... ziua casca din incheieturile zarii asteptind un semn
poate acel semn de tandra imbiere la somn
strada tacuta imbracase cele mai alese gesturi
ca doua brate deschise
la intersectia noptii cu toamna
aplecata asupra unui mic geamantan care semana
mai mult
cu o viata de om atruncata-n multime
verifica cu miini tremurinde de n-a uitat
poate acolo ceva la rascruce de sentimente
isi aduce aminte ca in graba plecarii
uitase o urma de dojana
in ochii celui ce intinsese spre ea
un zimbet nedefinit
poate a neputinta
poate a tirzie cainta
a unei lumi interioare pline de petice
era o femeie inalta
un fir de ata pe care uneori il pui pe inelar
sa-ti aduca aminte de ceva
ce forme simple si banale
lua timpul din privirea ei
cite ploi n-au biciuit acele altare
cite-i vor trebui sa si le suie
era ca si cum
ar fi alunecat pe toboganul amintirilor
ea
lunecind dintr-o femeie demult uitata
raftuia cu grija urmele lasate fara stapin
stergea pe alocuri de praf impacarea
o saruta cu pioasa mirare
mai punea un gind in pragul tacerii
o stringere de inima sincera
de la cea mai buna prietena
apoi o padure pe care va trebui
s-o treaca clandestin peste mare
o pace incheiata la locul crimei
o valiza cu frunze primite cu dedicatie
ca o batista in care ai innodat o tacere
si in fine
o coala de scris
pe care va invata
sa le daruiasca
frunzele serii de marti
astazi si miine de suflet
pe peroanele gindirii
zbatere multa
suflare mare de timpuri
asteptau la ghisee
si parca
o pasare cu aripi de cer
instapinea puterea de-a rupe vadul fruntii
puterea noptii de-a ramine
o flacara-n causul miinii
de nu s-ar prigoni in bratele femeii
de nu s-ar prigoni in bratele luminii
abia a mai avut timp sa-si cumpere
citeva momente de flori
si de restul de temeri
citeva gesturi
si s-a facut risipa de vorbe
intr-o clepsidra ciobita
si s-au ridicat ochii in sanatatea
celei mai marete insingurari
si s-au prelins in pahare
incremenite mutenii de clipe
si s-a ris mult amar de gesturi
si s-a jucat cu sentimentele pe fata
ca la o cursa de cai
si fiecaruia, fiecaruia... fiecaruia...
mustang uimit cu nara-i frematinda
ce scurma cu piciorul noaptea
cind simte aproape
preeria vremii
sufletul ei
o porneste pe jos
de credeai ca se prapadeste
cerul de stele
si tacerea aceasta de jar
si s-a facut un amar...
de cum ii spune?!
de nu stiai
cine a vrut
ce nu s-a mai putut
cine-a lovit
si cine n-a stiut primi
racoarea padurii
rasarita-n privire
de-a lungul singelui
unde inima sta in genunchi
chezasie
in noaptea ce-a iesit la drumul mare
de nu stiai
ce alba-ntimplare se clatina
in virful sagetii
si zornaie
cuvintele noptii cistigate
la zaruri
si cine-a tras cu ochii
la galere...
atentiune!
atentiune!
indreptati-va spre iesirea din voi
anuntau megafoanele
si timpul
se pune-n miscare...
