Topic: Justin Capră: inventator, măturător, filozof şi pustnic

[nasti]

Justin Capră: inventator, măturător, filozof şi pustnic

Americanii, canadienii, nemţii şi italienii au vrut să-l „importe“. De fiecare dată, răspunsul lui a fost: nu
“Mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic“.

Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile nu ne apropie de esenţe, de vreme ce adevăr egal subiectiv?

Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este diferenţial, centrifug, nu dă răspunsul la întrebări. Pretinsele sale răspunsuri nu rezolvă problema cunoaşterii. Simt un gol sprijinindu-mă pe adevărul ştiinţific oficial. Nu mai vreau clasicul în abordarea căilor de studiu. Vreau altceva! N-am întâlnit adevărul absolut, n-am întâlnit decât raportabilităţi, conjuncturi, relativitate.

Adevărul în care cred este unul singur: adevărul Divin.

Spiritul, în schimb, nu intră în crize, spiritualistul nu disecă multidimensionalitatea Divină, o ia ca postulat, ştiinţa spirituală este de aceea interferenţială, centripetă şi nu dă reacţii secundare. Există totuşi o cale şi anume: evoluţie în plan spiritual, în plan creştin, pentru că iubirea, stima, toleranţa rezolvă toate problemele.

Să zicem că fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimţire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci când sunt obosit fizic şi când văd rezultatul muncii mele.

Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihică, sunt ăla care vede alfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat şi chiar agresat fizic, şi de ce? Pentru că merg pe alt drum, nu pe cel obişnuit. Deranjez nişte somnolenţe, nişte tipare. Lumea nu are nevoie de oameni care nu cred în definiţii, care nu cred în academii şi nici în premianţi oficiali.

Când ţin o conferinţă sau un curs văd discipolii mei plecând mai îngânduraţi. Am acest defect, această particularitate, pun lumea pe gânduri. Mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns la vârsta la care îmi dau seama că nu trebuie să critic, înţeleg faptul că există o programare din afara noastră, în alt raport spaţiu – timp. (Care spaţiu, care timp? alte relativităţi?)

Nu-mi permit să critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturală. Mai întâi că nu cunosc noţiunea de bine şi de rău. Dar nici nu îl înţeleg pe filosoful Kant atunci când afirmă că dânsul îşi este propriul lui stăpân! Cum poate un om fi stăpân pe el într-o lume înlănţuită? Prefer înţelepciunea vârstei, observ că geneticul poate fi optimizat, cromozomii având permeabilitate spirituală.

Eu nu sunt în măsură să ofer soluţii, nu mă pricep, soluţii vă poate da natura, în măsura înţelegerii noastre. Eu nu cred în politicieni, vorbăreţi, colesterolizaţi, cu ţinută opulentă şi ostentativă. Nu mai cred în imagini, nu cred în virtual. Eu cred în pădure, în apă, în aer, în filosofia ţăranului bătrân, pardon, nu în ţăranul de lângă metropolă. Cred în adevărul Divin, în legătura Divinului cu omul prin intermediul monarhului şi al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l înţeleg atunci când şi-a declarat repubica ce-i poartă numele, de vreme ce l-a şcolit pe Aristotel în spirit monarhic. Cred într-un reprezentant de tip confucian, într-o verticalitate, într-un caracter.

Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele şi nu văd imagini de reclamă şi nici telenovele.Vreau să înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei şi foşnetul frunzelor.

Refuz artificialul, nu mai vreau beţivi şi fumători, vreau oameni adevăraţi sau fără oameni. Vreau să fiu mic pentru a mă bucura de adevărul Divin.



Fragment dintr-un interviu acordat de domnul Justin Capra in Gindul. Intreg articolul se poate citi la:

http://www.gandul.info/viata/justin-capra-inventator-maturator-filozof-si-pustnic.html?3931;2380119

[Mărioara]

Multumesc Nasti, ce om!

Si ce a realizat e la limita normalului/realului.

Inventiile lui Justin Capra, din interviu, merita cunoscute, e uimitor:

Ce faci, de pildã, dacã trebuie sã lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci sã transformi zgomotul în curent electric! „Am folosit un telefon Bell, o membranã cu o bobinã ºi un miez de fier, pusã în hala în care se fãcea gãlãgie ºi recoltam în altã parte curent. Nu am reuºit sã produc mult curent, dar mã gândeam sã pun membrane peste tot, în toatã hala, ca sã meargã mãcar polizoarele fãrã sã mai consume din reþea“. Asta este una dintre invenþiile pe care le-a considerat jucãrii ºi nu s-a obosit sã le breveteze.

Existã însã o invenþie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru cã nimeni nu i-a gãsit explicaþia fizicã. „Am realizat odatã un dispozitiv care micºora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune cã fiecãrei acþiuni trebuie sã-i corespundã o reacþiune egalã ºi de sens contrar. Or, ãsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roþi, n-avea interacþiune magneticã ºi al naibii se miºca. Bineînþeles, consuma, nu era perpetuum mobile. ªi atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, ºi m-a dus la Consiliul Naþional de ªtiinþã ºi Tehnologie. ªi acolo a venit un hectar de mãrimi – profesori, academicieni, savanþi – ºi prima expresie a fost «nu se poate». La care Groza zice «Nu se poate, da’ merge. Cum dracu’ justificãm?» Doctor în fizicã, Dan Vamanu, care a fost ºef de promoþie la Oxford, a studiat dispozitivul ºi mi-a zis «Justine, sã mã ia dracu’ dacã am înþeles. Ãsta n-ar trebui sã meargã. Da’ bine cã merge, c-om gãsi noi justificare matematicã». Nu s-a gãsit nici acum“.

Justin Caprã a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzinã pentru un drum între Bucureºti ºi Iaºi, cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconvenþionale pe care le-a testat personal ºi 15 motoare neconvenþionale. Din toate acestea, doar o invenþie – automobilul fãrã caroserie, cu efect pelicular – ºi-a gãsit o oarecare aplicare.

Este vorba despre un prototip care a rãmas la stadiul de machetã pentru cã Justin Caprã n-a avut bani sã-l construiascã. „Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aerianã, care creeazã ºi o propulsie ºi poate face, eu ºtiu, ºi aer condiþionat în maºinã. Este vorba de un jet de aer evacuat din faþã ºi aspirat în spate, care îmbracã ocupanþii autovehiculului. Am aruncat ºi apã pe el, nu se întâmplã nimic – nu plouã, nu ninge“. Iar aplicarea a fost mai mult decât modestã: un cetãþean din Bacãu a folosit invenþia lui Caprã pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar þine, totuºi, ºi apa, ºi peºtii!

Si din alt inverviu:


Eram in liceu, avem 15-16 ani si am realizat un dispozitiv care facea contact prin vorbire. Spuneam unui motor “Porneste” si el pornea. Ma gandeam atunci sa realizez un garaj care sa se deschida automat. Lucru care s-a si realizat apoi, dar dupa 40 de ani. Nu prin voce, ci prin telecomanda. Eu am creat un dispozitiv asemanator prin anii ’50.
………
de 30 de ani nu mai brevetez. Mi se pare o pierdere de vreme, mai ales pentru ca eu nu am simtul proprietatii. Nu ma deranjeaza daca cineva copiaza. Eu imi vad de treaba mea. Bunaoara, am brevetat un automobil avand caroserie fluida. Ce inseamna asta – un automobil care nu are caroserie, are numai niste roti si niste banci. Si totusi, nu te ploua, nu te ninge si poti face si aer conditionat inauntru, intr-un inauntru care nu se vede, pentru ca este realizat dintr-o pelicula fluida, care te ajuta si la propulsie, iar masina nu are roti, pentru ca se bazeaza pe o perna anti-magnetica. Nu am realizat decat prototipul. Am brevetat fel de fel de idei care au in vedere anti-gravitatia sau alt sistem de a te sustenta in afara celui aerian. De exemplu, am colaborat cu savantul Henri Coanda in privinta unei instalatii antigravitat ionale, cam prin ‘71. Acum lucrez la al 67-lea prototip de masina, niciodata nu mi-a placut clasicul, in afara de arta. Dar noi trebuie sa mergem inainte. Asta este menirea mea. Mai am sapte aparate de zbor, cu care, daca nu mi-am rupt gatul, inseamna ca am reusit sa le tin bine in aer, le-am gresit bine, si 15 motorete.
…….
o masina care consuma un litru de benzina la suta de kilometri.

http://www.maxim.ro/circus/interviu/964/iustin_capra.html

[nasti]

Multumesc Nasti, ce om!

Placerea mea!