eu am asteptat mai mult de la acest film. poate de vina e si moda asta actuala de a trancani despre un film cu doi ani inainte de aparitia lui. oricum, valoric vorbind, filmele lui tarantino au scazut de la pulp fiction incoace. e si ceva normal in cariera unui autor, cred. in filmul de fata, combinatia intre western spaghetti si blaxploitation mi se pare ca nu functioneaza. in plus povestea de dragoste nu face parte de obicei din caracterul unui erou de western (spaghetti), acesta fiind un loner, fara nici un atasament sentimental de durata, ceea ce il face cool. nici foxx nu are fata unui asemenea erou, asa cum il stim din filmele lui leone, unul dintre autorii care il inspira pe tarantino. filmul a mers bine pana in momentul in care cei doi au plecat s-o salveze pe sotia lui Django. incepand de aici o ia pe cai laturalnice, viziteaza un timp destul de lung drama in costume la interior, pentru ca in final sa revina pe drumul bun. mi-ar fi placut mai multa actiune la exterior, prin preerie, in spatii largi, specifice westernului, mai multe cavalcade si cofruntari intre pistolari, personaje mai prafuite, mai comice. in schimb tarantino ne livreaza mult dialog, in stilul lui, care nu se potriveste in western, unde personajele sunt mai zgarcite la vorba, vezi si interpretarile lui clint eastwood.
cu toate astea e un film care merita vazut, desi e departe de a fi ceea ce tarantino considera cel mai bun film realizat vreodata, adica 'cel bun, cel rau si cel urat' al lui leone.
