... mina poetului
lumina noaptea ca un far
la roata timpului
si-i tremura si gindul
de nedescris
cind poate vrea sa zugraveasca starea-i
si nasterea padurii de pe talpi
si Jiul
recunoaste dupa port
si recunoaste
si legat la ochi
casa
de unde rasarea
intotdeauna soarele
dar a iesit
la drumul mare
prigoana pacatului trecut
in asteptare ca un lup
mina poetului intinsa vrea
si traista
si il doboara la pamint
(desi era cazut)
si-nfige pina la prasele
rusinea lumii
cu pacat cu tot
el lupul
el ruda de aproape
a injunghiat
lumina cerului cind il vedea
intrind pe poarta
si
miinile-mi intinse...
