Multa salutare tuturor romanilor! :eek: :eek: :eek:
Dragi romani, am ajuns tare bine "la Canada"! :sd: :sd: :sd: :sd: :sd: :sd: :sd:
Marti dimineata am plecat hotariti spre tarimul rivnit: continentul American, CANADA. Cu o saptamina inainte de plecare am parasit Bucurestiul si ne-am retras la tara la parintii sotiei. Acolo am facut pregatiri pentru intilnirea cu Canada, adica am lucrat ceva faianta si mobilier, apoi in ultimile 2 zile am atacat valizele. Era in mijlocul sufrageriei o priveliste de parca a explodat bomba cu haine! Doua dupa-amieze am muncit pina noaptea la ora 2 ca sa facem valizele. Interesant a fost ca dupa ce terminam de "aranjat" cite o valiza si dupa ce o urcam pe cintar, am constatat de fiecare data ca eram aproape de greutatea ceruta, adica 32 de Kg. Bineinteles ca era rusine sa mergem la aeroport cu bagajele fara depasire de Kg, siatunci o mai umpleam cu 2-4 Kg peste limita. Ne-au intrat TOATE bagajele pe care le pregatise sotia. Luni noaptea ne-am culcat la ora 1:00 si a sunat ceasul la ora 3:00 ! Aveam de parcurs 100 de Km pina la aeroport, aveam de incarcat doua masini cu bagaje, si mai trebuia sa fim si la ora 5:00 la aeroport. La ora 5:30 am ajuns la Otopeni unde am fost itimpinati de parinti si frati, veri si prieteni. S-a plins, s-au facut poze in parcare, a venit paza sa ne opreasca, apoi am intrat la control si la bagaje.
La vama s-au vaitat politistii de acolo ca nu avem o lista cu toate articolele din bagaje si ca trebuie sa cheme pe cineva, dar s-au intilnit cu Grigorescu si cu frate-sau geaman, adica 200.000 lei si totul s-a rezolvat ca intre prieteni. La imbarcare s-au vaitat si fetele de la bilete ca sunt prea grele bagajele si ca tot bagajul cumulat depaseste cu mult limita pt 3 persoane, totusi niciodata nu au depasit 70 de Kg (cite doua valize), dar ele vroiau cite max 32Kg. Au dat un telefon si au zis ca merge, dar ele nu s-au mai intilnit cu Grigorescu.
Dupa ce am trimis bagajele la avion cu banda rulanta, am pastrat doar bagajele de mina. A intrat acolo sa ne ajute la bagaje Magdiel care a mai ramas cu ele acolo si noi am iesit din nou la parinti si rude. Le-am povestit cum am trecut si ne-am luat inca o data "La revedere" - cu plinsete si suspine. Eu ma tineam tare si nu am vrut sa ma prinda plinsul si le spuneam tuturor ca nu a murit nimeni, e doar un eveniment de reusita, lasati nu mai plingeti, fiti veseli, putem sa ne auzim sau sa ne vedem oricind! Am plecat spre poarta de control a pasapoartelor si acolo mi-am luat ramas bun de la frate-meu, dar de fapt am vrut sa-mi iau ramas bun, pt ca m-a apucat plinsul de nu ma putem stapini - am plins toti 4, apoi ne-am despartit. Cind m-a vazut copilul ca pling si eu l-a apucat si pe el plinsul de nu ne mai opream. De ce plingeam? Nu stiu. Se rupea ceva din noi, se dazradacina sistemul. Era un sentiment ciudat. De ce plinge omul la despartiri? De ce are omul un dor de nestavilit? Cine stie!? Cu fata-mi plinsa am dat pasapoartele la granicer, apoi m-am despartit de ultimul membru al familiei. Era ultima legatura cu familia! Cu toate ca il vom astepta peste 6 luni sa vina si el la Toronto, despartirea ne rupea sufletul.
Ei bine, am respirat adinc, ne-am ridicat bagajele de mina si... "am inceput sa plecam". Dupa ce am trecut in cladirea veche, am ajuns la imbarcare la autobuz unde am mai asteptat vreo 15 minute. Am ajuns la scara avionului: nu-mi venea sa cred ca sunt eu! Nu credeam ca mi se intimpla mie! Era oare adevarat? ...am ajuns la locurile noastre! era un avion ingrijit, nemtesc - Lufthansa, cu scaune de piele gri. Ora plecarii. S-au inchis usile, s-au pus centurile, avionul s-a aliniat la START si la 7:05 precis a inceput sa alerge pe pista! Si-a tras puuteeernic aer in piept, a alergat, si deodata a inceput sa se catere spre cer. O! Ce senzatie! Proptit puternic in spatar, priveam cum avionul se catara la 45 de grade spre nori. Cind a fost multumit de inaltimea atinsa a inceput sa se mai indrepte spre orizontala, dar a continuat sa se ridice. Nu am avut monitoare sa vedem inaltimea zborului, dar se vedea frumos de acolo de sus, probabil pe la 8000 de metrii sau poate chiar 10.000 m. In timpul urcarii simtem ca metesc, dar am lasat capul pe spatar si me uitam doar inainte - si a fost mai bine. Dupa ce s-a indreptat avionul a venit imediat masa care a fost un sandvish cam cit palma, cu cascaval si un suc. Imediat ce s-a putut indrepta avionul au inceput sa se vada muntii. A fost senin si frumos pina prin Austria. Se putea vedea cum serpuieste batrinul fluviu Dunarea. Se vedea cum desparte orasele si cimpiile. Orasele se vedeau multe in acelasi timp, erau ca firmiturile pe o masa unde au mincat mai multi oameni. De acolo de la 10.000 de metrii se vedea cite o jumatate de tara! Ma minunam cit poate sa vada omul cu ochii lui. Ma minunam sa vad cit de mici sunt cele mai semete realizari ale constructorilor omenesti, sau cit de mici si de ingramaditi sunt oamenii pe fata pamintului - cind te uiti la el de sus in jos si cit de mindrii sunt ei cind se uita ei de jos in sus! Daca eu vedeam atit de mult o data - cum ar putea vedea un inger ce se petrece pe Pamint! Dara-mite Dumnezeu care ii stie pe fiecare in parte!!! Eram acum in grija lui, intre cer si pamint. Un singur esec si ...oamenii nu ar mai fi fost!
Dupa 1:40 am aterizat la Munhen. Cind a inceput sa coboare avionul, simteam ca plezneste capul. A coborit in trepte, dar cind a trebuit sa coboare pt aterizare... am crezut ca "dau la boboci". Dupa ce am coborit din avion am stat sa ma reculeg! Am intrat in Aeroport. Era o cladire imensa imensa imensa! Totul stralucea : pe jos era o marmura stralucitoare, pe margini erau birouri cu sticla curata si tot stralucitoare, iar pe mijloc erau magazine... super luminate si colorate, cu cristaluri - pt cadouri de aducere-aminte, cu magazine de mincare sau dulcuri, parfumuri sau cine mai stie cite!! Am gasit pe unul care facea reclama la internet "in avion" si explicindu-mi el mie despre arta lui l-am intrebat daca totusi pot sa dau si eu un e-mail la fratele meu si la familie in Romania. M-a lasat si astfel am trimis un mesaj la Magdiel... care tocmai in acea zi nu a mai intrat pe internet de loc, el care avea mereu computerul pe birou conectat la internet!
Dupa 3 ore a sosit vremea imbarcarii. S-a facut rind la poarta si... " va rugam sa ne scuzati, dar avionul are o defectiune si este in reparatii. Era acolo linga noi si il vedeam, Erau 3 masini de interventie, dupa care a mai venit una. Dupa o ora si jumatate a plecat. era un avion mare. s-a aliniat si el la start dupa alte 5 avioane - acolo cind un avion se dezlipeste de pamint, urmatorul isi incepe alergarea: un avion pe minut!!! Si-a inceput pasarea maiastra sa alerge, si apoi sa se 'nalte, dar pe la drumul jumate am inlemnit pe scaun: poate doar mi s-a parut, dar am auzit motorul de pe partea noastra, sau poate amindoua cum nu s-au mai turat. Era avionul la 45 de grade si el vroia sa isi traga sufletul! Poate da, poate nu, nu stiu, dar rugaciunea mea nu se mai oprea! totul a durat poate 2 secunde, dar,! oh ! ce secunde! Pasarea maiastra se inalta cutezatoare spre nori. La Munhen a fost ploaie cind am aterizat, dar acum se oprise, insa era innorat. In citeva clipe am ajuns deasupra norilor. Pe monitorul din fata ne arata pozitia avionului fata de orase si coordonate de zbor. A mers frumos! Inaltimea - 11.880 de m, viteza de 850-900 Km/h. Am vazut Germania, Marea Britanie, Londra, apoi Oceanul. Se vedeau valurile! De la 12.000 m se vedea Oceanul putin creponat.Am zburat 9 ore cu al doilea avion. Am mincat de doua ori, am baut 5-6-8 sucuri si am dormit. La un moment dat m-am trezit transpirat rau - stateam la geam pe partea stinga in spatele aripei cu 2 locuri - si batea soarele acolo sus in geamul meu ca frigea pina si jaluzeaua pe care o trasesem peste geam, frigea prin pernita!!! Nu ne-a fost frig de cit de la aerul conditionat. Peste ocean au fost multi nori, dar uneori s-a mai vazut Oceanul si cite un vapor. Cind ne-am apropiat de continentul American se vedea jos bine. Din cind in cind mai erau nori, dar am putut vedea Cimpiile Canadei! Era numai verde, pajisti si paduri, grine sau alte plantatii. Se mai vedeau multe riuri si fluviul San Laurent, mai lat ca Dunarea, si multe multe, foarte multe lacuri. Erau lacuri mici si mari - nu le puteai numara, si pe majoritatea mergeau vaporase sau salupe - se vedeau grozav de mici, dar lasau o dira alba pe lacul albastru-negru. Am facut poze ce toate astea. Le veti putea vedea peste citeva zile la o adresa de internet pe care v-o voi trimite!
Am ajuns la Toronto! Aterizarea a fost mult mai buna pt mine. drumul a fost foarte bun, cu foarte mici turbulente care miscau putin avionul ca si cind dadeai cu masina peste crapaturi in asfalt. Nu am avut goluri mari de aer, si ne-am simtit foarte bine in avion. Fiind asa de mare si aterizarea a fost mai usoara. A atins pamintul cu bine si toata lumea a aplaudat! Am fost preluati de burduf de la avion la aeroport, apoi am mers la autobuz. Am intrat intr-un autobuz cu aer conditionat de iti era frig in el - afara era soare puiternic- si am mers cale de vreo 2 km pina la alt terminal. Acolo am asteptat la 36 de porti de intrare cu o coada de oamnei de vreo 40 de persoane la fiecare intrare. Ne-a venit rindul si s-a uitat in paspoarte si ne-a trimis spre immigration. Urmind sagetile am ajuns la birouri. Peste tot in aeroport era aer conditionat. La immigration a durat 10 minute plus 2 minute sa ne faca o poza pt ca nu-i placea poza noastra ca era putin cam mare la imagine - AVEA UN SABLON TRANSPARENT cu care proba dimensiunea capului. Ni s-a spus WELCOME IN CANADA! Era un indian la immigration, apoi la usa de iesire era un alt indian (din India) care ne-a cintat o engleza trasnita doar de el vorbita si ne-a umplut bratul de formulare.pa ce am mai trecut o gramada de coridoare am ajuns la bagaje unde se invirteau cuminti pe banda. NU NE-A MAI INTREBAT NIMENI NIMIC DE BAGAJE! Am iesit in sala de intilnire unde ne asteptau citiva prieteni.
Am ajuns in oras. Totul este frumos, maret, luxos sau stil vechi american - western. Sunt autobuze si chiar tramvaie in Toronto, trenuri si metrou. Am ajuns dupa-amiaza pe la ora 5 in oras si am mers acasa la prietena noastra care ne astepta cu mincare, dar pt noi era deja miezul noptii. Ne-am culcat cind a sosit noaptea in Toronto - rupti de oboseala si ne-am trezit dupa timpul romanesc, adica la ora 5 eram cu ochii mari. Imi aduceam aminte de ce spunea estevez - ca la 3 erau trezi. Copilul s-a obisnuit cel mai repede cu fusul orar, el s-a trezit ca si in Romania la ora 9 trecut de fix! Incet incet pacalim organismul, care are sistemul lui de functionare.
IMPORTANT! Toate actele necesare le-am primit la iesirea de la biroul de emmigration. Este bine sa le studieze fiecare. ATENTIE: este bine ca la iesirea din tara sa aveti acel "permis de iesire din Romania" pt ca trebuie sa treceti pe pasaport ca sunteti rezidenti in Canada. Eu nu am facut asa cu toate ca stiam si am intrebat la serviciul pasapoarte din Bucuresti. Imi spun prietenii de aici ca ei au avut probleme la o iesire ulterioara din Romania. Au trebuit sa dea ciubuc pt ca nu aveau incetarea rezidentei la romani. Eu stiam si de la unchil meu care a facut acest "permis de iesire".
Oameni buni, Toronto este foarte frumos!!! Magazinele sunt de toate felurile, mari si luxoase, sau mici si arabe sau indiene. toate produsele din USA se gasesc si aici. Aici am intilnit o alta familie de romani la care si locuim acum, care este de nota 11 sau de 1000 de puncte din 100! Stam la ei, ne-au dus peste tot pe unde avem nevoie, si acum vom merge pt Simbata la cascada Niagara. Rar putem intilni asa oameni! Este adevarat ca sunt de la biserica noastra, dar inainte sa vin aici nu ne cunosteam absolut de loc, dar intilnindu-ne avem incredere unul in altul, gasim cunostinte comune, chiar daca ei sunt din cluj si noi din Bucuresti. Merita sa ai asemenea cunostinte!
LA interviul de la immigration ne-a intrebat daca raminem in Tarano (adica toronto) sau daca vrem sa mergem in Montreal - asa cum scria pe actele noastre - hirtiile primite de la viza. Cind i-am spus ca vrem sa raminem in Toronto pt ca avem prieteni, nu a comentat ABSOLUT nimic. La rubrica bani, ne-a intrebat citi bani avem si i-am spus maimulti de citi aveam, la care el s-a mirat si ne-a intrebat daca putem sa facem dovada in vre-un fel si noi am deschis poseta si i-am aratat plicul cu gramada de bani la care el a zis "Ooo! OK!" Era un indian cu care ne-am inteles destul de bine. ATENTIE! La iesirea spre bagaje ne-au intimpinat niste indivizi cu niste carucioare speciale de marfa si ne-au intrebat daca vrem sa ne helpuiasca: sa nu-i lasati sa va tepuiasca! Erauacolo caruciare de aeroport cuminti la rind si fara sa bagi fise sau sa platesti undeva! Am luat bagajele si am mers linistiti pina la masina in parcare, unde le-am lasat acolo!!!!
Telefon se poate da in tara cu cartele de 5 sau 10$ si vorbest 3.5 ore, dar trebuie sa ai o fisa de 25 centi pt telefon sau o cartela de telefon local. Aici in Toronto convorbirea locala este gratuita de acasa, iar de pe strada cu 25c vorbesti pina oboseti - pt ca nu au scaunel la cabina de telefon!
Despre lucru este prea devreme ca sa vorbim, dar deja prietenii s-au zbatut pt asta. Am sosit marti si vineri ne-au anuntat ca avem libera casa pe care au rezervat-o pt noi, asa ca luni ne mutam in casa noastra - cu chirie: 2 badroom si un basement locuibil. Deja trebuie sa ne uitam dupa masina, aici esti o belea daca nu ai masina ta. Toronto nu are de cit vreo 150 de Km pe 110 Km. Are o autostrada pe mijlocul ei care are 2sau3 benzi (pe sens) pe mijloc, despartite cu un parapet, apoi alte 4 benzi pe margine, care se numesc colectoare si care mereu colecteaza sau permite iesirea a altor 2 benzi dinspre si catre oras. Toate strazile sunt perpendiculare si late. Circulatie? Milionul de masini! Ce masini? Japoneze si americane, germane sau britanice. Romanesti? sau Renault? nici pomeneala.
Prietena noastra locuieste pe linga aeroportul principal, de fapt se vad de la ea cum aterizeaza si decoleaza avioanele. Totdeauna sunt cite doua avioane care aterizeaza si dupa ce se vad ca se lasa spre pista, de fapt observi ca alte doua avioane ies din nori si se lasa spre pista! Grozav de multe avioane aterizeaza si pleaca! (plecarea se face in partea cealalta si se vede mai greu de la ea.)
intr-un cuvint: MERITA sa faci efortul sa vii aici, dar trebuie sa te adaptezi.
Cu alta ocazie mai povesti despre viata de aici - daca mai este cineva interesat, evident.
Multe multumiri celor de pe forum care au scris inaintea mea si de la care am avut multe de invatat, Mumus, Ade777 si multi altii, chiar daca se certau, iesea la iveala unele lucruri din viata canadiana. Multe salutari colegilor mei de viza si de medicale! - Estevez, aiprunc, elizaj... si altii. Nu mai stiu nimc despre ei, nu mai vad nimic scris de la ei. Eram multi acolo la topicul cu interviu decembrie viza... tra-la-la.
Cu bine, Romania, Bine te-am gasit Canada! :eek: :eek: :eek:
Cu bucurie si placere, va saluta Philips - Toronto! :sd: :sd: :sd: 8-) 8-) 8-) :sd: :sd: :sd:[/b]
