Iata-ma la aeroport. :eek: Dupa un car de nervi facuti de Austrian Airlines care dupa ce ca imi incasase 418 USD pe persoana cu taxe cu tot, mi-a schimbat cu o saptamana inainte programul de zbor, :-o trebuind sa dorm o noapte la Viena apoi sa zbor pana la Frankfurt apoi sa iau al treilea avion catre Montreal.
In fine, cu parintii si doua din surorile mele in carca (as fi vrut sa nu le vad lacrimile la plecare, i-am rugat sa nu vina la aeroport, dar era prea mult ce le cerusem) cu trei prieteni de familie , ajung la aeroport cu 5 bagaje mari si 4 bagaje de mana(de fapt 3 + 1 poseta). Atata mi se daduse voie de la Agentie. Eram incordat caci stiam sigur ca la unele depasisem greutatea. In fine, trec bagajele prin controlul cu raze (hard-diskul era invelit in foita de aluminiu ca sa nu fie afectat) si urmeaza vama de frontiera. Acolo, ma intampina un vames incruntat care ma intreaba daca am un inventar detaliat al continutului bagajelor. I-am zis ca nu am stiut ca imi trebuie asa ceva, iar el imi zice ca va trebui sa ma duca la seful de vama in acest caz… Vazand ca se ingroasa, l-am intrebat daca chiar era nevoie sa ajung pana la seful lui sau puteam sa ¨discutam¨ doar noi 2. Vazand ca stiu poezia, ma trage intr-o camera, eu ii strecor 2 bancnote de 20 CAD (stiam ca cere si pentru colegul, oricum) se uita la ei, ii numara, se declara multumit, imi strange mana si imi da LIBER VAMA.
Imi iau bagajele impreuna cu tata care reusise sa treaca si el dincolo de bariera pentru a ma ajuta la bagaje, si cu inima stransa, ajung la Austrian Airlines unde trebuia sa predau bagajele pentru cantarire, cele de cala urmand sa ramana la ei pana la Montreal.
Cand imi asteptam eu randul acolo, un co-forumist, GABI, sa-i dea Dumnezeu sanatate, ma bate pe umar si imi zice : Hei, Ade, DRUM BUN, te asteptam… Am ramas masca. Nu stiam ca lucreaza la aeroport acolo. Ii face cu ochiul celei de la Austrian si ii zice : Ai grija de prietenul meu ca trebuie sa plece intact. ASTA A FOST TOT. Dumnezeu mi-a purtat de grija si habar nu am cu cat am depasit, ce greutate au avut bagajele…Important era ca trecusem cu bine si acest hop. Apoi, la pasapoarte, alte emotii caci auzisem ca in urma cu 2 zile intorsesera pe cineva ca nu avea nu stiu ce cupon de la Politie cum ca poate pleca din tara sa isi stabileasca domiciliul in strainatate.Eu nu m-am mai dus la Politie si am introdus in pasaport o bancnota de 20 CAD. Mare soc pe mine cand gagica de la Politia de frontiera imi returneaza cei 20 CAD uitandu-se chioras la mine. Ori era prea putin ori avea camera video, altfel nu imi explic. Oricum, mi-a pus OK-ul pe pasapoarte fara sa cracneasca nimic. Am trecut in sala de asteptare. Au inceput transpiratiile caci urma sa zbor a doua oara in viata mea, si primul zbor fusese cumplit, cu un AN24 vechi iar eu stateam inca sub impresia acelui zbor.
In fine,urc pe scara avionului, ma intorc inca o data, ultima, le fac cu mana alor mei care plangeau in spatele gardului de sarma al aeroportului, ei ma vad si agita si ei esarfe, apoi… GATA. Urmeaza MAREA AVENTURA.
Zborul a fost relativ lin, cu putine goluri de aer, dar eu am stat incordat o ora intreaga pana am aterizat la Viena. Dupa ce m-am vazut cu picioarele pe pamant am rasuflat usurat. M-am cazat la hotel (noroc ca erau camerele platite de Austrian Airlines) unde am avut conditii foarte bune. Apoi, am plecat la cumparaturi, caci cei de la Austrian ¨uitasera¨ ca sunt si cu copilul mic si nu imi dadusera si cupon de masa, ci doar camera.
In fine, am adormit bustean cateva ore, apoi la ora 7 am decolat spre Frankfurt. Airbusul care m-a dus pana la Frankfurt a zburat exceptional, cu singura chestie ca a ocolit de cateva ori Frankfurtul pana sa aterizeze, probabil din cauza aglomeratiei de pe aeroport.
Apoi un autobuz ne-a luat direct de la avion si ne-a dus la ¨monstrul¨ Boeing747 care urma sa ma transporte peste ocean. Ma gandeam ca voi avea conditii mai bune in el decat in Airbus, dar, surpriza neplacuta, era mult mai mare disconfortul in Boeing decat in Airbus. IN plus, exact cand am urcat in avion am constatat ca berbecii imi dadusera mie intr-o parte iar sotiei si copilului in alta parte a avionului locuri. Avionul fiind plin, nu am reusit sa ne mutam impreuna, asa ca am zburat separat.
Atat fetita cat si sotia au suportat excellent zborul. Am ajuns cu bine la Dorval, apoi, am avut parte de una din acele intamplari fericite din viata care ai dori sa nu se intample. Stewardesele prinsesera drag de fetita mea pe timpul zborului si ne-au invitat pe toti 3 sa mergem la aeroport cu busul lor special care transporta personalul navigant. Am acceptat cu bucurie, ca sa nu mai facem drumul pe jos, dar pana a urcat si ultimul pilot, a mai durat ceva vreme, iar cand am ajuns noi in aeroport, de fapt am constatat ca ni se facuse fara voie cel mai mare deserviciu, urmand sa stam la o coada de peste o suta de persoane la Poarta de intrare in Canada…. O gramada de mame cu copii in brate nevoite sa astepte in picioare la coada. RUSHINICA, QUEBECOSILOR. Puteati macar pentru mamele cu copii sa faceti un ghiseu separat….
In fine, dupa o ora si ceva ajungem acolo, ni se pune o stampila pe pasaport, apoi trecem la biroul de Imigratie federali. Acolo asteptam iarasi vreo 3 sferturi de ora si facem formalitatile, declaram 4000 CAD si intram la biroul Emigrari Quebec. Apoi, la 2 ore si jumatate, terminati nervos, ajungem la biroul final, unde era vama canadiana, Suntem invitati sa intram undeva intr-o camera in dreapta, unde era plin de imigranti, si la fiecare i se desfacuse bagajul pana la ultima soseta si…nu mai zic ce. Cumplit. Ma uit la nevasta-mea, era fiarta. Aveam o groaza de medicamente cu noi, atat pentru uz personal cat si pentru altii care stiind ca venim ne rugasera sa le aducem cate ceva. Din fericire, pregatisem formularele de acasa (b4 si b4A) le completasem si le-am dat vamesului cand am ajuns la rand. Acesta s-a uitat zambind la mine, a semnat si stampilat foile respective si mi-a zis ca sunt liber, fara sa imi desfaca NICI UN BAGAJ. SUPERRRRRRRRRRRRRR.. :sd: :sd: :sd: Am ajuns nevatamat in Canada. Slava Domnului.
Acuma incepe marea aventura…. Va voi tine la curent cu ce se mai petrece. Inca nu am internetul meu, dar cum il voi avea voi incerca sa fiu la fel de prezent ca si inainte pe forum.
Va salut pe toti si sper ca v-au folosit detaliile povestite.
Cu prietenie, Ade777.
