Topic: INTERVIURI PROASPETE (2004)!

[Gabriel.Hoidrag]

Interviul l-am avut vineri, 12 marie, ora 8,30 la Ambasada.
Inainte de a incepe ,am sa multumesc celor care posteaza pe acest forum. Raspunsurile gasite aici mi-au fost de real folos . Chiar daca nu am postat asa de des ca altii, forumul l-am citit zilnic, cand eram la job, evident.
Dar mai bine sa incep, nu ?

Binenteles, ca si altii am ajuns cu aproape jumatate de ora mai devreme in fata Ambasadei si am fost pusi sa asteptam pe trotuarul de vis-a- vis pana la ora stabilita. In timpul asta am citit toate preturile biletelor pentru diverse destinatii afisate generos pe vitrina unei agentii de voiaj cred.
La ora fixata, domnul de la poarta, extrem de amabil, ne-a explicat procedura pe care o vom urma pentru a intra in Amb., scuzandu-se parca si apoi ne-a spus pe unde sa o luam.
Am intrat in cladirea Amb., am asteptat un pic, mai putin de 15 minute, cand un domn tanar, pana in 30 de ani, placut si foarte politicos a venit la noi,ne-a intrebat daca suntem noi si ne-a rugat sa-l urmam. Evident s-a prezentat ,si intr-o franceza cu putin accent ne-a poftit sa mergem in biroul lui. Atentie, va merge dupa voi si va va indica pe unde sa o luati. Cred ca asta este prima proba ca intelegeti franceza.
In biroul lui, ne-a explicat ca interviul va dura cam 45 de minute, ca ne va verifica actele, ca ne va pune ceva intrebari si cam atat.
Nu ne-a atentioanat ca trebuie sa vorbim pe rand. A fost mai mult o discutie libera, placuta si fara sa avem impresia ca am fi la interogatoriu.
Intrebarile au fost mai mult axate pe profesia fiecaruia, la sotul meu a insistat un pic mai mult, el fiind aplicantul principal, l-a pus sa explice cum face o trasare si dupa ce sotul meu i-a explicat-o, domnul a fost chiar simpatic, spunand ca el nu se pricepe, ca nu este de meserie.
La mine a fost la fel, cu ce ma ocup, sa inseamna meseria mea si cand incercam sa-i explic ceea ce fac ,la un momemt dat m-a rugat sa-i explic ce fac intr-un anumit proiect si cam atat. Am vorbit si mult neintrebata, dar nu l-a deranjat, ba din contra la un moment dat chiar parea incantat.
Au mai fost intrebari despre Montreal, despre economia Quebecului, de ce am ales Quebecul, dar astea au fost puse aplicantului principal.
Intrebari in engleza, pentru sotul meu, « ce a facut joi » sotul meu nu a putut sa articuleze mare lucru si a spus ca ar vrea in franceza. A fost un moment penibil, dar tot el ne-a ajutat sa-l depasim, a spus ca ar fi trebuit sa treaca nivel intermediar la engleza, a butonat ceva si am revenit la franceza.
Apoi, am asteptat sa ne faca punctajul si asteptarea mi s-a parut extrem de lunga, aveam inpresia ca imi explodeaza capul, si am auzit acele cuvinte magice, pe care doream sa le aud si asta a fost tot.
Ne-a dat CSQ-urile, mapele albastre si cateva sfaturi si gata. Totul a durat o ora .


Ce am avut in plus fata de ceea ce ne-au solicitat :
Corespondenta cu Ordinul Inginerilor pentru mine si sotul meu, a vazut ca suntem interesati, ca stim ce trebuie sa facem, a fost chiar multumit de asta si a zis ca asta dorea sa ne ceara el. Noi am trimis fiecare cate un mail la Ordinul fiecaruia si am primit raspuns foarte repede, eu prin posta, sotul meu prin mail, cu informatii si un formular pentru o evaluare neoficiala. Parea multumit de asta.

Cam asta a fost, nimic deosebit
Emotii au fost si cred ca oricine va avea, indiferent de ce sfaturi ar primi. Sunt inevitabile.
Nu pot sa fiu impartiala in a face caracterizarea domnului Frederic Czor, dar pot spune despre el ca este omul care mi-a schimbat viata. Si inca ceva are un stil deosebit de a spune “Merci”, pe care probabil nu o sa-l pot uita.

LUCICA

[Gabriel.Hoidrag]

Interviu Phillipe Poulin, Hilton, 11 mart 2004, ora 13.30. Povesteste secundara:
Am ajuns in Bucuresti pe 10 mart (ploaie cu ninsoare) pt ca stiam ca orasul e plin de gropi si nu vroiam sa riscam sa ni se strice masina in drum si sa nu putem ajunge (si-asa am luat o piatra in parbriz si s-a crapat -in Bucuresti). Tineam cu dintii de interviul asta.
La hotel am ajuns la 12.30, puteam sa stam acolo pe fotolii dar am preferat sa ne plimbam. Am fost la ,,stefanel ”, un blug cit salariul minim, o bluza cam 50$.. Am fost la biserica de peste drum, am bagat 10mii in cutia milei si ne-am rugat sa reusim, sa ne luam toale din canada, nu bobircile astea. Nu stiam ca in acelasi timp la Madrid vor fi atentate, ca ne rugam pt pace. Nu mai spun cite rugaciuni am facut si pe drum si inainte, de cite superstitii am tinut cont (am uitat umbrela dar nu ne-am intors, n-am pus geanta cu acte pe jos, mi-am carat port-bonheur-ul cu mine, mi-am pus bratara de la nu-s ce manastire …). Cind am traversat strada sa ne intoarcem am bagat tocul (subtire) intr-o crapatura si mi s-a rupt de la jumate . Sotu era disperat, credea ca am sa incep sa pling , s-a aplecat pe strada ca fat-frumos, voia sa mi-l potriveasca la loc, pe mine m-a bufnit risul. Zic :gata, daca am avut ghinionul asta, luam. Am intrat asa , ca pantaloni de schimb aveam, bluza aveam dar ghete nu. Eu : costum cu pantalon gri cu dungi, palton bleomarin drept, cercei simpli, fara zorzoane pe miini si la git ; sotu : camasa bleo, cravata grena, pantalon negru, palton negru, pantofi negri. Eu, evident gheata cu toc rupt dar mergeam pe virfuri, normal si f degajata+ posetoaia cu acte.
Incaperea unde am dat interviul, la etajul 1,ingusta si lunga(4x2) , f luminata, cu un geam sus, care dadea spre un zid. Pe mijloc o masa lunga, de o parte M.Poulin, de cealalta 3 scaune. Am intrat, ne-a spus sa ne punem hainele pe al treilea scaun si sa luam loc. A inceput cu ,,comment ca va “. Noi: ca va bien! Eu ca un pui gituit. Am recapitulat franceza (am facut 8 ani in scoala, acum am 36) in ultimele 2 luni, zi de zi cite min 4 h pe zi, eu am rescris un ghid de conversatie pe un caiet ca sa-mi aduc aminte vocabularul de baza, mi-am facut singura (f imp e sa compui tu si sa traduci) raspunsuri la vreo 4 seturi de intrebari in franceza, cv in fr si engl, fisa postului in engl si fr (adica exact ce fac eu la serviciu – administratora propriei mele firme cu 3 angajati, studii sing mec) ( nu am aplicat ca intreprinzator ca au alte reguli si ma pica, ci am zis ca fac orice chiar si vinzatoare, dar ei vor sa ai o munca supercalificata , la care nu-si inchipuie ca ai sa renunti acolo), vorbeam in gind foarte cursiv si raspundeam la orice posibile intrebari, am facut ore de conversatie duminica cu o profesoara, am facut rezumate in franceza cu date despre Quebec, montreal (harti) si canada cu tot ce-am gasit pe net, ore intregi de navigare, oferte de munca in vinzari in motreal, ei cind am fost fata in fata cu el parca eram intr-un balon de sticla, de-abia puteam sa-mi adun cuvintele, nu vroiam sa gresesc. Sfatul meu, invatati tare franceza si vorbiti intre voi cu voce tare si hotariti. Daca nu stiti sa spuneti nici cit e ceasul nu aveti ce cauta acolo. Ei vor francofoni dar nu pe banii guvernului lor. (quebecul e o insula francofona intr-un ocean anglofon). Ne-a explicat el de ce au MRCI , pt atragerea si indrumarea imigrantilor francofoni, pt ca nici o alta tara din america (nici canada) nu are asa ceva, deci e un cistig al nostru.
Sotu nu a tras asa tare ca mine, el a pus accentul pe gramatica, cu ce mai stia, el le are mai tare cu engleza, cu o voce mai hotarita chiar daca cu greseli (putine), l-a dat gata , a fost mai stapin pe el , asa ca in 20 de minute a inceput sa listeze CSQ-urile, la 2.00 punct am iesit. Totul s-a petrecut cu viteza luminii, eu ma asteptam sa ma lase sa-mi caut cuvintele, nu ! Mi-a spus ca trebuie sa-mi imbunatatesc franceza pina plecam ca e in folosul ambelor parti, vede ca inteleg perfect dar… si stiam atitea…m-a trecut NF si fara nici o ocupatie in Quebec (ca eu am zis vinzatoare). (asta nu conteaza) .Pe sot ingenieur electricien, cred ca el a facut tot punctajul. Nu l-am intrebat cit desi eram tare curioasa. La bani am trecut 10miicad. Dosar f bine organizat, fiecare diploma+ copie Xerox , traducere legalizata+copie Xerox in folia lor, la margine index scris cu pix ce contine. Le-a rasfoit, ne-a luat cartile de munca, s-a uitat prin ele, mi-a luat adeverinta de salariat de la Directia muncii.
Intrebari secundar: In ca domeniu ati vrea sa lucrati acolo, ce faceti acum (noroc c-a gasit fisa postului si a citit-o el) , ati studiat piata muncii- i-am aratat oferte de pe emploisquebec si monster,
Am pus dosarul pe birou atunci l-a intors spre el si a inceput sa se uite la diplôme, parca se uita la poze (eu zic ca el studiase dosarul nostru ca prea nu l-a interesat nimic), s-a oprit la datele mele despre canada : quel est le climat du canada ? I-am spus- il est un peu froid que chez nous. El a spus ca este ff frig, da eu am vrut sa spun ca la vancouver e mai cald dar in quebec e frig tare iarna dar m-a intrerupt si a ramas vancouver in aer – zic what the mother… did i say- dar noroc ca s-a schimbat subiectul si el stia ca o avem pe cumnata-mea acolo, a, m-a intrebat cite provincii are canada (10)
In DCS am scris eu 8,9 fr ; 9,10 engl ; sotu : 9,10 fr ; 11,11 engl
La sfirsit , adica in ultimele 10 min (din 30) ne-a spus ca trebuie s-o luam de la 0 acolo , ca taxa somajului e cam ridicata (9,8%) (am vrut sa-i spun ca vom cauta si in imprejurimile Montrealului de munca dar n-am mai inceput pt ca deja se vorbea prea repede, ca are o prietena acolo care nu stiu ce face… Rizind ne-a purtat prin toate subiectele care ii intereseaza pe ei : adaptabilitate, mobilitate profesionala, motivare, cunoasterea quebecului, calitati personale, asta ce nu pot sa verifice in acte, si ar mai fi limba, la ambii aplicanti, capacitatea de autonomie financiara, formarea profesionala si experienta.
Intrebari sot :de ce a ales Q, date despre sora, ce lucreaza, ce asteapta de la quebec, ce profesie doreste sa practice acolo, daca stie ca trebuie sa fie inginer junior acolo (adica vreau sa stiu , daca nu te deranjez, daca te-ai interesat de ordinul inginerilor). Daca dadeam cu un roman interviul ar fi zis : hai ma fratica scoate spaga ca mi-e foame, vreau termopane si-mi mai tre fo mie de euro. Vrem sa plecam , mai rau ca aici n-are cum sa fie. Vorba cuiva celebru : Saraca tara bogata ! sau invers : Bogata tara saraca ! Un lucru stim : ca ne uitam cu jind la vreo pereche de cizme pe care nu n-i le putem permite dintr-un salariu, nu mai zic de vreun palton, ca 90% din locuitorii Romaniei traiesc de la un salariu la altul(cu datorii). Hai ca sint obosita. S-ar putea sa fie comentarii malitioase dar nu ma intereseaza. Val
I P.S. : M. Poulin e un domn ! Desi cu mine n-a avut rabdare …si stiam atitea…
II P.S. Dupa ce am aflat ca am luat, n-am simtit o mare bucurie (stim ca ne mai asteapta multe), mai mult se bucura altii pt noi, ci am scapat de stresul de pina acum

[Catalin Peptanaru]

In primul rand scuze pentru intarzierea in postarea descrierii interviului.
Deci eram programati la 14,30 la Hilton, dar dl.Cote ne-a invitat inauntru la 14,20
Ne-a intrebat cum ne cheama si pentru ca nu putea sa ne pronunte numele corect i l-am dictat pe litere.
Apoi ne-a cerut pasapoartele. Cand l-a deschis pe al meu, s-a oprit direct la pagina unde aveam viza de USA si m-a intrebat ce am facut acolo (intr-o franceza foarte curata). Dupa ce i-am raspuns a afirmat "je suis sure que vous parlez bien anglais" si m-a intrebat in engleza in ce zona am locuit si unde este statul respectiv (d.p.d.v. geografic).
A intrebat-o apoi pe sotie unde lucreaza si ce studii are dupa care "vous parlez tres bien francais madame,ou vous apris le francais?"
sotia i-a raspuns ca in scoala si acasa in ultimele 2 luni (nu vorbeste foarte bine sotia dar intelege bine).
Ne-a anuntat dupa 20 min ca am fost admisi dar ca va mai dura un pic pana va lista CSQ-urile, timp in care m-a intrebat daca mai am acte de adaugat la dosar. I-am dat extrasul de carte funciara, pe care el nu stia ce este cum se obtine, fiind obligat sas-i dau amanuntele necesare (in franceza si in engleza -uitasem niste cuvinte in franceza si atunci am folosit engleza).
Cand ne-a inmanat CSQ-urile m-a intrebat de ce vreau sa emigrez din romania . I-am raspuns ca pentru a oferi fetei mele o viata mai buna.
Ne-a spui apoi ca pentru fotografii este un fotograf langa ambasada, ne-a uarat succes si GATA. La 14, 48 eram afara din birou, exultand de fericire.

MULTA BAFTA TUTUROR IN CONTINUARE .... SI SA NE REVEDEM IN QUEBEC.
MULTUMIM PENTRU INFORMATIILE EXACTE OBTINUTE PE FORUM