"Nudistii
“ In timp ce calatoream cu masina, spre Kitchener, am auzit copii explodind in ris, asa ca m-am intors din scaunul meu din fata si i- am privit, curioasa sa vad ce a stirnit veselia asta. Ana era cu capul dat pe spate si gura pina la urechi, Radu rosu in fata, parca usor rusinat , mustacea si el. Nu am remarcat nimic hazliu, asa ca apoi, prima reactie a fost sa imi verific parul, poate ca era caraghios sau poate ca in gluma imi pusesera ceva pe cap si acum se distrau pe seama mea. Dar totul parea sa fie in ordine asa ca i-am intrebat, curioasa fiind “ Ce s-a intimplat?”
“ Mama nu ai vazut indicatorul?”- mi-a replicat Ana. Nimic deosebit nu imi atrasese atentia, asa ca am negat prin miscarile capului si un ridicat de urmeri.
Dupa ce risul s-a stins, Ana mi-a spus:” Era un indicator pentru plaja si camping pentru nudisti. Este dezgustator si caraghios! Cine ar vrea sa mearga acolo?! Poate doar cei care vor sa agate sau sa aiba sex, asa rapid, la nimereala, nu-i asa?!
“ Nu, nu cred ca astea sint singurele motive pentru a merge la o plaja de nudisti sau sa faci nudism”- i-am raspuns dupa citeva momente de gindire. “ Uneori – am continuat- sint motive medicale, alteori este pentru placerea de a primi soarele in tine. Sa iti faci din trup, templu! Nu o faci neaparat pentru a atrage atentia sexului opus, nu neaparat pentru a te lauda cu corpul tau. Mai tii minte doamnele acelea batrine, de pe plaja din Saint Raphael?”
“ Da! Si erau urite, cu pielea ridata , cu corpuri oribile!- mi-a raspuns Ana-“ Erau atit de urite!”
Si intr-adevar Ana avea dreptate dintr-un anumit punct de vedere. Fizic, acele batrinele erau urite si aveau trupurile desfigurate de trecerea anilor, de intimplarile vietii lor. Dar era atita nonsalanta in atitudinea lor, atita nepasare fata de conveniente, fata de standardele de frumusete ale societatii de azi, incit le indrageai pentru aceasta nebunie, pentru aceasta sfidare. Mi-am amintit cum erau pe malul marii, avind in miini cite o cafea sau un pahar de vin si cite o tigare si rideau din plin, gutural povestind prietenilor din jur tot felul de intimplari. Erau oameni care se bucurau de viata, de soare, de momente petrecute cu cei dragi……”
Aceasta intimplare mi-a revenit in memorie atunci cind am recitit niste acuzatii vis a vis despre a umbla dezgolit sufleteste in public. Este oare asa o mare greseala a te lasa prada emotiilor, a ti le arata ?! Vin si intreb iar , ce sintem , cine sintem daca nu putem sa ne definim prin emotii, prin trairi , prin ginduri in fata celorlalti, in mod cinstit si onest, cu sufletul nud….? S-a vorbit despre vulgaritate in cazul acesta, se vorbeste despre lipsa de rusine, lipsa de moralitate in cazul nudistilor .
Este permis sa te ascunzi , sa arati doar o masca celor din jurul tau. Exploziile emotionale sint sanctionate crunt, cuvintele urite, injositoare insa se folosesc liber de catre aceeasi oameni. S-a mai spus: “nu incarca umerii altora cu problemele tale”, dar oare ce se intimpla in fiecare clipa, cind prin gesturi si cuvinte neasteptate apreciem sau jignim pe cei de linga noi, exista aceeasi descarcare emotionala, aceeasi nuditate a sufletului, doar ca e de scurta durata.
Cine ar mai picta, cine ar mai compune muzica , cine ar mai sculpta, daca am fi nevoiti si constrinsi la maxim sa ne tinem in haturi, emotiile, tulburarile, gindurile?!
Sint doar ginduri, intrebari, si o pledoarie spre a accepta ca emotiile, trairile sa vorbeasca in zilnica interactiune cu prietenii, familia, cu cei din jur."
