...tot mai aproape rostogolirea
parte înfrigurările mîinii
parte tăcerea pînă la găt în asfalt
mai pune şi lacrima
celuilalt ochi în desfăşurarea rostirii
- tulburării -
ca loc de refugiu al cîrmei
unde depărtările în largul ecoului
de nu ma uita
al niciundelui
cu un ochi mai puţin
ne revine...
