Salutare tuturor de pe ambele maluri ale oceanului !
Sunt in Montreal de 6 luni si imi amintesc ca pe vremea cand eram in Romania si asteptam cu emotie actele de la Ambasada citeam orice aparea pe forumul asta. Din pacate erau destul de putine informatii de la miile de romani ajunsi deja in Canada. Si acum inteleg de ce, cei care au job-uri sunt intr-o criza cumplita de timp.
Asa ca-mi fac o datorie de onoare de a scrie un pic din experienta mea, poate ii ajuta pe cei care asteapta cu nerabdare viza. Pentru cei veniti deja aici nu stiu cat ii mai ajuta
Cate ceva despre mine: inginer electronist cu ceva ani de experienta in Romania, destul de bun si in informatica. O sa ziceti ca a fost usor sa gasesc de lucru, dar nu-i asa. In plus am si marele atu ca stiam foarte bine franceza si destul de bine engleza inca din Romania.
Deci, am aterizat in Montreal (francofil convins nu puteam rata singura provincie francofona din America). Dar sa stiti, voi care veniti aici, ca nu veniti in Canada, ci intr-o provincie care se vrea stat independent si care e populata de niste oameni care zic ca formeaza un popor distinct; si nu sunt franco-canadieni, ci quebecosi. Poporul asta zice despre francezi ca vorbesc "
avec la bouche en cul de poule " si sunt tare mandri de chinurile la care supun limba franceza. Si ca aici e un comunism (pentru unii) la care nici macar Marx nu visa. Asa ca cei care vreti sa traiti fara prea multe griji, veniti aici. Cei care vreti sa faceti avere, nu-i asta locul.
Eu am venit singur, fara sa cunosc pe nimeni in Montreal. M-am descurcat cu locuinta si m-am obisnuit destul de repede cu orasul.
Dupa ce a trecut prima luna, in care am fost un fel de turist si am cheltuit mare parte din banii cu care venisem, m-am apucat de cautat job.
Am reusit sa incep nivelul 3 francizare destul de rapid, din cauza ca aveau un loc liber si nu aveau candidat, asa ca as putea spune ca asta a fost primul job. Ca doar eram platit cu 115 $/saptamana, nu ?
Insa cautatul unui job real s-a dovedit o adevarata aventura. Am facut cursuri de completat CV-uri si de cum sa te prezinti la interviu. Astea-s gratuite, ca-s tot felul de asociatii non-guvernamentale care-i ajuta pe imigranti. Am depus vreo 30 CV-uri (selectionate si adaptate fiecarui post) si am fost pe la cateva interviuri.
Trebuie spus ca faptul de a cauta de lucru e ca un job de sine statator, doar ca nu esti platit. Si lucrezi si 10 ore pe zi cautand informatii, adaptand CV-uri si scriind scrisori de prezentare. Plus ca a trebuit sa fac CV-uri si in engleza si in franceza.
Timp de circa 1 luna am tot trimis CV-uri pe la diverse firme prin Montreal dar rezultatele concrete intarziau sa apara, se profila la orizont ajutorul social, lucru pe care doream sa-l evit (din motive de mandrie personala). M-am dus sa ma inscriu totusi la ajutorul social (desi inca nu aveam 3 luni) dar aia de acolo m-au incurajat, ca cica in statistici e scris ca dureaza cam 3 luni sa gasesti un job dupa ce te apuci sa cauti, in cazul imigrantilor. In cazul localnicilor dureaza si 6 luni, ca astia nu prea au chef de munca.
Asa ca pana la urma am reusit sa gasesc de lucru la cam 3 luni de la aterizare (si 1 luna de cautari asidue), evitand ajutorul social. E vorba de o firma specializata in suportul tehnic. Lucrez la telefon si ajut clientii care au probleme tehnice. Din punctul meu de vedere e un job bun, ca fac experienta de lucru si invat franceza si engleza cu toate accentele posibile. Desigur ca nu-i un post de viitor, cel mai vechi angajat e in firma de vreo 4 ani. In general colegii de servici sunt studenti sau tehnicieni in cautare de alt job si nu raman aici mai mult de 1 an.
Acum, cateva lamuriri: sunt foarte multe job-uri, in special in suportul clientilor. Chiar si cei care nu au cunostinte tehnice se pot angaja in centre de apel, la relatiile cu clientii (prin telefon). DAR, trebuie sa fii bilingv si sa poti vorbi fluent in ambele limbi. Cateodata ajuta daca stii spaniola (si chineza !!!). Salariul e amarat, dar iti permite sa traiesti (10 - 15 $/ora). Desi se castiga mai bine daca faci vanzari, e foarte stresant, asa ca cele mai bune sunt posturile in care numai primesti apeluri, nu cele in care trebuie sa-i suni pe oameni acasa si sa incerci sa le vinzi tot felul de aiureli.
Trebuie insa sa va avertizez ca daca nu stiti bine macar franceza, job-urile imigrantilor se situeaza sub 10 $/ora si sunt preponderent fizice: menaj pentru doamne si carat cu carca pentru domni. Mai este varianta "publisac", care consta in ambalarea si distributia de "circulaires", adica de oferte ale diverselor magazine si restaurante, dar platita sub 7 $/ora (deci job ilegal intrucat e platit sub minimul acceptat de lege). Si prin restaurante, ca "plongeur" = spalat vase. Cineva imi povestea ca a fost angajat de o firma de constructii sa pazeasca si sa verse o galeata care se umplea cu apa care picura din plafon. Job-ul a fost pentru o noapte, ca a doua zi au reparat teava. Era prea scump sa aduca toata echipa sa lucreze in timpul noptii sa repare asa ca au angajat un imigrant ca sa nu se faca inundatie. Cred ca am putea face un topic cu joburi ciudate.
Modalitatea de angajare (in posturile cat de cat mai calificate) este in general e urmatoarea: trimiti CV-uri si scrisori de prezentare, din care sa reiasa ce mult iti doresti tu sa lucrezi pentru firma respectiva pe postul respectiv. Daca ai norocul ca vreunul de la resurse umane sa-si puna ceasca de cafea pe CV-ul tau, e posibil sa te sune acasa. Eu, de exemplu, mi-am adus telefonul mobil triband din Romania si am luat aici la Rogers pay-as-you-go. Dar poti sa primesti si mesaj pe "repondeur" (= robot telefonic) acasa si-i suni tu mai tarziu.
Orice interviu trece mai intai printr-un mini-interviu la telefon. Aici ai doua posibilitati: te suna careva de la resurse umane care nu are habar de meseria ta, dar iti pune niste intrebari sa vada ca poti lega 2 vorbe sau te suna unul care chiar are idee de tehnica si atunci iti pune 2-3 intrebari tehnice sa vada ca ai o vaga idee in domeniu. Daca treci de faza asta, te invita la un interviu in persoana. Interviul e relaxat, nu-i un interogatoriu, dar trebuie sa stii sa joci dupa regulile lor. Daca iti spune ca te mai contacteaza ei, inseamna ca 80 % nu ai fost acceptat (raman 20 % ca ar putea sa te sune, totusi). De asemenea, daca iti spune ca nu-s interesati de tine ca n-ai experienta canadiana sau alta scuza din asta, sa stii ca ai facut o eroare mare in timpul interviului. Pentru ca e evident din CV ca nu ai experienta canadiana sau studiile facute aici si atunci nu te-ar mai fi chemat la interviu.
Mie mi-a cerut sa vada diploma de inginer. Pe care nu apucasem sa o traduc, ca am zis ca o traduc daca o cere careva pe aici. M-am oferit sa-i aduc o traducere in 2-3 zile dar a zis ca nu-i nevoie, vroia sa vada originalul ! Bineinteles ca nu a priceput nimic din ce scria in romaneste pe diploma mea, dar vroia sa vada ca am o foaie frumoasa cu poza. Oricum dadusem un test scris din tehnica si computere, deci din punctul lui de vedere stiam suficient pentru job.
Parerea mea e ca diploma de facultate romaneasca a fost buna la obtinerea vizei, pentru ca cei care fac legile in Canada nu au gasit un alt criteriu de selectie. Dar aici valoarea ei e foarte redusa.
Ce se intampla insa cu joburile tehnice, in general ? Ei bine, sunt greu de obtinut din cauza lipsei de experienta locale a noilor imigranti. In plus, nu sunt afisate decat posturile prost platite (tehnician electronist pentru reparatii, 10 $/ora !!!).
Deci e greu inceputul. Firmele de aici nu-ti ofera sansa sa dovedesti ca esti capabil. Toti cauta tehnicieni care au lucrat deja pe aparatele lor. Nimeni nu te ia ca sa te lase sa inveti vreo 2-3 luni echipamentele lor, toti vor sa te bage imediat la "produs". Poate e mai bine sa faci un colegiu pe aici, dar pierzi minim 2 ani cu scoala. Ori dupa 2 ani cred ca poti acumula experienta de munca care sa-ti permita sa gasesti un job bine platit.
In privinta IT-ului, faptul ca stii sa lucrezi pe PC nu reprezinta un atu, ci pur si simplu o conditie ca sa fii selectat pentru un job. Trebuie sa fiti constienti ca aici e plin de oameni calificati, imigranti sau localnici. Iar in domeniul IT sunt foarte specializati. Pentru programatori viata e grea, multe job-uri au plecat peste celalalt ocean, in Asia. Se mai cauta specialisti pe echipamente foarte specializate (servere Citrix, echipamente Nortel etc.). Eu in Romania am lucrat pe echipamente profesionale, dar nu de la firme americane sau canadiene, asa ca aici experienta asta poate conteza, dar prea putin.
Pentru "bibliografie" consultati sute de oferte de munca de pe site-uri candiene ca sa vedeti ce competente se cer in meseriile care va intereseaza. Folositi expresiile lor pentru a va schita CV-urile si scrisorile de intentie.
Multi va vor spune ca aici conteza "pilele". Desi e adevarat ca "
networking -ul" (reteaua de cunoscuti) conteza foarte mult, diferente majora fata de Romania e ca daca nu ai competenta pentru un post, nu-l obtii indiferent de "pila". Practic "
networking -ul" te ajuta sa obtii un interviu (ceea ce deja inseamna foarte mult), dar ce faci la interivu depinde de tine.
Constat cu tristete ca majoritatea romanilor care inca asteapta actele de imigrare pierd timpul cautand sa afle cand le vin medicalele sau viza si neglijeaza invatatul limbii si chiar cautatul unui job inca din Romania. Aici o sa constatati ca partea cea mai usoara a emigrarii a fost plecarea din Romania. Si ca in decurs de 2-3 luni or sa vi se schimbe total prioritatile si chiar modul de a gandi.
Lucrurile se misca teribil de incet aici, dar poti sa pierzi si mai mult timp daca iei decizii proaste. Cum ar fi sa te grabesti sa faci niste studii inutile aici sau sa nu faci studii si sa intri pe job-uri proaste din care nu mai iesi. Calea pe care am ales-o eu nu o recomand, nu pot sa recomand nimic ca depinde foarte mult de fiecare, ce profesie are, ce varsta si ce vrea sa faca in viitor.
Cred ca faptul de a cunoaste pe cineva care locuieste de mai multi ani aici poate fi de un real ajutor. Dar cu conditia ca persoana respectiva sa lucreze intr-un domeniu apropiat de interesul vostru si sa aiba un standard de viata ridicat (semn ca a luat deciziile corecte).
O sa constatati ca sunt foarte multi imigranti romani nefericiti. Dar problema lor e mai mult psihologica, aproape toti au un standard de viata mai ridicat decat cel din Romania, dar nu mai au statutul social din Romania. Aici facem parte dintr-o clasa sociala necunoscuta in Romania, cea a "imigrantilor". Plina de oameni din culturi foarte diferite, dar majoritatea educati dar saraci, la care speranta a fost inlocuita de frustrare. Nu-i usor ca din inginer sa devii muncitor calificat (care se numeste "tehnician" pe aici si necesita "
études secondaire "=liceu). Dar si mai greu e ca din absolventa de orice facultate sa devii infirmiera auxliara care sterge la fund mosii. Cu toate ca castigi mai mult si traiesti (material) mai bine.
La un moment, la o firma de plasament, am avut o conversatie de genul:
>> Asa, ati lucrat ca inginer, dar stiti, noi nu plasam ingineri .
<< Nu-i problema, vreau sa lucrez ca tehnician.
>> Da, dar sunteti supercalificat pentru posturile de tehnician.
<< Ei, nu am pretentii, putem sa uitam ca am diploma de inginer, am cativa ani de experienta tehnica.
>> A, da. Pai avem ceva disponibil ca muncitor manual. Puteti ridica 30 kg ?
... la chestia asta i-am multumit frumos si ie-am zis sa ma sune cand au ceva in domeniul meu, ca tehnician.
In final, va dau "tema". Incercati sa gasiti raspunsurile la urmatoarele intrebari. Nu exista raspunsuri bune sau proaste, ci trebuie numai sa respectati regula de a nu vorbi urat despre fostul sef, tara din care veniti, fostii colegi de servici. Sau chiar fosta nevasta. Aici oamenii plini de resentimente sunt considerati antipatici.
- De ce ati ales sa veniti aici ? ("ici" e cuvantul magic in provincia Quebec, nu folositi niciodata Canada sau Quebec, nu se stie cand dati peste un suveranist sau un federalist)
- De ce ati plecat din tara voastra ? (Stiu ca la intrebarea asta se potrivesc toate invectivele de care abunda limba romana, dar raspunsul trebuie dat intr-un mod din care sa rezulte un avantaj pentru voi, cum ar fi cautatul unor noi provocari etc.)
- Ce va face sa credeti ca sunteti mai bun pentru job-ul asta (un job ipotetic care va place) decat cei 100 de indieni si arabi si negri cu facultatile facute in limba engleza sau franceza, unii chiar in Europa de Vest, care au depus si ei CV-uri ? (Nici prin gand sa nu va treaca sa ziceti ca sunteti mai albi ca ei si ca mirositi mai frumos).
- Unde va vedeti in urmatorii 5 ani ?
- De ce ati ales meseria asta ?
Multe succese si nu uitati ca daca nu reusiti aici ce nu ati reusit in Romania, atunci vina e in intregime a voastra.
Deci realism si perseverenta !
Nota: din cauza timpului liber redus nu am sa raspund la injurii si invective. La celelalte intrebari o sa raspund cu intarziere.
