„Ai grija, mai, tarane/ ai grija, /fii atent, am multi prieteni porci / la noi în parlament”, spune Tudor Chirila într-una dintre piesele de pe primul sau album cu trupa „Vama”. Un disc nascut din povestile unei lumi mature, care „l-a alungat pe Fat Frumos”, obligându-l pe creatorul sau sa se întrebe „unde a gresit”. „Vama lanseaza Vama”, primul album de la înfiintarea trupei (dupa dezmembrarea formatiei Vama Veche, în toamna anului 2006). Desi deplânge metehnele erei tehnologice, Tudor Chirila si-a lansat albumul mai întâi în mediul virtual, urmând ca pe sase iunie sa-l lanseze si în formatul clasic, printr-un concert-eveniment organizat la Arenele Romane din Bucuresti.
Spuneai ca noul disc e o calatorie în stari si sentimente…Tudor Chirila: Inspiratia vine din jurul meu, de multe ori din mine. Inspiratia e ceva frumos, care te viziteaza, mai pleaca, îi pui momeli, cascaval dupa colt, o chemi, nu vine, mai pui, iar astepti… Am vrut, de pilda, sa scriu despre relatia mea cu Dumnezeu. Ma preocupa mult ipocrizia din fiecare dintre noi, si ipocrizia din mine. Daca ne-am pune o întrebare foarte sincera, anume care este relatia noastra cu Dumnezeu, raspunsurile nu ar fi cele pe care le dam la prima strigare. Am tinut sa ma acopar de cântecul asta despre Dumnezeu, dupa ce am citit o parte din Jurnalul în care Tolstoi spune ca frica de Dumnezeu este primul pas în credinta. Primul pas spre acceptare. A mai fost si chestia lui Kant, care spunea ca daca omul si-a imaginat ca exista Dumnezeu, atunci probabil ca exista… Am facut cântecul asta cumva cu frica si am încercat sa reflectez fara echivoc ce-am vrut sa spun. Anume ca provocarile pe care le lansam s-ar putea duce prea aproape de cer. „Dumnezeu ne-a lasat / ne-a lasat sa ne facem de cap”… ‚Dumnezeu a privit/ nu întelege unde a gresit”. Unii ar putea sa considere piesa asta usor blasfemica. „Dumnezeu n-a luptat în Irak, Dumnezeu n-a votat în senat”… Cred ca Dumnezeu nu face multe lucruri pe care le facem noi înainte de a ne întreba uluiti „Doamne, unde am gresit”. Si asta, cred eu, este o forma de ipocrizie.
Câteva povesti de pe noul disc…?Pentru discul asta, „Vama”, m-am întors la poveste, exista povesti cap-coada, ca de pilda piesa „Fotomodele”, „Cârtita” sau „Scrisoare catre Fat Frumos”, care este, probabil, prima piesa monolog din muzica româneasca. Este un monolog de cinci minute, al unui personaj ajuns la 28-30 de ani, care se vede în incapacitatea de a se gasi pe sine dupa ce a fost parasit de valorile care i-au fost predate pâna atunci. Cred ca suntem în permanent conflict cu ceea ce ni se spune în primii ani de viata si cu felul în care ne contrazice viata dupa acest prim stagiu. Daca în prima parte a vietii aflii câte ceva despre onoare, frumos, iei lectii despre adevar sau înveti poruncile, dupa asta te obisnuiesti sa minti, sa furi, sa pacalesti… si atunci… Fat Frumos, practic, a plecat. Nu mai este acolo sa lupte cu balaurul si sa ne arate ca binele învinge întotdeauna.
Esti un tip dezamagit…?Mai degraba sunt doar spectator. Încerc sa pacalesc promovând valorile cu care am fost învatat, chiar daca ele nu sunt validate de viata. Nu pot spune ca n-am intrat în vârtejul raului de multe ori. Poate ca am mintit uneori, poate ca alteori am tradat, poate ca am fost obligat sa ma strecor… e complicat. Am simtit nevoia sa fac aceasta declaratie, o declaratie a unui om încurcat putin de situatia în care este. Dar, oricum, nu cânt neaparat dintr-o perspectiva pur personala. Uneori sunt un simplu observator. Vad dezamagiri în jurul meu, vad oameni care emigreaza, vad perceptia lor asupra valorilor traditionale… si din asta învat multe. Valorile predate ne parasesc în lupta cu viata. Aflam ca nu totul e alb-negru. E si mult gri pe lumea asta.
Primul album al trupei „Vama”. Ce este foarte specific?Calitatea sonora este unul dintre marile câstiguri, importante, as spune, în masura în care sunt niste cautari sonore care te ajuta sa patrunzi o lume. Subliminal, sunetul lucreaza în fiecare dintre noi. Sunt convins ca nici macar un arhitect sonor ca Peter Gabriel nu ar putea avea un asemenea impact daca si-ar înregistra discurile în conditii proaste. Albumul „Vama” nu este la un asemenea nivel, dar pot spune ca este mult mai studiat si mult mai aerisit din punct de vedere al orchestratiei. E un amestec de sunete electrice cu rock, cu chitara, elementul principal de rock si cu pianul, care de data asta este mult mai fiolosit în maniera clasica. Discul vine cu lucruri schimbate în bine fata de ceea ce faceam noi pâna acum. E mai aproape de ceea ce ne doream de la o vreme încoace si de ceea ce ne dorim de aici încolo. Este o productie de care suntem foarte multumiti, si era normal sa iasa bine, având în vedere ca am lucrat la Budapesta, cu un management foarte bun al timpului si cu oameni care si-au facut treaba exemplar.
„Oamenii carora ne adresam se duc pe net”, spui tu. Cum se împaca asta cu mesajul tau, care este uneori împotriva tehnologiei?Am criticat tehnologia si anumite forme ale Internetului. E o forma de democratie exacerbata, care da posibilitatea oamenilor sa spuna orice, uneori chiar fara control si din cauza asta creaza un conflict permanent între diversele forme de comunicare. Sunt, însa, si lucruri bune la Internet, nu poti face abstractie de faptul ca tehnologia te ajuta sa ajungi mai repede la publicul tau. Publicul meu este, probabil, si persoana între 28 si 35 de ani care a ajuns sa traiasca încorsetata în responsabilitatile vietii burgheze, dar si cei din licee si universitati, care se desfasoara mai mult la nivel aspirational, traiesc pentru a spera si pentru a construi. Ne vom da seama poate mai bine pe 6 iunie, la Arenele Romane, unde Vama lanseaza Vama. Acesta-i sloganul nostru. Provocarea de a face un concert pe o arena e mare, având în vedere ca sunt foarte multi artisti care si-au anuntat concertele în Romania. Nu numai din cauza asta, spectacolul nostru este foarte bine gândit, filmam foarte mult în perioada asta pentru partea de multimedia, avem de gând sa spunem multe povesti.
Cât de atractiv este mesajul tau, unul de dragoste, pentru tinerii „de pe net” pe care i-ai ales drept tinta?Cred ca deziluzia nu poate exista în absenta sperantei. Orice deziluzie vine la pachet cu un dram de speranta. Si atunci cântecele care vorbesc despre o perspectiva de salvare nu au cum sa nu se potriveasca, oricât de deziluzionat ar fi un anumit gen de public. Cât despre piesele cu mesaj… Nu acuz în muzica actuala lipsa mesajului, ci subtirimea lui. Chiar si o fetita care umbla goala si spune ca vrea la mare transmite un mesaj. Daca esti un om de substanta nu poti face asta, macar si numai pentru ca ajungi la concluzia ca trebuie sa fii eficient. Nu ma consider un om de substanta înca, îmi dau cu parerea într-un mod superficial. Dar pâna si „Nu ne mai trageti pe dreapta” are un mesaj. Avem o piesa pe noul album care se numeste „Tata taie porcu”. E un fel de ferma animalelor, pentru ca porcul nu doreste sa fie taiat de Craciun si ne si ameninta într-un final „Ai grija, mai, tarane/ ai grija, /fii atent, am multi prieteni porci / la noi în parlament”. Este un mesaj si asta, nu?
Pentru acest nou album va gândeati la o colaborare cu un DJ, la sounduri gen Black Eyed Peas, va gândeati la un producator din Marea Britanie…Nu s-a mai facut treaba asta, desi pe alocuri discul este british, în sensul ca e orchestrat mai simplu si ca muzica este mai repetitiva. Nu sunt cine stie ce artificii la tobe, e acea monotonie brit de multe ori. Alte piese sunt mai rupte, toba îsi face de cap mai mult… s-a nascut ceva, iar un disc cu piese foarte diferite, atât ca mesaj. Nu poti spune ca exista o unitate stilistica în sound, piesele sunt foarte diferite si acest lucru, bun-rau, este foarte interesant. Vii de la o piesa foarte jungle si ajungi la ceva suav, un fel de rememorare a ceea ce ar fi putut fi Vama daca nu am fi fost noi, oamenii, care sa stricam locul. Piesa aceea e diferita de tot, d’aia am pus-o si ultima, ca un fel de linistire, o concluzie aeriana, asa, a întregului material. „Am sa ma întorc barbat” a fost singurul nostru disc concept. Acum textele au mesaje diferite de la unul la altul. Ceea ce leaga fiecare text de celalalt este trimiterea catre un fel de factor social, care contribuie la degradarea noastra sentimentala si morala. E o suma de circumstante sociale care ne aduc la chestia asta: viteza, tehnologia pe alocuri, explozia media, sau - pentru piesa „Dumnezeu nu apare la stiri”-, progresul cu orice pret, goana individului dupa progresul cu orice risc, care nu tine neaparat de tehnologie, ci este doar un fel de turn Babel construit si o provocare la adresa lui Dumnezeu. Eroii si povestile noastre sunt într-o actualiltate de multe ori daunatoare. Exista, însa, optimism în cântece, nu ramân numai proteste în van… sunt niste fotografii cu speranta.
Un compromis cu tehnologia Lansare prin sms?O data a fost lansarea prin sms – compromisul pe care l-am facut si-l facem cu Internetul. Cred ca e un lucru bun pentru utilizatori, care îsi pot descarca discul de pe vamamusic.ro, la pretul de 4 euro plus tva. E foarte ieftin, în conditiile în care o piesa de i-phone costa 99 de centi. Avem si o întelegere cu reteaua yahoo si vom avea anunturi si acolo pentru câteva zile. Asta va dura o saptamâna si apoi vom lansa discul în format fizic, pe CD, la Arenele Romane.
Vom folosi foparte multa multimedia pentru spectacol, combinata cu dansatori, pe o coregrafie gândita pentru câteva piese, combinata cu câteva momente speciale, legate de anumite piese considerate piloni în disc – cele foarte comerciale „Cârtita”, „Dumnezeu nu apare la stiri” – o piesa foarte speciala pentru noi, „Fotomodele” si „Scrisoare pentru fat frumos”. Sunt patru piese grele, un „statement” foarte important în fiecare dintre ele.
Sursa:
www.vamaveche.wordpress.com
