Author Topic: mai exista sectiunea asta?  (Read 942 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline James Hetfield

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Dec 2003
  • Location: in gazda la liviu c.
  • Posts: 17.833
    • http://www.metallica.com/index.asp
mai exista sectiunea asta?
« on: Tuesday 11 March 2008, 02:15:00 »
de ce?


io n-am produs nika semnificativ literar lately, doar aberatiunile taclalei
insa am citit o poezie faina in seara asta
si v-o impartasesc si voua:



isopren psihosomatic



in zile ca cea de azi cred ca:

oamenii sunt frumosi asa cum sunt. de ce sa-i cunosc mai bine si sa incerc sa vad inauntrul lor?
stand pe iarba, in gradina, incep sa seman cu ei.
atunci cand stam de vorba sunt si eu om.
in restul timpului nu sunt decat o lentila care transforma si care judeca.
ma iau de brat si ma roaga sa le spun. de unde stiu ei ca as avea ceva de spus?
ma intreaba lucruri si le raspund vorbe. ma joc cu ei de-a cuvintele si ei rad. imi place cand ei rad. de mine sau de cuvintele mele. rad si eu odata cu ei.
ii inteleg si nu vreau sa-i cunosc. daca merg mai departe de rasul lor, inauntru, ei se schimba. vor sa-mi spuna Povestea. iar eu nu vreau sa-i ascult. nu vreau sa intru acolo unde stiu ca nu voi mai gasi cuvinte.
imi place sa-i vad si sa-i intalnesc, dar nu sa-i descopar. le sta bine asa, acoperiti cu imaginea pe care o plimba prin lume.
nu vreau sa stiu cat au dormit si ce-au visat. nu-mi place sa-mi spuna ce au de gand sa faca maine.
cafeaua e frumoasa pentru ca dureaza putin si ei nu reusesc sa strecoare in ea lucruri mari. imi ajunge sa stiu ce zahar prefera, sa aflu cum rup pliculetul si cum asaza lingurita pe masa dupa ce au amestecat zaharul in cafea.
imi place sa vad gesturile lor simple, cele pe care le poate observa oricine. nu vreau sa descopar cum descuie usa si nici cum se spala pe maini.
imi place sa stau cu ei in gradina, sa inteleg cum ii orbeste soarele si ei inchid un ochi, stramband din nas. vreau sa ma uit cum le misca vantul parul incoace si-ncolo si-n toate partile, imprastiindu-le suvitele prin aer si pe umeri.
atat


adina hutanu


rover, wanderer, nomad, vagabond - call me what you will


Offline Schweik

  • Jr. Member
  • **
  • Joined: Jan 2008
  • Location: Montreal
  • Posts: 975
Rãspuns: mai exista sectiunea asta?
« Reply #1 on: Wednesday 12 March 2008, 12:33:06 »
Care mai e definitia poeziei, James, ca eu nu vad nimic poetic in textu' asta?
A thing of beauty is a joy forever: its loveliness increases; it'll never pass into nothingness.

Offline crina-ca

  • Full Member
  • ***
  • Joined: Sep 2007
  • Location: Montreal
  • Posts: 2.436
Rãspuns: mai exista sectiunea asta?
« Reply #2 on: Wednesday 12 March 2008, 12:45:52 »
in zile ca cea de azi cred ca:

oamenii sunt frumosi asa cum sunt. de ce sa-i cunosc mai bine si sa incerc sa vad inauntrul lor?
stand pe iarba, in gradina, incep sa seman cu ei.
atunci cand stam de vorba sunt si eu om.
in restul timpului nu sunt decat o lentila care transforma si care judeca.
ma iau de brat si ma roaga sa le spun. de unde stiu ei ca as avea ceva de spus?
ma intreaba lucruri si le raspund vorbe. ma joc cu ei de-a cuvintele si ei rad. imi place cand ei rad. de mine sau de cuvintele mele. rad si eu odata cu ei.
ii inteleg si nu vreau sa-i cunosc. daca merg mai departe de rasul lor, inauntru, ei se schimba. vor sa-mi spuna Povestea. iar eu nu vreau sa-i ascult. nu vreau sa intru acolo unde stiu ca nu voi mai gasi cuvinte.
imi place sa-i vad si sa-i intalnesc, dar nu sa-i descopar. le sta bine asa, acoperiti cu imaginea pe care o plimba prin lume.
nu vreau sa stiu cat au dormit si ce-au visat. nu-mi place sa-mi spuna ce au de gand sa faca maine.
cafeaua e frumoasa pentru ca dureaza putin si ei nu reusesc sa strecoare in ea lucruri mari. imi ajunge sa stiu ce zahar prefera, sa aflu cum rup pliculetul si cum asaza lingurita pe masa dupa ce au amestecat zaharul in cafea.
imi place sa vad gesturile lor simple, cele pe care le poate observa oricine. nu vreau sa descopar cum descuie usa si nici cum se spala pe maini.
imi place sa stau cu ei in gradina, sa inteleg cum ii orbeste soarele si ei inchid un ochi, stramband din nas. vreau sa ma uit cum le misca vantul parul incoace si-ncolo si-n toate partile, imprastiindu-le suvitele prin aer si pe umeri.
atat


adina hutanu




dragutza, am primit pe email ceva asemanator, autorul nu il stiu:

Ai privit vreodata copiii
Intr-un carusel ?
Ai ascultat zgomotul ploii
Cand cade pe pamant?
Ai urmarit vreodata zborul neregulat al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Iti trece fiecare zi in zbor?
Cand zici "Cum te simti"?" "Ce mai faci"?"
Asculti raspunsul?
Cand ziua se sfarseste
Te intinzi in pat
Cu sute de intrebari succesive
Ce iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
I-ai spus vreodata copilului tau,
O sa facem maine asta?
Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui, pentru ca erai grabit/a?
Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a incetat
Pentru ca tu nu aveai niciodata timp
Sa suni si sa spui "Buna"?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand esti preocupat/a si alergi toata ziua,
Este ca si un cadou niciodata deschis... Aruncat.
Viata nu este o cursa.
Sa o iei mai incet...
Asculta muzica
Inainte sa se termine cantecul.
Some days you are the bug, some days you are the windshield.


Offline James Hetfield

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Dec 2003
  • Location: in gazda la liviu c.
  • Posts: 17.833
    • http://www.metallica.com/index.asp
Rãspuns: mai exista sectiunea asta?
« Reply #3 on: Wednesday 12 March 2008, 20:30:49 »
Care mai e definitia poeziei, James, ca eu nu vad nimic poetic in textu' asta?


Poésie


 La poésie (la graphie ancienne était poësie) est un genre littéraire très ancien aux formes variées qui se constitue aussi bien en vers qu’en prose et dans lequel l’importance dominante est accordée a la ''forme'', c’est a dire au signifiant. La poésie est un art du langage qui fait une utilisation maximale des ressources de la langue : le travail sur la forme démultiplie la puissance de la signification.  http://fr.wikipedia.org/wiki/Recueil_de_po%C3%A9sie




Poésie Sioux - Les sioux ont également développé une poésie. Dans leurs poemes ils abordent des questions philosophiques




Poésie courtoise

 Les poésies lyriques au Moyen Âge sont de véritables chansons : leurs strophes correspondent à une phrase musicale et un refrain est toujours présent. Leur rythme chantant est défini par l'accompagnement obligatoire d'une mélodie. Les origines de la poésie lyrique peuvent être recherchées dans les chants populaires et les danses. L'influence de la culture arabe se fait sentir également.

La poésie médiévale atteint son sommet dans l'art des troubadours. Le Midi, ou l'économie est plus développée que dans les provinces du Nord et ou la vie quotidienne est moins belliqueuse, se rend plus propice a l'art qui chante l'amour et le printemps. L'influence de cette poésie se traduit dans la langue d'oïl pendant la deuxieme moitié du XIIe siecle.

Les genres poétiques sont : la chanson de toile que les dames chantent quand elles tissent et brodent, la chanson de croisade, la pastourelle ou l'on voit des seigneurs courtiser des bergères, le jeu parti représentant un débat sur l'amour. Deux themes s'y succedent : l'amour et la nature.

Plus spontanées et naturelles au début, en général, les poésies évoluent vers des formes fixes: la ballade, le chant royal, le rondeau, le virelai. L'idée se dissimuler sous les symboles, l'allégorie, l'érudition, qui viennent souvent a la place du sentiment. Des la fin du XIVe siecle le souci de perfection technique prend le dessus et la poésie devient un exercice de rhétorique ou un divertissement de société. Cherchant a répondre a l'idéal aristocratique, la poésie courtoise aboutit finalement au maniérisme. 



Poésie lyrique
 
Joueur de lyre et jeune garçon déclamant un poeme sur la musique.La poésie lyrique est souvent définie comme le genre littéraire qui accueille l’expression personnelle des sentiments du poète. L’auteur lyrique parle en effet en son nom propre ; a la premiere personne.

Cette définition, toutefois, est insuffisante, en ce qu’elle néglige deux autres composantes essentielles du lyrisme qui sont la recherche de la musicalité et la visée de l’idéal. Il convient donc plutôt de percevoir celui-ci comme l’expression d’un sujet singulier qui tend à métamorphoser, voire a sublimer le contenu de son expérience et de sa vie affective, dans une parole mélodieuse et rythmée ayant la musique pour modele. La poésie lyrique doit en effet son nom a la lyre qui, dans l’Antiquité, accompagnait ses chants. Symbole d’unité et d’harmonie, cet instrument apollinien prend, dans le mythe d’Orphée, une valeur pacificatrice. Capable de suspendre les supplices des Enfers, il devient le modele des pouvoirs de la poésie et des liens étroits qui l’unissent a la destinée de la créature humaine.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Po%C3%A9sie_lyrique




Poésie burlesque

La poésie burlesque est un genre poétique qui consiste a parodier un sujet grave et noble. Parmi ses procédés, on trouve le travestissement des aventures héroiques en aventures comiques et bouffonnes, où les dieux et les héros usent d'un langage vulgaire, ridicule et décalé. On considere que la forme française de la poésie burlesque fut inventée par Scarron dans son Virgile travesti qui commence ainsi la dédicace du premier livre :

''Je promets a Votre MAJESTE, des le commencement de mon épître, qu'elle en verra bientôt la fin, et c'est peut-etre ce qu'elle en trouvera de meilleur''

Le poeme lui-meme débute ainsi :

Je qui chantai jadis Typhon
D'un style qu'on trouva bouffon,
Aujourd'hui de ce style meme,
Encor qu'en mon visage blame
Chacun ait raison de douter
Si je pourrai m'en acquitter,
Devant que la mort qui tout mine
Me donne en proie à la vermine,
Je chante cet homme pieux,
Qui vint chargé de tous ses dieux
Et de Monsieur son père Anchise,
Beau vieillard à la barbe grise,
Depuis la ville où les Grégeois
Occirent tant de bons bourgeois,
Jusqu'a celle ou le pauvre Reme
Fut tué par son frere meme,
Pour avoir en sautant passé
De l'autre côté d'un fossé.



Poésie des États-Unis


L'histoire de la poésie des États-Unis est profondément liée a l'histoire de la nation américaine elle-meme, ses conflits, ses guerres, et de ses évolutions économiques et sociales. La poésie américaine émerge véritablement dans la littérature de langue anglaise durant l'époque coloniale, lorsque les États-Unis sont encore des territoires britanniques. La poésie de cette période, écrite par les premiers colons, est pour une majeure partie emprunte de puritanisme d'une part, et aspire aussi a la démocratie et a la liberté d'autre part, utilisant des modeles traditionnels de la poésie anglaise en matiere de forme, de diction, et de sujet. C'est seulement au cours du XIXe siècle que commence à s'affirmer un style américain propre. À partir de la fin du XIXe siecle, alors que Walt Whitman et Emily Dickinson gagnent en popularité par des techniques stylistiques particulieres qui affirment une identité poétique américaine propre, les poetes américains commencent a s'imposer sur le devant de la scene de la littérature anglaise. Cette avant-gardisme poétique américain se confirme au XXe siecle, dans la mesure ou Ezra Pound et T.S. Eliot furent probablement les poetes de langue anglaise les plus influents de la période durant la Premiere Guerre mondiale.

Jusqu'a la fin du XXe siecle, l'intéret porté a la poésie américaine s'est diversifié, en ce sens que l'intéret des universitaires s'est porté sur la poésie d'origine féminine, afro-américaine, hispanique, et autres groupes sociaux. La poésie, et la création écrite en général, tendent a se transformer avec l'émergence et la multiplication de programmes d'écriture créative dans les universités américaines.  http://fr.wikipedia.org/wiki/Po%C3%A9sie_des_%C3%89tats-Unis




Poésie bourgeoise


Les sujets de la poésie bourgeoise sont empruntés au début a la poésie courtoise, mais peu a peu, un autre courant poétique se créé, répondant mieux aux gouts bourgeois. Les poetes bourgeois traitent le tracas de tous les jours, évoquent misere et joie, montrent un épicurisme et un espoir dans un avenir meilleur. Ils unissent a l'inspiration lyrique l'inspiration réaliste et satirique. Se melant au lyrisme personnel, le fameux esprit gaulois ajoute a la poésie bourgeoise une caractéristique spécifique: le refus de prendre trop au sérieux la solitude ou la pauvreté. Les poetes les plus connus sont Rutebeuf, Jean Bodel, Colin Muset. Leurs formes poétiques sont celles des poetes courtois. Il faut signaler pourtant l'apparition du lai et du testament, formes tres poétiques au XIVe et XVe siecles.




Poésie chinoise



Étant donné la place centrale qu'occupe l'écriture dans la culture chinoise, la poésie a toujours occupé le premier rang parmi les modes d'expression. Lettré, écrivain et poete y sont des termes interchangeables, qualités déterminant la valeur d'un homme. Les poemes n'ont été associés a la peinture, qui partage le meme médium calligraphique, que tardivement.

L'histoire de la poésie chinoise peut etre divisée en trois périodes principales : la période antique, caractérisée par des chansons folkloriques aux formes simples et répétitives, la période classique de la dynastie Han a la dynastie Qing, qui voit une prolifération de formes diverses, et enfin la période moderne caractérisée par des vers libres d'influence occidentale.

Il faut garder en mémoire que les mots sont monosyllabiques dans une langue tonale, que le poeme chinois est avant tout un rythme, un chant, et que s'il y avait plusieurs formes de poemes, pendant longtemps il n'y eut pratiquement pas de prose. L'étude de la poesie chinoise ancienne est donc l'étude de l'ensemble de la littérature de cette période.

Si nous connaissons autant de poemes anciens, c'est que les souverains de l'antiquité et des débuts de l'empire, pour évaluer l'état d'esprit des sujets de leurs diverses provinces, envoyaient des émissaires chargés de rapporter les poemes et les chansons nouvelles.  http://fr.wikipedia.org/wiki/Po%C3%A9sie_chinoise 




Definitia poeziei - de Boris Pasternak


Suieratura despicata.
Clinchet de turturi, cu fiori.
E noaptea ce-amorteste frunza,
Duel e de privighetori.

E mazarea dulceag-uscata,
Cu plansul boltii in pastai.
E Figaro de pe pupitre
Din flaut, grindina spre vai.

E tot ce-i important ca noaptea
Prin scaldatori scurmand, vioaie,
Sub stresina, s-aduca steaua,
In palmele sticlind de ploaie.

Turtit ca pluta-ncinsul aer.
Bolta se-nabusa-n arin.
De-ati rade stelelor - ce hohot!
Dar necuprinsul - loc strain.

(traducere de Marin Sorescu)



sveck  - de james hetfield

daca ma intrebi pe mine,
iti spun ca poezia
ne indeamna
si ne lasa
sa visam.
evident, nu stiu exact la ce
« Last Edit: Wednesday 12 March 2008, 20:59:53 by James Hetfield »
rover, wanderer, nomad, vagabond - call me what you will

Offline liviu c.

  • new users
  • Joined: Feb 2004
  • Location: wherever I may roam, where I lay my head is home
  • Posts: 107
    • http://www.metallica.com
Rãspuns: mai exista sectiunea asta?
« Reply #4 on: Wednesday 12 March 2008, 21:39:46 »
sint mirat si curios, uneori, pe ce se bazeaza acea ''superioritate intelectuala'' a unora, afisata cu aroganta in orice ocazie. cu ce se cred mai buni cei ce se lauda cu nu's' ce cunostinte in nu's' ce domenii savante, decit cei care se lauda ca au bani, fara ca asta sa-i transforme in niste fiinte spiritual bogate, nici pe unii, nici pe altii?!
unii afiseaza aceasta ''superioritate'' 'telectuala desi nu-i stiu sa fi scris carti, pictat pinze ori compus simfonii celebre. sint si ei consumatori ale acestora, ca oricare, sau cel putin unii, dintre noi
oricum practica ne demonstreaza ca cei care o fac, creatorii, oamenii cu geniu, au decenta sa fie modesti si sa nu se creada in vreun fel ''superiori'' altora
care-i diferenta dintre toti cei care au o asemenea atitudine si impresie de ''superioritate'' intelectuala, si toti cei care flutura in ochii lumii ca au bani sau alte diverse posesiuni materiale pe care banii le pot cumpara?  ca, asa, in principiu, si unii, si altii se cred ''superiori'' unii altora si lumii intregi la un loc.
nu, please don't, nu-mi spuneti ca posesiunile intelectuale sint cu ceva superioare celor materiale. e o falsa impresie, imo. poti fi doar un bagaj de cunostinte stralucitoare - 'cuvinte goale ce din coada au sa sune' - din orice domeniu, fara ca aceasta sa te transforme intr-o fiinta spiritual superioara. si cei care au bani au acumulat niste cunostinte care sa-i faca sa castige mai multi bani.
cunostintele acumulate te fac o fiinta spirituala doar in masura in care impartasesti si altora si îi faci sa afle si ei ceea ce tu deja ai acumulat, cu umilinta si bucuria inteleptului, nu cu aroganta celui care are impresia ca a aflat secretul lui polichinelle. cu modestia celui care stie ca nu stie nimic, nu cu aroganta celui care se crede ''mai destept''.
saltul spre superioritatea spirituala se poate face atit prin acumulari intelectuale, cit si prin acumulari materiale. cum prin amindoua poti ajunge la fel de jerk.
calitatile spirituale sint superioare, intr-adevar, imo, atit posesiunilor materiale, cit si celor intelectuale. insa unii se pare ca se inseala grav ca ar avea acele calitati spirituale, confundindu-le de fapt cu acumularile lor intelectuale ori materiale. cel putin de aici de la mine, din unghiul meu ingust, nu se vede unde-i spiritualitatea lor, unde-i trairea lor superioara.
oamenii cu spirit, nu doar cu cunostinte sau/si bani, nu doar cu posesiuni intelectuale sau/si materiale, au o altfel de atitudine in fata semenilor lor: de smerenie, de partaj, de respect, de iubire. cu atit mai mult cei a caror spiritualitate nu e data doar de o cunoastere exterioara a lucrurilor si fenomenelor lumii ce ne inconjoara, cit si una reflexiva, si mai ales una mistica, divina, cum unii pretind.
si mi se pare o mare pierdere pentru o fiinta umana sa fi realizat acea acumulare, intelectuala sau/si materiala, necesara pentru a face saltul in spiritual, si sa nu fie capabila sa faca acel salt.
... off the beaten path I reign ... free to speak my mind anywhere and I'll redefine anywhere


Offline liviu c.

  • new users
  • Joined: Feb 2004
  • Location: wherever I may roam, where I lay my head is home
  • Posts: 107
    • http://www.metallica.com
Rãspuns: mai exista sectiunea asta?
« Reply #5 on: Wednesday 12 March 2008, 22:14:28 »
L & L

nu tot timpul
insa mental stiu cum suna la mine
exact
stiu cum ar trebui citita
stiu ca tu ai o alta voce in cap
si iti spun eu ca aia o sa o ai cand o sa imi citesti
pentru ca eu stiu vocea asta a ta
de altfel, de aia te suport
« Last Edit: Wednesday 12 March 2008, 22:17:11 by liviu c. »
... off the beaten path I reign ... free to speak my mind anywhere and I'll redefine anywhere

Offline James Hetfield

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Dec 2003
  • Location: in gazda la liviu c.
  • Posts: 17.833
    • http://www.metallica.com/index.asp
Rãspuns: mai exista sectiunea asta?
« Reply #6 on: Wednesday 12 March 2008, 22:27:40 »
Quote
O, Dumuzi, Your fullness is my delight.

He shaped my loins with his fair hands,
The shepherd Dumuzi filled my lap with cream and milk.
He stroked my pubic hair.
He watered my womb.
He laid his hands on my holy vulva,
He smoothed my black boat with cream,
He quickened my narrow boat with milk.
He caressed me on the bed.
The King went with lifted head to the holy loins.
He went with lifted head to the loins of Inanna
He went to the queen with lifted head.
He opened wide his arms to the holy priestess of heaven.
We rejoiced together.
He took his pleasure of me.
He laid me down on the fragrant honey-bed
My sweet love, lying by my heart,
Tongue-playing, one by one 


citeam aceste versuri ale si, pfuuuu, trebuie sa recunosc ca pe la ''tongue playing'' deja am inceput sa simt broboane de sudoare pe frunte, pulsul accelerat, o oarecare umflatura sub buric, mainile tremurind de emotie. din adincurile cortexului simteam o nestavilita, imperioasa, insatiabila dorinta de a merge pe canapea, linga femeie.

am aminat doar pentru putin mersul pe canapea, cit sa termin de citit, in ideea ca dorinta-mi sa creasca si mai si, si am trecut, voluptuos, la versurile urmatoare:

Quote
My fair Dumuzi did so fifty times.
Now, my sweet love is sated.
At the climax of the ceremony (or should I say, climaxes, fifty times, wow!)

  un adevarat prag al infernului, cine naiba m-a pus sa continuu?!
  broboanele de sudoare au devenit reci, pulsul s-a pleostit. femeia o sa fie pe canapea si maine, imi spun. (care umflatura?)
  simt doar o incongruenta, inexorabila, inevitabila neliniste
  cu luciditate si calm, imi sterg broboanele reci si-mi spun ca-i doar fabulatie, imaginar colectiv, mitologie. asa ceva (50 times? get serious!), nu poate exista!
  desi convins de improbabilitatea veridicitatii unui asemenea eveniment, il simt cumva pe acest Dumuzi gafaindu-mi in ceafa, uitandu-se, cu nesat,  la femeia-mi intinsa pe canapea si, in acelasi timp, mental, la toate femeile intinse lasciv undeva in univers.
 ma intorc, prima data socul vederii sale imi ingheata mintea, cit si orice eventuala-mi viitoare pulsiune sexuala. era, deci, acolo, in spatele meu. este real!, constat, ingrozit, aproape paralizat, nu exista doar in inchipuirea mea si a unor primitivi stramosi!
   totusi, cu un singe rece imperturbabil, ii zambesc, il iau incet, prieteneste, de dupa umeri, ii spun ca stiu pentru ce a venit, ca il asteptam de sute de ani, cu mult dinainte de a ma naste, ca, da, destinul este implacabil: stiu, Dumuzi, trebuie s-o facem 50-50! trebuie sa-i dau femeia-mi ofranda, s-o impartim intr-un joc al placerilor. si ii propun sa bem un pahar de vin, ca doi prieteni buni, inainte de a merge amindoi sa savuram impreuna, asa cum se cuvine, ofranda intinsa pe canapea. bem magica licoare si simt, chiar si fara sa-l privesc, cum ochii ii lucesc si mai tare. in spatele schitei mele de zimbet fratern aud aceeasi voce racnind reverberat in haul din mine, inca din prima clipa cind i-am auzit respiratia in spate: 50-50, 50-50, 50-50!
   ma apropii sa-l imbratisez inainte de a-i oferi partajata ofranda, il sarut lasciv pe git. cu un deget ii mangaiam buzele, bagandu-i-l usor, ritmic, printre ele, in cautarea unei limbi hulpave ce curind urmeaza sa mangaie vulva ofrandei, a femeii mele, sub privirea mea altruista. cu cealalta mîna cobor incet spre lacasurile-i ale caror presupuse performante imi produc criogenizarea fizica, psihica si emotionala completa, ca intr-un iad interstelar adiabatic.
   50-50, 50-50, 50-50, parca aud tot cosmosul urlandu-mi in vene! imi continui sarutul pe git, in acelasi timp ii mangai usor, diafan, ca intr-o miscare gresita la un vals, monstruosu-i penis descoperit, ce-mi va patrunde curind si inunda ofranda, in timp ce eu ma voi ocupa de alte adincuri insondabile, pentru el, ale femeii mele. nu am alta sansa, imi spun,  decit sa-mi las instinctele sa actioneze. deci, cu mîna al carui deget mai devreme ii mangaia buzele, îi prind maxilarul ferm si ii musc, adinc, carotida, sugind cu nesat lichidul cald si sarat ce tasneste. apoi ii smulg citiva centimetri din jugulara, cu o intoarcere brusca a capului. cu cealalta mina, ce mai devreme, ingenuu, îi mangaia trupeasca prelungirea otelita, il apuc de la baza madularului acum deja semiflasc, dupa orgasmica rupere a carotidei, i-l smulg cu tot cu boase, rasucindu-l de citeva ori pentru a-l detasa definitiv de corp, de care se incapatîneaza sa atirne prin citeva vinisoare strivite ce improasca singe fierbinte si lipicios, ce-mi face mina sa freamate de bucurie descatusata. il las sa cada aproape neinsufletit linga canapea, in timp ce femeia-mi se uita cu o privire plina de regrete, provenite probabil de la gindul orgiei pierdute.
   mestec bucata elastica din carotida lui Dumuzi, o plimb incet prin inalturile valului palatin, sa nu pierd nici cea mai mica senzatie, sa-i simt tot parfumul imbietor. si privesc cu divina placere cum se scurge viata din dihania asta cu chip de om care-mi impietrise mintile, pina doar cu citeva minute inainte. 50, huh?, il intreb, razand in hohote, dindu-i suturi in craniul inert.
   dintr-odata, aud femeia strigandu-ma: hai, desteptarea, vrei si tu cafea?  oh, god!, imi zic, ce bine c-am visat, deci creatura aia cin'zecista nu exista cu adevarat! si simt cum ma eliberez incet, incet de niste de niste frustrari ancestrale. incep sa ma relaxez din acea tensiune insuportabila. nu, îi spun, mai bine fa-mi un ceai, te rog! nu mai stiu la ce m-am gandit pina a aparut conjoanta cu ceaiul, dar ma simteam aproape bine. esti ok?, ce-i cu fata asta la tine, ma intreaba ea. ah, nu-i nimic, doar am avut un vis aiurea, draga mea.  be/ad for you!, imi spune, cu un accent ciudat, din care n-am inteles exact daca-i bed sau bad. eu ma simt supermegaok, imi zice ea, de parca mi-ar fi tras-o cineva de 50 de ori astanoapte! si pleaca cintind si sarind intr-un picior spre job. sa ai o zi minunata, imi striga de la usa, inainte de a iesi.
 

 nu-mi mai amintesc acum daca mai sint versuri, insa chiar daca mai sint, n-am cum sa mai continuu, oricit de interesant ar putea fi. ma opresc acolo, unde ramasesem(?).
« Last Edit: Thursday 13 March 2008, 23:31:31 by James Hetfield »
rover, wanderer, nomad, vagabond - call me what you will

Offline James Hetfield

  • Hero Member
  • *****
  • Joined: Dec 2003
  • Location: in gazda la liviu c.
  • Posts: 17.833
    • http://www.metallica.com/index.asp
Rãspuns: mai exista sectiunea asta?
« Reply #7 on: Friday 28 March 2008, 08:33:20 »
3D

as putea  sa-ti spun in milioane de feluri
ca esti unica si irepetabila
cit de frumoasa esti
cum imi faci visele paradisiace
sau cine stie ce altele-mi mai trec prin minte despre tine

regret ca s-a inventat telefonul, pagerul si messengerul
detest schimbarile climatice si greenpeace
as vrea doar sa scrijelesc pe un copac
te iubesc
rover, wanderer, nomad, vagabond - call me what you will