Adevarul este ca daca nu as fi vazut Twin Peaks inainte de Mulholland Drive, probabil ca as fi iesit chiar complet debusolata de la film. Asa eram cat de cat in tema cu atmosfera lynchiana, iar Club silenzio poate fi un fel de Red Room - o anticamera a lumii de dincolo, dar nu neaparat. Poate sa fie un culoar de trecere intre doua dimensiuni, intre doua universuri paralele, ambele reale sau ambele onirice, in care gardianul este acelasi pitic deformat. "The girl is still missing", fata a scapat cumva dintr-un univers in celalalt si ordinea trebuie restabilita. Prima oara am vazut MD ca pe un vis in vis, dar nu m se potriveau toate piesele de puzzle cu aceasta varianta. A doua oara, stiind deja ca ordinea cronologica a actiunii e inversata, m-am putut concentra asupra replicilor si detaliilor… si am ramas convinsa ca primele 2 treimi din film se petrec de fapt intr-un fel de purgatoriu, daca presupunem ca fetele erau deja moarte. A treia vizionare mi-a adus surpriza sa constat ca este la fel de posibil sa fie de fapt o glisare intre universuri paralele, dar cel mai important lucru, am avut revelatia ca are mai putina importanta sa intelegi filmul asta incercand sa-l rationalizezi. Trebuie doar sa-l privesti cu mintea deschisa si se asaza el singur la locul lui, numai ca daca incerci sa trisezi si vrei sa-l "pipai" ai senzatia stranie ca aluneci pe o curba a lui Moebius.
Multumesc pentru link.
