Am stat liniștită aseară când s-a oprit că nu sunt stricăciuni mari, nu mi-a intrat apa in beci cum s-a mai petrecut, dar când mă uit, vine Gus cu Cukurova (mă, nu-i de râs!)Și se duce mai jos de mine, in jos de pod.
Mai sta Mili, Toruc și Buna Olga, dar la ea nu mai sta nimeni, că de când a murit săracu Leanu, gineri-su, au luat-o la Hațeg.
E foarte bătrână și e la pat, mi-e tare dor de ea.
E sora cu moșu Romuluț stăpânul locului unde stau eu, nu l-am apucat, că am luat de la fie sa. Un om tare șod și talentat: sculpta in lemn și făcea și fluiere și canta cu ele. Cam cum erau oamenii pe vremuri.
Mah, și de la Mureșana mai in jos nu mai era drum. Deloc! Îl terminase râul
Valei!
O muncit Gus tătă zâua să pună drumul la loc din râu.