la Gura Portitzei, o fasie de plaja intre delta si marea neagra, pe vremea aia putina lume auzise de Gura Portitei, nu existau decit cateva casute de lemn simple dar confortabile, un mic restaurant pescaresc tinut de niste lipoveni, loc cat cuprinde sa-ti pui cortul si seara miliarde de tintari (tnx god ca ne luasem cu noi niste sprayuri nemtesti contra tintarilor). iti lasai masina parcata la Jurilovca, de unde te imbarcai pe un vaporas ce scotea un fum gros de motorina ce te ducea peste lacul Razim la Gura Portitei
odata ajuns acolo, viata era simpla*, nu era discoteca, nu erau cluburi, singurele activitati posibile fiind imbaiatul, plaja, pescuitul , ciorba pescareasca (cea mai buna ever din viata mea) si seara stat la povesti si baut cu pescarii lipoveni si cu granicerii de la unitatea de frontiera. ah, mai era si un televizor comunitar pus afara dar la care nu puteai vedea aproape nimic din cauza tantarilor care se adunau in jurul ecranului cu miile
   dupa o seara de baute puternice cu pescarii lipoveni, le-am zis ca a doua zi vreau sa merg cu ei in larg pe mare sa vad cum scot pestele din plase. zis si facut, a doua zi pe la 5 dimineata mi-au batut lipovenii in usa casutei de lemn, eram mahmur si ma durea capul dar nu-i puteam refuza dupa ce eu ii rugasem sa ma ia cu ei.  am plecat cu barcile pescaresti pe mare, am participat cu ei la trasul plaselor si incarcarea hamsiilor in barci, in viata mea n-am vazut atatea hamsii ca atunci, tone si tone de hamsii, barci pline ochi cu hamsii, aveam o poza de acolo cu corpul complet scufundat in barca cu hamsii, numai capul mi se mai vedea. la un moment dat ne intorceam spre mal, imi aduc aminte si acum ca marea era extrem de lina, practic nu era nici un val, nici cel mai mic val, in afara de cele facute de barci. intr-o fractiune de secunda de tampenie, le-am zis ca eu o sa sar in apa si o sa inot pina la mal, ei mi-au zis sa nu fac asta asa mahmur cum sint, insa mie mi se parea plaja aproape, la vreo 100 de metri, asa ca am sarit si am inceput sa inot. problema e ca marea aia extrem de lina, fara nici un val, m-a pacalit. eram mult mai departe de mal decat cei 100 de metri ce-i estimasem eu initial, eram cred la  5-600 de metri.
cind am simtit ca incep sa obosesc si sa nu ma mai asculte muschii, vorbeam cu mine insumi si-mi spuneam ca nu trebuie sa panichez, sa-mi pastrez calmul. inotam putin, dupa care incercam doar sa trag cat mai mult aer in piept si sa plutesc fara sa-mi consum energia, sa-mi relaxez muschii. din cind in cind ma scufundam putin in pozitie verticala, sa vad cat e apa de adanca, speram sa dau cat mai repede de fund. la un moment dat eram atat de obosit ca nu mai puteam nici sa respir, incepusem sa nu mai pot nici gandi, am zis ca gata, acolo imi e sfarsitul. nu stiu daca aveam ochii inchisi sau pur si simplu nu mai vedeam nimic (desi afara rasarise de curand soarele), incepuse sa-mi defileze prin fata ochilor filmul vietii, incepind cu amintiri ce le aveam din copilarie, continuand progresiv prin adolescenta spre viata adulta, vedeam totul ca un film. imi aduc aminte ca ma gandeam cu groaza prin ce vor trece parintii mei care isi vor pierde al doilea baiat inecat (am avut un frate mai mic ca mine cu 3 ani, mort inecat cind eu aveam 14 ani, o sa povestesc asta in alta postare), si ca o vor acuza pe Mihaela ca nu a avut grija de mine si ca m-a lasat sa ma duc mahmur cu pescarii pe mare etc. la un moment dat nu mai aveam forta deloc, am simtit ca incep sa ma duc la fund si ca totul se termina. atunci am descoperit ca miracole exista, mici dar exista: cu varful degetelor de la picioare am simtit ca ating nisipul de pe fundul marii. nu mai aveam putere deloc in maini sa inot, insa incercam asa cu varfurile degetelor de la picioare sa fac mici pasi spre mal, nu mai tin minte nimic decat ca m-a trezit un granicer care patrula pe plaja peste cateva ore, eram tot ars de soare si aveam buzele crapate. eram epuizat, abia puteam sa ma tin pe picioare de oboseala si eram al naibii de departe de unde stateam, am ajuns in casuta unde Mihaela ma astepta plingand ca nu stia unde sint de atatea ore, am luat niste pumni si tigai in cap si am scapat cu viata


* era simpla in 96 pe vremea aia cind inca n-auzise multa lume de locul ala. niste prieteni care au fost mai de curand acolo mi-au spus ca acum e plin de hoteluri, de baruri si terase si de lume peste lume, si ca locul s-a cam manelizat
« Last Edit: Saturday 17 March 2018, 03:04:16 by James Hetfield »
daca femeile ar sti cît costa un autobuz, nu s-ar mai uita dupa barbatii cu Porsche

sint un om important: am functie de conducere