Author Topic: Un parinte duhovnic  (Read 2055 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Un parinte duhovnic
« on: Sunday 28 June 2009, 16:42:17 »
de toata splendoarea- am ales o bucata amuzanta, sunt insa multe altele mai de substanta, dar din asta apare cu adevarat spiritul lui, o lumina, o veselie, un om cu duh senin



http://www.youtube.com/watch?v=T5w378RKX-w&feature=rec-HM-fresh+div
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #1 on: Friday 18 September 2009, 15:27:43 »
Lumea aceasta nu e vinovata, suntem vinovati noi ca nu stim sa iubim si nu stim s-o apreciem! Ce-am facut noi pentru lumea asta, daca este vorba sa intram in amanuntele drumului mantuitor? Ce-am facut noi pentru lumea aceasta - asta ni se cere!   

0 institutie, ca si un neam, traiesc prin cei care tasnesc, care stau pe cruce fara sa cedeze. 0 iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanenta jertfire. Niciodata nu vom trai fara probleme si fara sabii indreptate impotriva noastra! Nu vedeti invatatura crestina? "N-am venit sa aduc pace pe pamant, ci sabie... Dusmanii omului sunt casnicii lui." Dar toate acestea nu trebuie sa descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar daca omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu inseamna sa renunte. Nu! Dumnezeu stie de necazul tau, iar aceste suferinte te incearca pentru a te putea defini, pentru a merita sa fii incununat de Dumnezeu, caci El asta doreste.
 
Nu ne putem inchipui un om mantuit fara merite. De unde vin aceste merite? Din lupta cu suferintele, iar lupta fara jertfa nu se poate! Crucea a mantuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici minunile Sale, ci Crucea! Atunci cand lisus S-a rastignit, atunci a fost biruit satana. Mantuitorul triumfa pe Cruce, iar satana era invins. Deci, nici un crestin nu este scutit, sub nici un chip, de crucea sa, pentru ca e dar de la Dumnezeu suferinta, dragii mei! Nu este numaidecat o pedeapsa. Dar, chiar pedeapsa in sine, canonul inseamna putinta revenirii, a intoarcerii la bine.

http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68427-parintele-arsenie-papacioc-taina-iubirii
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #2 on: Friday 18 September 2009, 15:30:08 »
Nu este niciodata nimeni degeaba langa tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu, ca tu sa-l ajuti sau sa te folosesti. Te folosesti, ca poate are o putere de duh mai mare. Sau il ajuti tu, in sensul de-al suporta. Este o mare greseala atunci cand certam pe unul sau pe altul! Il rabda Dumnezeu si pe acela, si de aceea l-a pus in calea ta, ca sa-l rabzi si tu si sa te incununezi!
 
Daca se intampla sa facem fapte bune, nu este bine sa le facem numai din obligatie, pentru ca de- venim cazoni. Sa le facem dintr-o dragoste cu orice chip, si atata cat putem. Pentru ca Dumnezeu nu ne tine ca suntem noi foarte vrednici. Ne tine ca este foarte milostiv El, si de aici vine si toata mila noastra.
  Bunaoara, daca se gaseste cineva in situatia sa dusmaneasca pe cineva, se gaseste in situatia sa-l judece, pentru ca este intr-adevar incorect si nu se aseaza deloc. Deci, iti este incomod si tie si celorlalti. Dar daca ar zice omul asa, ar sta de vorba cu Dumnezeu: "Mai draga, Eu il iubesc si pe acela asa cum e. Da-te de partea Mea, ca sa-l iubesti si tu. Eu il iubesc asa cum este. Caci de aceea il tin in viata. Da-te de partea Mea si lasa, nu-l mai dusmani; Eu sunt Dumnezeu si tot Eu te tin si pe tine. Tu cate greseli faci si ti le trec cu vederea?" Acest dialog intim, cu smerenie sa se faca, si tu esti asigurat. Si rasare cu orice chip iubirea, fara de care nu se poate face nimic, chiar daca ai da muntii la o parte; chiar daca ti-ai sfasia trupul sa arda pentru Hristos. Milostenia nu este numai sa dai din traista. Milostenie este ca accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand. Ai un coleg care are un necaz, trebuie sa stii sa-i faci o mangaiere, sa-i descretesti fruntea. La saraci poti sa faci o rugaciune scurta: "Doamne, miluieste-l!", daca nu poti sa-i dai, ca esti in tramvai si el este pe trotuar. Intrebarea se pune, cum ne este inima noastra in legatura cu su- ferinta din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi intrebati la Judecata de apoi este: "De ce nu am dat mai multa atentie semenilor nostri?"
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #3 on: Wednesday 23 September 2009, 16:04:34 »
Problema divină e o problemă de mare cinste interioară. Au fost sfinti trăitori    nestiutori ! nici "Tatăl nostru" nu stiau ! care stăpâneau natura    fiindcă erau cinstiti. Si o exemplificare si mai plastică: într-o mânăstire,    staretul a văzut un călugăr mergând pe sus si si-a zis: "ăsta are o lucrare".    După ceva timp, l-a văzut mergând pe pământ. Si-a zis: "Să stii că ăsta    si-a pierdut lucrarea". L-a chemat si l-a întrebat: "Cum te rugai    tu înainte? " "Doamne, nu mă milui pe mine, păcătosul, Doamne, nu    mă milui pe mine păcătosul. Si m-am scăpat si am zis în biserică, tare, si m-a    auzit un părinte si mi-a zis: "Mă, să nu mai zici asa! Zi Doamne miluieste-mă!",    si de-atunci zic asa". Si staretul i-a zis: "Să zici tot ca înainte".    Adică nu este vorba de stiintă aici. Acela era sincer, Îi plăcea lui Dumnezeu    această sfântă simplitate.
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #4 on: Friday 25 September 2009, 03:23:34 »
Fratii mei, tineti minte: cersetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe langa mantuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit pe cersetor! Cersetorii nu pier niciodata. Fac sobor la margine de drum si impart ce s-a capatat, si zic: "Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne, intru imparatia Ta!" Si are valoare. Mantuitorul, ca sa ne incurajeze, a spus: insutit veti primi! Vrei sa te imbogatesti? Da tot ce ai! Primesti insutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Daca ati cunoaste viata Sfantului Ioan cel Milostiv, v-ati inspaimanta! Sfantul Ioan, cand s-a dus in respectiva arhiepiscopie, a intrebat: "Cat aur are arhiepiscopia?" Si i s-a raspuns: "Atatea litre de aur!" "Dati-i la saraci!" Cand au auzit, economii aia au zis ca ii saraceste. Si a venit inapoi insutit fata de cat a dat. Iar dadea, iar venea insutit. Economii carteau mereu! Vezi, nu observa omul cand primeste, dar observa cand da. Dar venea insutit cu precizie! Este cuvant din Scriptura. Eu nu am dreptul sa-l contrazic pe acest cuvant. Si obisnuiti-va cu autoritatea cuvintelor din Sfanta Scriptura. Tainele Bisericii s-au facut pe temeiul cuvintelor din Scriptura. "Ce dezlegati voi, dezleg si Eu". Asa a luat nastere Taina Pocaintei.
 
A venit o doamna la arhiepiscopie sa dea o donatie. Si a intrebat-o Sfantul Ioan: "Cat doriti sa dati, doamna?" "Atat!" Sfantul Ioan se astepta sa primeasca insutit, iar cat dadea doamna asta nu era insutit. Si a intrebat-o: "Atat ai vrut cu adevarat sa dai?" "Nu! Am vrut sa dau atata, dar cand am scris suma, o mana nevazuta a sters si a scris cat dau eu acum".
  Ce se intamplase? Economii nu au dat la saraci cat a zis Sfantul Ioan. Au dat mai putin. Si corespundea cu cat a adus femeia asta insutit. Sfantul Ioan i-a mustrat: "Uite cine saraceste arhiepiscopia!" Si s-a ajuns sa dea cate o corabie cu aur, si veneau o suta inapoi; si s-a umplut Marea Mediterana cu corabii pline cu aur mergand la Sfantul Ioan. Si s-a auzit glas din cer: "Sa vedem, Ioane, cine este mai milostiv: tu sau Eu?" S-a verificat cu ape, cu corabii si cu aur cuvantul Scripturii. Deci, obisnuiti-va sa nu traiti numai voi, ci sa traiti in toti care sunt cu voi.
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #5 on: Friday 30 October 2009, 14:51:36 »
 Ziua judecatii: o zi strasnica si inspaimantatoare. Nu mai avem  de-a face cu Mielul Acela bland, Care a venit pentru iertare si  rascumparare, ci cu un plin de marire Judecator, inconjurat de ingeri.  Care va da sentinta cea grozava: "Duceti-va de la Mine!"    
 O, dar pentru ce ii gonesti Mantuitorule, Tu Care esti lumina si  acoperamantul oamenilor? Si unde ii trimiti, Tu, Care ai venit sa ii  chemi la Tine pe toti?   
 "Duceti-va, blestematilor, in focul cel de veci, care este gatit  diavolului si ingerilor lui."   
 A trecut vremea milei si a indurarii. Acum nu mai au trecere nici  lacrimile, acum este judecata nepasatorilor la pocainta. Despartire de  dumnezeiasca slava, foc vesnic.   
 Nici cu mintea nu mai inteleg, nici cuvinte pe limba pamanteasca  nu pot descrie sau infatisa deznadejdea celor ce merg acolo. O,  Dumnezeule, Dumnezeule, de atatea ori am auzit de munci, de viermele  neadormit si gheena, de foc neadormit, si numai una din ele  inspaimanta si pe cel mai nesimtitor si de rea credinta. Dar cat de  infricosate vor fi toate la un loc si vor fi vesnice, vesnice! Foc  care nu lumineaza. Cainta, ca ce usor puteai sa fii in rai.   
 Lumina in rai, va fi, nu soarele acesta material ci, lumina  Sfintei Treimi, si cei care vor fi despartiti de Dumnezeu, vor fi in  adanc de intuneric.   
 Amarul ce il vei avea fiind departat de cei mantuiti, aceasta mare  cainta, este viermele neadormit. Dorinta arzatoare de a scapa este  setea.   
 Se produce un amar si o furie pe ei insisi, si aceasta va fi  scrasnirea dintilor.   
 Ferice, de mii de ori ferice, de cei care, prin o mica venire in  fire, se pregatesc, dupa cum spune Biserica, prin Evanghelii, pentru  mantuirea lor.   
 Ferice deci de cel care cunoaste lucrul si-si mantuie sufletul,  caci atunci amar mare va fi. Fiul lui Dumnezeu, rupt de pacatele  oamenilor, plin de sange, rastignit, alungat, scuipat, insultat, lovit  cu bice cu plumb, batut in cuie pe cruce intre talhari, impuns in  coasta. Cine le-a facut altcineva decat pacatele tale?   
 Ce va zice Dumnezeu Tatal, pacatosule, care nu ai facut o cat de  mica cainta la o spovedanie ferma si curata si plina de bunavointa din  partea unui duhovnic care te-ar fi inteles?   
 Va zice Tatal: "Nemultumitilor, viata Fiului Meu este mai de pret  decat toate vietile intregii omeniri si a ingerilor, si Eu am  jertfit-o. Sangele Fiului Meu era cel mai scump margaritar al raiului,  si l-am varsat tot pe pamant. Tu M-ai silit sa-ti sterg pacatele si tu  nu ai vrut sa intelegi cata ura am fata de pacat.   
 Sunt Judecator, sunt Tata. Ca Judecator, te judec dupa dreptatea  Mea, si ca Tata te judec pentru moartea Fiului Meu."   
 Daca nu ai vrut cu nici un chip sa-ti randuiesti viata dupa  invatatura sigura a Bisericii, mai poti nadajdui atunci mila de la un  Judecator si Tata ca Acesta?   
 Fara hotar este dragostea pentru Fiul Lui, dar tot fara hotar este  ura pentru pacatul de care omul nu s-a pocait.   
 Ni se cutremura sufletele, ne sta vorbirea pe loc. O, suflete  pacatoase! O, judecata viitoare! Greselile pentru care vom fi  judecati, se impart in patru feluri:   
  • Rautatile pe care le facem noi;       
  • Rautatile pe care le fac altii din cauza noastra;       
  • Bunatatile pe care nu le-am facut;       
  • Bunatatile pe care nu le-au , facut altii, impiedicati de noi.   
    Toate, toate cu tot amanuntul vor fi cercetate.   
 Sfantul Grigorie de Nissa spune: "toate cate am gandit cu gandul,  fie mici, si cu vorba." Sfantul Grigorie de Nazianz spune: "De orice  cuvant in plus vom da raspuns, cu atat mat mult de orice cuvant  rusinos, si cu atat mai grozav, de orice cuvant care a ranit pe  cineva, chiar daca acela este pacatos, ca si pentru el s-a rastignit  Domnul Hristos".   
 Acolo, atunci nu se va putea ascunde nimic, asa cum se pacaleste  aici lumea cu fel si fel de fete, adica de infatisari. Sfantul Vasile  cel mare spune: "Le vom vedea toate deodata, asa cum s-au facut".   
 A vorbit cineva impotriva cuiva? Cine ? Nu stim. Este lauda  adevarata sau fatamicie? Nu stim. Acolo, atunci se stiu toate, toate  se stiu, ca este Dumnezeu Care cunoaste ascunsurile inimii fiecaruia.   
 O, infricosata judecata a lui Dumnezeu!   
 O, si mai infricosata hotarare: "Mergi in focul cel de veci. Du-te  de la Mine, blestematule! Ce nu am facut sa te scap de aceasta osanda  si cat de vinovat esti, de chiar pe Mine Ma pui in situatia sa te  blestem si sa te lipsesc de fata Mea?"   
 Acum ascultati: pentru toate pacatele omului, Dumnezeu a randuit  doua judecati. Ori aici, cu lacrimi, la duhovnic, care te intelege, si  pacatele de care te pocaiesti nu se mai au in vedere la judecata, ca  mila Domnului te iarta; ori ramai la judecata cea mare unde nu te va  mai judeca mila Lui ci dreptatea Lui.   
 Deci va pun inainte apa si foc; alegeti pe care voiti! Amin.
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #6 on: Sunday 01 November 2009, 10:03:15 »
Un parinte al bucuriei s-a dus zilele acestea la cer- Pr. arh. Teofil Paraian

Înainte de a i se face anestezia a mai spus celor de faţă: ,,Ştiţi bancul ăla cu omul care-o murit şi o ajuns la porţile raiului? O bătut la porţi şi pînă să iasă Sf. Petru nu mai era nimeni. Sf. Petru o întrebat dacă o fost cineva şi îngerii i-o zîs că o fost un om, da l-o luat iară înapoi la reanimare. Apoi, cu mine, să nu faceţi tot aşa!..” (dupa anestezie, a parasit lumea aceasta, Cluj, 29 oct. spre miezul noptii)

« Last Edit: Sunday 01 November 2009, 10:13:46 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #7 on: Tuesday 03 November 2009, 14:34:05 »
Nu putem noi cuprinde în sufletele noastre câtă bucurie vrea Dumnezeu să ne dea.


Sunt unii care cred că acesta-i rostul creştinului: să plângă. Dumnezeu să le ajute la cei care vor să plângă, să plângă, dar să ştiţi că nu asta e atitudinea cea adevărată. Atitudinea cea adevărată este atitudinea bucuriei.


Mi-aduc aminte că în casa noastră, cândva, a fost vorba de o cântare în care erau cuprinse cuvintele: „Bucurie, bucurie, vorbă frumoasă în pustie”. Parcă ar fi vrut cineva să spună, prin aceste versuri, că bucuria e ceva absent din viaţa omului, că e o vorbă frumoasă, dar o vorbă frumoasă degeaba, pentru că nu se realizează sau nu se prea realizează. Cine a alcătuit textul cântării respective şi a spus cuvântul acesta, se vede că a privit în jur şi a văzut multe necazuri în lumea aceasta şi s-a gândit că oare în acest context existenţial, în lumea aceasta, ar putea cineva să se bucure cu adevărat? Adevărul este că noi, cei care  avem credinţa creştină şi care avem o experienţă duhovnicească, ştim că bucuria e o realitate pentru cel ce crede.
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #8 on: Tuesday 03 November 2009, 14:36:06 »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #9 on: Monday 09 November 2009, 04:57:00 »
Sunt oameni care sunt îngrijoraţi mereu ce va fi mâine sau aud de tot felul de înarmări, că este ameninţată pacea lumii, se gândesc mereu ce va fi, cum va fi, ce va fi cu copiii noştri, au o zdroabă sufletească de felul acesta. De ce au oamenii astfel de zdroabe sufleteşti? Pentru că nu-s tari sufleteşte, nu au credinţă în Dumnezeu, n-au credinţa că nu se poate întâmpla nimic în lumea aceasta decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu, cu ştirea şi cu voia Lui. Un om credincios are siguranţă. De ce are siguranţă? Pentru că ştie că nu-i singur în această lume şi că nu omul hotăreşte tot ce se întâmplă în lumea aceasta, ci hotăreşte Dumnezeu. Aceasta înseamnă tărie sufletească. Să poţi face faţă ispitelor, să poţi trece peste necazurile care vin, să poţi rămâne senin în toate împrejurările vieţii, să ştii că ai putere în tine, dată de la Dumnezeu, care risipeşte toată răutatea şi toate împleticirile pe care le aduc ispitele în viaţa noastră.

Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #10 on: Saturday 14 November 2009, 17:00:58 »
« Last Edit: Saturday 14 November 2009, 17:01:39 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #11 on: Monday 16 November 2009, 15:32:26 »
Pr. DUMITRU STANILOAE (1903-1993)
Un teolog urias, de neinchipuit, intr-un spirit si un trup smerit si delicat cum rar se mai vede.
Un dar al lui Dumnezeu pentru noi, romani, ortodocsi, crestinii toti din toata lumea.
« Last Edit: Monday 16 November 2009, 15:46:14 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #12 on: Monday 16 November 2009, 15:45:46 »
„In închisoare, atunci când ne aflam mai mulţi încelulă, oficiam zilnic Liturghia. Odată, un gardian, uitându-se prinvizetă ne-a surprins la rugăciune. A intrat imediat şi a întrebat: «Cefaceţi voi aici?». «Ne rugăm.» «Voi credeţi în Dumnezeu?», a întrebat el. «Ce ar fi viaţa asta fărăDumnezeu?» i-am răspuns. S-a uitat lung şi a spus: «Da, domnule, s-arputea să aveţi dreptate»“.
Bucurati-va!

Offline blueeyes

  • Jr. Member
  • **
  • Joined: Jun 2009
  • Posts: 822
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #13 on: Monday 16 November 2009, 22:39:34 »
Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici minunile Sale, ci Crucea!

huh ?  :surprise:

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #14 on: Tuesday 17 November 2009, 07:14:20 »
Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici minunile sale ne salveaza, ci Crucea Sa, adica suferinta, jertfa Sa pentru noi.
« Last Edit: Tuesday 17 November 2009, 07:18:59 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #15 on: Tuesday 17 November 2009, 07:18:27 »
Când eram copil, ştiam că „tata scrie cărţi“. Era un lucru firesc, atât de firesc încât îmi închipuiam că toţi taţii scriu.Deci îi întrebam pe prietenii mei de joacă: „Ce carte a scris tăticul tău?“ Nu era aroganţă în această întrebare, nici lăudăroşenie. Era lucrul cel mai normal, şi o făceam din curiozitate. Poate şi ca să mălămuresc asupra titlului, pentru că, trebuie să recunosc, titlurile cărţilor tatei îmi dădeau mult de gândit: Mai ales „Iisus Hristos saurestaurarea omului“! Aici mă împotmoleam, nu pricepeam ce are a facecuvântul restaurare (care aducea cu restaurant) într-o carte a tatei.Bineînţeles despre restaurante nu putea fi vorba, atâta lucru pricepeam eu…

De altfel, tot ce se întâmpla în copilăria mea mi se părea cu totul firesc. Aşa trebuia să fie şi aşa era. Credeam că lucrurile se petrec la fel în toate casele. Mult mai târziu, la maturitate, atunci când nu l-am mai avut pe tata alături, am înţeles că nu era tocmai aşa…

http://www.ziarullumina.ro/articole;1080;0;16615;0;Firesc-si-exceptie.html

(LIDIA STANILOAE http://www.humanitas.ro/lidia-staniloae)
Bucurati-va!

Massther Clinic - Massage therapy

Offline jataed

  • new users
  • Joined: Nov 2009
  • Location: Montreal
  • Posts: 3
  • [Scrie un text beton aici]
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #16 on: Friday 27 November 2009, 16:53:27 »




Pe data de 28 noiembrie 1989, la Sinaia, parintele Arsenie Boca a trecut la cele vesnice.


Protos. Daniil Stoenescu :
Pentru cei ce l-au cunoscut şi recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat şi urmat pe Părintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989 ) ziua de 28noiembrie – deja înscrisă cu “cruce roşie” în calendarul vieţii noastre– ne este în anul bisericesc ca o “fereastră” prin care cu dragoste şidor ne aruncăm privirea minţii înspre personalitatea harismatică“ca o pară de foc” a celui care a fost, este şi va rămâne de-a pururipentru ortodoxia, spiritualitatea şi monahismul românesc al veacului XX– Părintele Arsenie, Omul lui Dumnezeu.
« Last Edit: Friday 27 November 2009, 16:57:09 by jataed »

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #17 on: Monday 04 January 2010, 16:04:20 »
Pr. arh. Teofil Paraian

Extraordinara zicere a dumisale, parintelui. Iar aceasta cuprinde una din marcile de baza ale ortodoxiei:

Noi de multe ori credem că suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu pentru că nu ajungem să avem în conştiinţa noastră bucuria, simţământul prezenţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu ştiu dacă este aşa, pentru că învrednicirea nu ne-o dăm noi, ci Dumnezeu. Nu trebuie să cerem de la noi lucruri pe care, până la urmă, nu le cere nici Dumnezeu.
« Last Edit: Monday 04 January 2010, 16:16:51 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Re: Un parinte duhovnic
« Reply #18 on: Monday 04 January 2010, 16:16:14 »
Si alta, despre intelegere:

Va veni o vreme când vei înţelege ceva din ceea ce nu poţi înţelege încă. Explică unui copil, de pildă, lucruri pe care le înţelege numai omul mare. Degeaba i le spui. Arată-i opere de artă, arată-i tot ce poate avea omenirea mai înalt şi mai frumos şi n-o să te înţeleagă. De ce? Pentru că nu e la măsurile înţelegerii. Tot aşa şi noi. Cine nu înţelege, să ştie că nu a ajuns la măsurile înţelegerii.
....
Noi nu putem înţelege cât trebuie din lucrurile lui Dumnezeu. Dacă le-am înţelege, ar fi mai prejos de noi şi n-am avea nici un folos din ele. Avem folos din ele, chiar din neânţelegerea lor, tocmai pentru că sunt mai presus de noi. Este mai mult să ştii că un lucru e mai presus de înţelegere decât să crezi că l-ai înţeles, mai ales dacă este vorba de lucrurile lui Dumnezeu. Firea noastră nu poate descoperi adevărurile lui Dumnezeu,
ci cel mult le poate primi prin credinţă.
....
Trebuie să le primim pe toate prin credinţă, să ne plecăm cu mintea, să ştim că Taina nu suferă ispitire*.


* cautare cu mintea, de una singura, lipsita de masura, suficienta siesi, aka eretica (etim. greaca).
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Oct 2005
  • Posts: 11.165
Pavle al Serbiei- patriarhul cu pantofii scalciati
« Reply #19 on: Tuesday 09 March 2010, 15:29:18 »
Dumnezeu sa-l odihneasca!

"Doamna Iana Todorovici mi-a povestit o întâmplare petrecută cu soraei. Odată, sora ei a fost primită de Patriarh într-o problemă. În timpce discutau problema respectivă, s-a uitat întâmplător la picioarelePatriarhului şi s-a îngrozit de încălţămintea lui. Purta pantofi vechi,cândva rupţi, iar acum cârpiţi. Femeia s-a gândit: „Ce ruşine pentrunoi, sârbii, că Patriarhul nostru trebuie să poarte încălţăminte atâtde sărăcăcioasă. Oare nu-i poate dărui nimeni unele noi?” Patriarhul aobservat privirea ei şi i-a zis cu bucurie: „Vedeţi ce pantofi frumoşiam? I-am găsit lângă coşurile de gunoi, când veneam spre Patriarhie.Cineva i-a aruncat, şi asta e piele adevărată. I-am cârpit puţin şiacum mai pot fi folosiţi mult timp de-acum încolo”.

De aceiaşi pantofi este legată încă o istorie. O femeie a venit laPatriarhie şi a cerut să vorbească cu Patriarhul într-o problemă carenu suferă amânare, despre care putea vorbi numai Patriarhului personal.Rugămintea era neobişnuită şi nu au lăsat-o imediat să intre, dar pânăla urmă insistenţa vizitatoarei a biruit şi audienţa a avut loc.Văzându-l pe Patriarh, femeia i-a povestit cu mare emoţie că în aceanoapte a visat-o pe Maica Domnului şi ea i-a poruncit să-i ducăPatriarhului bani ca să-şi cumpere pantofi noi. Spunând aceste cuvinte,vizitatoarea i-a întins un plic cu bancnote. Patriarhul Pavel, fără săatingă plicul, a întrebat-o binevoitor: „Spuneţi-mi, vă rog, la ce orăv-aţi culcat aseară? Femeia, mirată, i-a zis: „Păi… undeva pe la oraunsprezece”. „Ştiţi, eu m-am culcat mai târziu, pe la ora patrudimineaţa”, i-a răspuns Patriarhul. „Şi eu am visat-o pe MaicaDomnului. M-a rugat să vă transmit să luaţi aceşti bani şi să îi daţicelor care au cu adevărat nevoie de ei.” Şi nu a luat banii.

Odată, venind la Patriarhie, Patriarhul Pavel a observat că laintrare erau parcate multe maşini luxoase şi a întrebat ale cui sunt. Is-a răspuns că acelea sânt maşinile episcopilor. Patriarhul a zâmbit,zicând: „Ia te uită! Dacă, cunoscând porunca Mântuitorului despreneagoniseală, au astfel de maşini, atunci ce maşini ar fi avut dacă nuar fi fost această poruncă?”

Altă dată, Patriarhul călătorea undeva cu avionul. Când se aflaudeasupra mării, avionul a intrat într-o zonă de turbulenţe şi a începutsă se zdruncine. Un vlădică tânăr, care şedea lângă Patriarh, l-aîntrebat ce vor face dacă avionul va cădea în mare. Patriarhul Paveli-a răspuns netulburat: „Socotesc că pentru mine asta ar fi drept. Înviaţa mea am mâncat atâţia peşti, încât va fi drept să mă mănânce acumei pe mine”.
...

Veşmintele călugăreşti le poartă de când a primit cinul îngeresc (şiasta s-a întâmplat în urmă cu 50 de ani). Şi nu le-a schimbat. Singurşi le spală, le calcă şi le cârpeşte. Odată, mi-a povestit cum şi-acroit nişte pantofi noi din pantofi de damă. Are toate instrumentele decizmar şi poate să repare orice încălţăminte. Adesea slujeşte îndiferite biserici şi, dacă vede că rasa sau odăjdiile preotului suntrupte, îi spune: «Să mi-o aduci, ţi-o voi cârpi eu»…"

« Last Edit: Tuesday 09 March 2010, 15:30:47 by Mărioara »
Bucurati-va!