Topic: Eu si tu

[Sabbath bloody sabbath]

Am tot citit mizeria aia de topic de pe tarla si ma gandeam ca, la urma urmei, relatia cu divinul a fiecaruia se reduce la relatia eu vs tu.
Daca trecem dincolo de doctrine si rit, vedem ca toti marii invatati din toate religiile si curentele mistice au incercat sa gaseasca o cale de  a ne armoniza pe mine si pe tine, pe eu vs tu. probabil aici se situeaza esecul religiilor institutionalizate, in aceasta interpunere brutala a unui tert in aceasta diada.
A fi credincios presupune o dedublare a ta, o umblare in sandalele lui tu, a unui eu care ramane el insusi atunci cand devine tu.
Dumnezeu este acel ceva misterios care face posibila aceste transcedere, capacitatea de a ramane fidel eu-lui tau fara a-l exclude pe tu.
Eu vs tu, devine un eu ca si cum as fi tu in mometele de interactiune dintre noi. Atunci se naste Dumnezeu, nu in rituri si vesminte rituale.
Faptul ca apar devieri in numele lui Dumnezeu nu i se poate imputa Divinului ci omului. Ori, tocmai aici se naste superioritatea credinciosului ( indiferent de religie, confesiune, rit ) fata de ateu. El poarta potentialitatea acestei descoperiri in el, in credinta lui. Ateul ramane doar un vas gol, lipsit de esenta, pierdut in ceea ce cred : o masa de atomi !

[Mărioara]

Nice!

stii asta?

Martin Buber 'Eu si tu' (I and Thou) Ich und Du, 1923, inspirat de hasidism

Dans son ouvrage célèbre, Je et Tu, Buber souligne l'attitude duelle à l'égard du monde: la relation Je-Tu et la relation Je-cela. Ni le Je ni le Tu ne vivent séparément, ils n'existent que dans le contexte Je-Tu, qui précède la sphère du Je et la sphère du Tu. De même, ni le Je ni le cela n'existent séparément, ils existent uniquement dans la sphère du Je-cela. La relation Je-Tu n'est absolue qu'à l'égard de Dieu - le Tu éternel - et ne peut être pleinement réalisée dans les autres domaines de l'existence, y compris dans les relations humaines qui, bien souvent, sombrent dans la sphère du Je-cela.
Que l'attitude envers le monde relève du Je-Tu ou du Je-cela dépend non pas de la nature de l'objet, mais du rapport que le sujet établit avec cet objet. L'être humain ne peut être transfiguré et accéder à la vie authentique que s'il entre dans la relation Je-Tu, confirmant ainsi «l'altérité de l'autre». À la différence de ce qui se passe dans la sphère du Je-cela, la relation Je-Tu exige un engagement total: «La parole première Je-Tu ne peut être dite qu'avec l'être tout entier, alors que la parole première Je-cela ne peut jamais être dite avec l'être tout entier». Au coeur du dialogue figure la rencontre entre deux êtres souverains dont aucun ne cherche à impressionner l'autre ni à l'utiliser. Selon Buber, l'homme peut vivre sans dialogue mais qui n'a jamais rencontré un Tu n'est pas véritablement un être humain. Cependant, celui qui pénètre dans l'univers du dialogue prend un risque considérable puisque la relation Je-Tu exige une ouverture totale du Je, qui s'expose ainsi à un refus et à un rejet total.

http://agora.qc.ca/mot.nsf/Dossiers/Martin_Buber

http://www.le-scoutisme-francais-en-franche-comte.org/tefila5.html

http://www.angelfire.com/md2/timewarp/buber.html

[monise]

Am tot citit mizeria aia de topic de pe tarla si ma gandeam ca, la urma urmei, relatia cu divinul a fiecaruia se reduce la relatia eu vs tu.
Daca trecem dincolo de doctrine si rit, vedem ca toti marii invatati din toate religiile si curentele mistice au incercat sa gaseasca o cale de  a ne armoniza pe mine si pe tine, pe eu vs tu. probabil aici se situeaza esecul religiilor institutionalizate, in aceasta interpunere brutala a unui tert in aceasta diada.
A fi credincios presupune o dedublare a ta, o umblare in sandalele lui tu, a unui eu care ramane el insusi atunci cand devine tu.
Dumnezeu este acel ceva misterios care face posibila aceste transcedere, capacitatea de a ramane fidel eu-lui tau fara a-l exclude pe tu.
Eu vs tu, devine un eu ca si cum as fi tu in mometele de interactiune dintre noi. Atunci se naste Dumnezeu, nu in rituri si vesminte rituale.
Faptul ca apar devieri in numele lui Dumnezeu nu i se poate imputa Divinului ci omului. Ori, tocmai aici se naste superioritatea credinciosului ( indiferent de religie, confesiune, rit ) fata de ateu. El poarta potentialitatea acestei descoperiri in el, in credinta lui. Ateul ramane doar un vas gol, lipsit de esenta, pierdut in ceea ce cred : o masa de atomi !

subiectivism si  bs  as usual.

mi-a 'placut' ...'superioritatea", lol. cu ce drac sunt superiori credinciosii ateilor, ha ? e doar in mintea ta,. nici  nu se pune pb ca unii le sunt superiori  altora. vax pe toata linia. de fapt, daca mai vrei apa la moara, si ateul poa sa-ti spuna , in aceiasi optica, ca e mult mai liber in forul lui interior decit un credincios. libertate totala si un liber arbitru impecabil.... ceea ce de fapt e si mult mai  curajos .aici e de fapt adevarata forta. hehe


restul sunt "interpretari" personale in functie de tendinta neuro-psihica a fiecaruia.

[old]

Eu vs tu, devine un eu ca si cum as fi tu in mometele de interactiune dintre noi. Atunci se naste Dumnezeu, nu in rituri si vesminte rituale.

Eu zic ca atunci te-ai definit ca EU complet si poti sa treci la un nivel superior de intelegere a lumii in care traim. Religiile au fost pe langa multe altele si purtatoarele unui mesaj moral. Cateodata doar sugerat, de multe ori pus sub forma unor porunci. Daca ai ajuns la nivelul asta, nu-ti inteleg superioritatea (de credincios) fata de ceilalti (atei).

[karma]

subiectivism si  bs  as usual.

mi-a 'placut' ...'superioritatea", lol. cu ce drac sunt superiori credinciosii ateilor, ha ?


restul sunt "interpretari" personale in functie de tendinta neuro-psihica a fiecaruia.

daca esti la curent cu "doctrina" atee
zi o vorba daca exista vreun cod moral, invatatura buna sau rea atee, dupa ce ghideaza un ateu in viata sa si ce anume isi invata copiii

ca ceea ce poti numi bs in crestinism sau alte religii, 10 sau mai multe porunci, cam stim cu totii

personal ard de curiozitate sa aud versiunea de pe partea ailalta, asta ovcors daca ea exista

[Mărioara]

Si inevitabilul s-a produs. Sau reprodus.

[nasti]

Nu stiu ce sa zic... ceea ce ma pune pe ginduri este faptul ca pe tacla, de exemplu, este mai mereu ingramadeala, pe cind pe sectiunea asta, bate vintul... stiu ce se spune, ca este vorba de ceva intim si personal, in ceea ce priveste subiectul in sine, insa doar ma gindeam, mi se mai intimpla uneori...

[Mărioara]

Si inevitabilul s-a produs. Sau reprodus.

Adica sa fie luate in raspar afirmatii, ganduri, exprimari ale unui user, gen "las ca stim noi unde vrei sa bati"
o rastalmacire si o reacredinta care duc de rapa orice buna intentie de dialog (vezi ideea topicului)
in loc de dialog pe tema, apar catalogari- ateu/credincios etc etc, hai sa vedem care-i mai doct

asta era inevitabilul aici pe forum
in loc sa ne afirmam- eu-tu in dialog, hai sa ne negam, eliminam- eu si nu tu= dialog 0


capisci?

[vise!?]

..Eu ,Il insel pe Dumnezeu in fiecare zi
 Ii spun Si-mi spun ca,GATA,
Azi e pentru cea din urma data...
Cand ,cu pacatulul legamaint mai fac!

Hm,ne cred nici eu
Si nici macar El nu ma crede.
Sa fiu proscris in a-mi urma destinul?!
Nimic sa pot schimba,cei rau din mine?!
E voia Lui ,pacatul sa-l traiesc?!
E calea ce-o iubesc?!!.........

Se'ntampla deseori sa ma intreb
De ce cu mine este 'atat de rabdator....
Si nici oglinda nu mai vrea sa minta.

..Oi fi doar eu ce-mi inventez pacatul?
Prin viata mea,vor trece mai multe ierni ?
Si,cand voi regasi iubirea cei acilea langa mine,
Si'n fiecare clipa -mi bate'ncet la usa'mi stramta....

[Diaktoros]

Faptul ca apar devieri in numele lui Dumnezeu nu i se poate imputa Divinului ci omului. Ori, tocmai aici se naste superioritatea credinciosului ( indiferent de religie, confesiune, rit ) fata de ateu. El poarta potentialitatea acestei descoperiri in el, in credinta lui. Ateul ramane doar un vas gol, lipsit de esenta, pierdut in ceea ce cred : o masa de atomi

E valabil asta ºi atunci când cãrþile în care credincioºii (superiori aºa cum sunt ei) cred cã se aflã exprimatã gândirea ºi voinþa Divinului, conþin idei ºi îndemnuri total criticabile din punctul de vedere al toleranþei, moralei ºi inteligenþei??? Cum ai explica asta?

Ori, tocmai aici se naste superioritatea credinciosului ( indiferent de religie, confesiune, rit ) fata de ateu. El poarta potentialitatea acestei descoperiri in el, in credinta lui. Ateul ramane doar un vas gol, lipsit de esenta, pierdut in ceea ce cred : o masa de atomi

Adicã doar pentru faptul cã dacã "apar devieri in numele lui Dumnezeu nu i se poate imputa Divinului asta, ci omului", crediciosul este superior ateului. Total logic ºi coerent, n-am ce zice...

El poarta potentialitatea acestei descoperiri in el, in credinta lui. Ateul ramane doar un vas gol, lipsit de esenta, pierdut in ceea ce cred : o masa de atomi

Desigur, ateul e un vas gol, gol de iluzii. Iar credinciosul e un vas plin, plin de infatuare.

[darko]

Am tot citit mizeria aia de topic de pe tarla si ma gandeam ca, la urma urmei, relatia cu divinul a fiecaruia se reduce la relatia eu vs tu.
...
A fi credincios presupune o dedublare a ta, o umblare in sandalele lui tu, a unui eu care ramane el insusi atunci cand devine tu.
...
Ori, tocmai aici se naste superioritatea credinciosului ( indiferent de religie, confesiune, rit ) fata de ateu. El poarta potentialitatea acestei descoperiri in el, in credinta lui. Ateul ramane doar un vas gol, lipsit de esenta, pierdut in ceea ce cred : o masa de atomi !

da-mi voie sa subliniez contradictia: propui ideea ca dumnezeu e tocmai acest pod intre propria persoana si ceilalti. de fapt, mergi mai departe si numesti dumnezeu ceea ce in psihologie se numeste empatie. iar aici folosesc un termen stiintific nu in scopul opozitiei, ci pentru precizie.
imi place ideea asta.
doar ca esuezi lamentabil propriei tale definitii. e o empatie ipocrita cea care se manifesta doar fata de cei care-ti seamana.

ps: ziceam altundeva ca lipsa dumnezeirii din atei nu inseamna vid moral. si ca ateismul si agnosticismul apar deseori dintr-un prea-plin de moralitate. vezi tu, religiile se nasc si traiesc printr-un monopol moral. ceea ce e - intr-un fel mai mult sau mai putin subtil - imoral.
textul tau imi pare scris tocmai dinlauntrul acestui monopol moral. si imi vine in cap un citat din "invisible cities" a lui italo calvino, citat care (merci google) suna asa:

in the seed of the city of the just, a malignant seed is hidden, in its turn: the certainty and pride of being in the right--and of being more just than many others who call themselves more just than the just

[avadanei]

Ti-a zis bine dar tu nu poti inca intelege treaba aia cu potentialialitatea.

[eXtrem]

Eu vs tu, devine un eu ca si cum as fi tu in mometele de interactiune dintre noi. Atunci se naste Dumnezeu, nu in rituri si vesminte rituale.
Faptul ca apar devieri in numele lui Dumnezeu nu i se poate imputa Divinului ci omului. Ori, tocmai aici se naste superioritatea credinciosului ( indiferent de religie, confesiune, rit ) fata de ateu. El poarta potentialitatea acestei descoperiri in el, in credinta lui. Ateul ramane doar un vas gol, lipsit de esenta, pierdut in ceea ce cred : o masa de atomi !

m-ai induiosat. o sa-ti aprind o luminare,( cindva), sa mor de te mint

[The Oracle]

Am tot citit mizeria aia de topic de pe tarla si ma gandeam ca, la urma urmei, relatia cu divinul a fiecaruia se reduce la relatia eu vs tu.

eu nu

Daca trecem dincolo de doctrine si rit, vedem ca toti marii invatati din toate religiile si curentele mistice au incercat sa gaseasca o cale de  a ne armoniza pe mine si pe tine,
 pe eu vs tu.

foarte fortzata generalizare. eu cunosc oarecum budismul si ...nu-mi amintesc de incercarile astea.

probabil aici se situeaza esecul religiilor institutionalizate, in aceasta interpunere brutala a unui tert in aceasta diada.

eu am vazut doar indicatii spre a reuni partea cu intregul, si nici macar alea de fapt, mai degraba de a ajuta pe cel ce se considera parte sa constientizeze intregul. de aici disparitia lui el/tu/dumnezeu ca termeni

A fi credincios presupune o dedublare a ta, o umblare in sandalele lui tu, a unui eu care ramane el insusi atunci cand devine tu.
Dumnezeu este acel ceva misterios care face posibila aceste transcedere, capacitatea de a ramane fidel eu-lui tau fara a-l exclude pe tu.

asta de mai sus e poezie pura
ca si mai jos dealtfel

Eu vs tu, devine un eu ca si cum as fi tu in mometele de interactiune dintre noi. Atunci se naste Dumnezeu, nu in rituri si vesminte rituale.

Faptul ca apar devieri in numele lui Dumnezeu nu i se poate imputa Divinului ci omului. Ori, tocmai aici se naste superioritatea credinciosului ( indiferent de religie, confesiune, rit ) fata de ateu. El poarta potentialitatea acestei descoperiri in el, in credinta lui. Ateul ramane doar un vas gol, lipsit de esenta, pierdut in ceea ce cred : o masa de atomi !

tocmai in aceasta constatare credinciosul (as fi curios sa vad cum explici ceea ce e un credincios) pierde tot ce a acumulat prin credinta. Exclusivismul manifestat prin aceasta remarca il desparte definitiv de ceilalti si de intreg.