Author Topic: Cîntec - Fabian Anton  (Read 5153 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline ni_co_le_ta

  • new users
  • Location: Montreal
  • Posts: 67
  • [Scrie un text beton aici]
Cîntec - Fabian Anton
« on: Thursday 12 September 2013, 09:24:01 »
CÎNTEC (3)
 
 Să ai puterea să-ți închipui toamna
 într-un oraș în care te-ai pierdut,
 încă să mai zîmbești, să nu ții seama
 că nu mai poți s-o iei de la-nceput
 
 puterea de a pune în fereastră
 gutui mustind de-atîta așteptat,
 de a sădi furtuni mocnite-n glastră,
 de-a incendia cearceaful de pe pat
 
 să ai puterea de a asculta
 tăcerile ce ți se zbat în tîmplă,
 puterea infernală de-a ierta
 în fiecare zi ce ți se-ntîmplă
 
 dorința de-a străbate-n pas egal
 livezile cu poame de mătase,
 cu ploile în suflet să flanezi
 superb de indecentă peste case
 
 să ai puterea să-ți închipui toamna
 sosind la ușă ca un prieten drag
 în clipa-n care numai umbra morții
 se înfiripă straniu pe sub prag


Offline ni_co_le_ta

  • new users
  • Location: Montreal
  • Posts: 67
  • [Scrie un text beton aici]
Re: Cîntec - Fabian Anton
« Reply #1 on: Friday 11 October 2013, 09:38:00 »
CÎNTEC (4)
 
 Pentru că toamna vine adesea mult prea devreme
 și-n burg mocanii, ninși de rugină, absinturi beau
 și nu-i nici Mahler și nu-s arome ce să ne cheme
 d-aia  mi-e silă, d-aia sunt tristă, d-aia te vreau
 
 pentru că-s ceaiuri ce fierb în tihnă în parfumate
 cupe de rodii, și sunt mujdeiuri, și-s capelini
 și e tăcere, și sunt atingeri plutind prin noapte
 prin nesfîrșite, prin neumblate păduri de crini
 
 pentru că-s coapse ce știu amprenta buzelor tale
 și-s sîni ce-așteaptă de-o veșnicie priviri de foc
 și e septembre și-n trupu-mi palid răsar agale
 fructe ciobite, de amăgire și nenoroc
 
 pentru că mîine ploile mele, flanînd pe stradă,
 îți vor aduce tot ce de-o viață cred că îți dau
 și-o să ne ardă în scurtă vreme prima zăpadă
 d-aia  mi-e silă, d-aia sunt tristă, d-aia te vreau