@marius iancu: stiu unde e camil ressu, pe linia tramvaiului 19, asa-i? si fizicienilor imi spune ceva, e cumva pe langa matei ambrozie?
imi pare rau sa aud ca e in asa paragina gradina gloria. n-am fost de foarte multe ori acolo - mergem des insa la cinema gloria - dar am niste amintiri despre ultimul film pe care l-am vazut la aceasta gradina. era de capa si spada, cu pirati si o lady foarte frumoasa.
atunci i-am vazut pe ai mei, pentru prima si ultima oara, "gustand" niste seminte de floarea soarelui. le-am aratat eu cum sa faca ca sa le manance.
imi amintesc si de parcul titan, cel unde era galeria de oglinzi care te deformau. ma bucur ca exista si acuma. avea si un carusel, si masinute, si o roata. nici acolo nu mergeam foarte des totusi, noi stateam in partea cealalta a parcului, exact vizavi de leaganele de langa camp.
@ cinderella: si eu imi luam rechizite de la libraria de la stejarului, de aceea o si stiu asa de bine. parca am si acum in nari mirosul de librarie - in toate mirosea la fel - a coperti de plastic pentru caiete, a carti proaspete, a pasta de pix. si un alt miros pe care il stiu bine si care e imposibil de regasit aici e cel de plafar. cand ma trimitea mama la paine, intram un pic si la plafar, in usa, macar pentru o gura de aer. doamna aia care era acolo m-a intrebat o data ce vreau, i-am spus ca imi place cum miroase. ma lasa in pace, nu cred ca eram singura care intra asa, fara rost, dar era cam acra.
sunt o gramada de mirosuri pe care le asociez puternic cu romania, cu copilaria (si adolescenta): pe langa librarie si plafar, mai era si cel de la paine. sau cel de bors. nu cred ca exista grup de blocuri sau zona de cateva stradute care sa nu aiba un furnizor sau o furnizoare de bors. a noastra era d-na zidaroiu din blocul 29, ultima scara.
apartineam tot de circa 12. acolo mi-am facut buletinul la 14 ani.
pe noi nu ne punea scoala sa strangem castane, dar le culegeam anyway. nu stiu de ce, dar ne placeau tare mult. erau la mare pret cele "cu pui" sau "gemene".
la scoala ne cereau frunze de dud pentru ca ani de zile in laboratorul de biologie am avut viermi de matase. tare mult imi placeau viermii astia, le puneam frunze proaspete si dupa aia in linistea care domnea intr-o scoala de copii cuminti
ii ascultam cum le rontaie. ii cresteam de cand erau mici si subtiri pana cand deveneau mari cat degetul mic de la mana si isi construiau "casuta", gogoasa de matase. eram invoiti de la anumite ore ca sa-i supraveghem si ingriji, dubla bucurie deci.
