Multi se intreaba probabil de ce dreapta religioasa americana sprijina statul sionist Israel, un stat a carei ideologie este mesianismul iudaic - de la inceput impus prin violenta si rapt de teritoriu - adica sosirea lui Mesia ce va aduce cu ea fericirea « poporului ales » ( si dominatia lui peste ceilalti).
Am putea sa fim contrariati de pozitia dreptei religioase americane : cum se poate ca tocmai cei (" poporul ales") care l-au umilit, batjocorit si maltratat pina la rastignire pe Jesus sa fie in gratiile ultracrestinilor americani pentru care Jesus este Absolutul divin ?
A sprijini pe blasfematori nu ar fi oare o blasfemie inca mai mare ?
Poate mai degraba acestia ar trebui sa vada in sionisti oameni rai si coborati in pacatul perpetuu, daca nu mai rau chiar, motiv pentru care sionistii ar trebui sa fie mustrati si chiar pedepsiti in vreun fel precum niste eretici incapatinati.
In acelasi timp, pentru musulmani, Jesus este un profet , chiar daca nu unul important, totusi un profet mijlociu, nicidecum un mincinos cum este pentru sionisti,
Si atunci de ce musulmanii ar fi mai ostracizati decat sionistii ?
Problema trebuie pusa in felul urmator : in USA, avem de-aface cu asa numitul sionismul crestin.
Potrivit acestuia , intoarcerea evreilor in Tara Sfanta constituie conditia sine qua non pentru a doua venire a lui Jesus pe Pamant.
Dupa aceea urmeaza Judecata Suprema si condamnarea totala a evreilor , ca eretici, la eternele pedepse din Infern.
Oricat ar parea de bizar, pentru dreapta ultracrestina americana, mesianismul crestin se desfasoara in aceste doua etape :
sprijinirea evreilor pentru intoarcerea la locul de origine,
apoi prabusirea totala a acestui neam pacatos.
Sprijinul dreptei crestine americane fata de statul sionist Israel este asadar duplicitar : nu este unul substantial de bine si de recunoastere a dreptului la existenta a iudaismului , ci este un sprijin capcana, pentru acel mai rau care nu este inca prezent, dar care urmeaza sa vina.
Bineninteles ca sionistii profita de acest tembelism american al credintei , dar asta este situatia.
Privind lucrurile dintr-o perspectiva mai larga, putem zice ca sionismul politic din Israel, care nu a facut, din 48 incoace, decat sa invenineze si sa terifieze contactul dintre evreii veniti de aiurea, in fond oameni ordinari , ca sa fondeze statul lor nu neaparat sionist, cu localnicii palestinieni, acest sionism cultural initial, a fost deturnat intr-un sionism politic , bazat pe violenta si aroganta, merge exact pe linia dorita de sionistii crestini americani, adica spre distrugerea din final a evreilor, gandita ca o auto distrugere,dat fiind ca nu poti rezista foarte mult timp – 60 de ani pe scara Istorie este aproape nimic- in conditii de ura de moarte cu vecinii. E nevoie de o deschidere, de o toleranta reciproca, de o conciliere pentru a gasi linistea necesara a vietuirii pasnice , a recunoasterii, ce este conditia necesara pentru dainuirea civilizatiei neamului.
Luarile de pozitie pentru conciliere si deschidere a sionismului de stat spre social, adica spre palestinieni , a diferitilor filozofi si istorici israelieni sau americani de ici si colo, vizeaza tocmai aceasta problema de existenta perena – Israelul nu poate fi viabil ca societate in timp decat prin conciliere si justitie cu palestinienii.
