Author Topic: Cautari  (Read 1173 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline norocel1962

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Laval
  • Posts: 12.549
Cautari
« on: Tuesday 23 January 2007, 20:59:49 »
Cautam de o oarecare vreme - pe Internet - doua poezii. Pe una dintre ele, scrisa de Geo Dumitrescu, am reusit s-o gasesc si o sa o impart cu voi, ca de la flamand de poezie la alti flamanzi de poezie. Totusi, din ce-mi amintesc eu, nu pare a fi varianta completa si poate imi confirmati ori dimpotriva. Sunt aproape sigur ca-mi mai amintesc cel putin doua versuri : "pe acest pat n-a dormit nicicand o femeie / ci au ars doar visurile nerusinate ale unui baietan". Cea de-a doua, pe care nu stiu cine a creat-o, incepe cu sau contine si aceste doua versuri :

"Prietene, mai treci si pe la mine,
prezenta ta mi-ar face-atat de bine !"

As avea multe multumiri de trimis celei/celui care mi-ar face bucuria de a-mi trimite poezia sau de a-mi spune, macar, cine este autorul si, eventual, titlul ei.

Pana atunci, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, Geo Dumitrescu !

Rânduri pentru un eventual deces

Sunt bolnav si aprins ca un caldarâm bucurestean -
o sa mor, asta-i sigur - putin îmi pasa!
Imi pare rau doar ca n-am decât 20 de ani,
ca nu stiu cine sunt si din creionul asta ce ar fi putut sa iasa.


Mi-au placut mult versurile aspre, mustoase,
toate lucrurile pline si nete, copilul voinic, precoce, care nu plânge,
mi-au placut florile, toate florile,
sa zdrobesc în pumni sanatatea lor de huma si sânge.


Am iubit mult stelele, luna,
cu ciudata lor aritmetica sentimentala,
admiram soarele pentru ca era mare si departe,
pentru ca era nestatornic si umbla în pielea goala.


Mai las în urma, în peretele camerei, urmele mele, "Harta politica a lumii",
pe care îmi faceam zilnicele calatorii planetare -
o sa gasiti însemnate pe ea baza mea navala, Tasmania,
de unde mi-aruncam elanurile si urina în mare. (...)


Pe acest pat cineva a trait orizontal o viata de douazeci de ani,
aici, cu ochii în ecranul tavanului, am
existat atâta timp, neverosimil si în regres,
tot aici, în 1942, s-au scris aceste rânduri pentru un eventual deces.



Ford

Stii, omule nou, ieri am plecat cu inchipuirea
peste intinderile tale de pamant si viata ;
nu credeam ca femeia ta e masina de gatit cu petrol
si ca-ti innozi sireturile cu aparatul in fiecare dimineata.

Am fost foarte mirat cand ti-am citit numele cu " dublu-ve "
si cand am vazut vastele tale abatoare de tinichea,
unde tai cu eroism si dezinvoltura
tot ce-ti trebuie pentru burta si gloria ta.

Eu iti spun ca stiu sa fac versuri,
tu iti incretesti fruntea de musama bronzata,
imi demonstrezi ca elevatorul asta reprezinta una suta mii brate omenesti
si cugeti cordial ca poezia este iremediabil demodata.

Mi-arati apoi cirezile tale enorme -
boii tai au coarne frumoase, privirile calme si narile moi,
e cu neputinta sa crezi ca functioneaza cu benzina
si ca se razboiesc si ei ca toata lumea si ca noi.

Vezi, omule nou, ai dreptate sa razi de mine -
vagoanele tale de grau inconjuara globul de " atatea " ori,
Fordul tau are multi cai-putere
si din varful celor 300 de etaje tie nu-ti vine niciodata sa zbori.

Tu esti simplu, si mare, si practic, si util, ca Majestatea Sa Carbunele,
omule nou - cap de nuca ! -
in creierul meu se invarte o America intreaga de ganduri
si eu inca mai stau cateodata de vorba cu o uluca …
« Last Edit: Tuesday 23 January 2007, 21:05:39 by norocel1962 »
„Nu sunt deștept, dar când privesc în jur prind curaj.” Ion Creangă