Multumesc pentru vizionare si pentru aprecieri.
Asta cu condurul pe calea ferata n-am luat-o deloc asa de in tragic, ba mai mult m-a distrat, probabil ca mi-a inspirat ca pe-acolo o fi trecut individa care l-a siderat pe Nico la una din vizitele lui in Ro (de nici in ziua de azi nu-i poate uita pantofii aurii si-o tot pomeneste).
Despre locul de scalda:
am vrut doar sa precizez ca ceea ce traverseaza orizontal imaginea e o punte- pe calburi, foarte ingusta si flexibila. In vacantele mele de pice, pe acolo treceau caprele si oile in fuga, de se ondula cu oameni cu tot puntea, mare aventura. Tare am iubit puntea asta minune, mai ales ca sub ea, intr-un loc precum cel din imagine, am invatat, pe la 9-10 ani, spontan, sa inot. Eram cu copiii satului la scalda si brusc n-am mai simtit pamant sub picioare- n-aveam de ales decat sa incep sa inot, si asa s-a intamplat- un moment frumos si fericit al vietii mele, ca de-atunci suntem tovarase bune- eu cu apa+ inotul.
Era un loc periculos numit Ghiolul lui Ciuta, unde baietii mari sareau de pe o stanca in cap si unde se povestea ca s-au inecat multi, din cauza vartejurilor. Dar eu n-am ajuns chiar pana la ghiol, ci numai prin apropiere.
Si ce frumoase erau zilele de vara cu ploaie, cand incepea apa sa siroiasca printre ierburi, pe santuri si faceam tot felul de ambarcatiuni din frunze, salvam vietati etc.
Ce frumoasa e copilaria!
