... si unde sa asterni poteca croitoare
pina la zimbetul privirii
ce-a ros in pietre
miinile pe rind
curgerea lina
a noptii tale catre ziua
cu puii ei frumosi
in aripi
nu vor mai ciripi duios
pe fruntea noastra
si pe umeri
ne vor urma
luciri ce-nabusim
si date de perete
in toate partile
cuvintele
intoarcerii in loc
la luna
impreunarea
acelorasi frumoase vesnicii...
