Oare cum ar trebui sa incepi o carte in asa fel incat un potential cititor, grabit, nehotarat intre diversele oferte gasite pe raftul librariilor, ce ar deschide cateva carti la rând si ar citi primele randuri din fiecare, s-o aleaga pe a ta? Desigur, ar trebui sa aiba si un final bun, ca mai sint persoane care citesc si finalul pt a se decide cu ce carte sa-si petreaca placut timpul liber. (apropo de asta, hehe, intotdeauna l-am suspectat pe Marin Preda ca ar fi avut finalul de la Cel mai iubit dintre pamanteni in minte cu mult inainte de a fi terminat cartea). Probabil n-ar lua nimeni cartea s-o citeasca in intregime, daca toti cei care citesc carti ar fi ca mine, daca ar citi doar inceputul si sfarsitul majoritatii cartilor si le-ar lasa inapoi pe raft. Sper sa fie si altfel de cititori out there, altfel imi voi cumpara singur tot tirajul.
Oricat te-ai autosugestiona sa crezi si oricat (ti-) ai spune ca nu te intereseaza, ai vrea sa ai succes, ai vrea sa fie citita cartea ta de cat mai multa lume. Nu neaparat succes pentru bani, no way, chiar si daca donezi toti banii din vanzari unei opere de caritate, si tot ai vrea ca mesajul tau sa ajunga la oameni, povestea ta sa fie cunoscuta, sa se auda ce ai de spus, toate gandurile tale sa fie strigate tare, tare de tot, sa le auda universul intreg.
Ata ete, n-am nici un inceput impresionant in minte, ceva care sa faca si pe cel mai avizat critic sa ia aceasta carte acasa s-o citeasca. (Si nici un final apoteotic, dar macar pt ala sper sa-mi treaca, prin neuronul singuratic si obosit, ceva genial, pina la sfarsitul intreprinderii. Oricum, daca acea idee geniala imi va veni, probabil voi modifica si voi incepe cu sfarsitul, sa captivez audienta din start)
Asa ca o sa incep cu orice-mi trece prin cap. Desigur, neavand nici un plan, nici o schita mentala prealabila, si nici experienta cine-stie-ce la scris, adica aproape deloc, cel mai simplu e, cred, sa povestesc despre mine, despre viata mea. De fapt, orice scriere vorbeste despre viata si filosofia de viata a autorului, nu?, indiferent la ce persoana e scrisa sau carui gen literar apartine.
Intotdeauna mi-am imaginat ca daca vreodata voi scrie o carte, se va chema:
''Viata nu este un concurs – nici macar cu tine insuti!''
...deci, asa sa-i ramana numele, lol.
...to be continued
