In 1948, in umbra marelui monstruos razboi 2 mondial, scriitorul filozof francez Albert Camus a acceptat invitatia manastirii dominicane Latour-Maubourg.
Spre lauda lor, dominicanii vroiau sa stie ce stie un "necredincios" despre crestini in lumina comportamentului acestora in perioada anilor 30 si 40.
Cuvintele lui Camus:
"De mult timp in toata aceasta perioada infricosatoare am asteptat ca cineva sa vorbeasca la Roma. Eu, un necredincios ? Exact. Pentru ca am stiut ca spiritul va fi pierdut daca nu rosteste un strigat de condamnare.
Mi s-a explicat de atunci ca intr-adevar condamnarea s-a rostit. Dar ca expresia ei era de forma 'encyclicals', care nu sunt foarte clare. Cine e de vina atunci daca adevarata condamnare nu poate fi strigata clar ?
Ceea ce lumea asteapta de la crestini este ca (,,) crestinii sa vorbeasca deschis, tare si clar, si ca ei trebuie sa-si rosteasca condamnarea in asa fel incat niciodata sa nu existe dubiu, nici cea mai mica indoiala, sa nu umbreasca inimile celor mai simpli oameni.
Ei ar trebui sa se departeze de formele abstracte si sa confrunte fata plina de sange a istoriei de azi."