De curând (2 martie) s-a stins din viata scriitorul rus (de origine armeana si de expresie franceza) Henry Troyat. Un motiv de tristete pentru cei care i-au citit si apreciat cartile, printre care ma aflu si eu.
Am citit romanul sau istoric "Ivan cel groaznic" prin 1993, atunci când a aparut în romaneste, adica la mai putin de trei ani de la momentul în care am citit impunatoarea lucrare numita "Istoria Rusiei" scrisa de colectivul de istorici ai Academiei Uniunii Sovietice si tradusa în româneste prin anii '70. Trecând peste diferenta de statut (lucrare de fictiune/roman - lucrare stiintifica), de dimensiuni (mai putin de 200 de pagini - cateva mii de pagini (nu mai stiu exact, însa stiu ca istoria academicienilor era in vreo 4 volume fiecare de dimensiunea D.Ex.-ului actual, si ca am citit-o cu pasiune dar si cu muuulta truda, ca un fel de datorie fata de originile etnice ale parintelui meu care are si sânge de tatar rus), ramâne o diferenta esentiala: carticica amintita scrisa de Troyat este un monument de roman istoric care ar trebui sa reprezinte un model pentru toti cei îndragostiti de aceasta importanta disciplina si care doresc sa faca ceva pentru ca marile ei cuceriri sa ajunga în constinta omului obisnuit, consumator preponderent de fictiune. Tot in lb. româna a aparut de acelasi autor genial si "Petru cel mare" ca si "Viata de fiecare zi din Rusia ultimului tzar".
