De fapt , ca si in filmul asta, si eu ma gindesc cu nostalgie la vremurile cind filmele, europene sau americane, erau facute pentru oameni si nu neaparat pentru critica. Mi se pare ca e o distanta din ce in ce mai mare intre votul popular (pulimea) si votul officionados. Am fost interesat de diverse filme zis culte, in timp..
Nu sint sigur foarte tare daca filme ca KillBill, PulpFiction, SinCity etc ca sa dau exemplu doar unui gen, ajuta la cauza. Creatia zis de masa raspunde din ce in ce mai mult unor retete de marketing si este dirijata de boxoffice in timp ce creatia zisa "de nisha" se refugiaza de multe ori in "proof concept" , in distilarea unor emotii umane extreme...
Stiu ca nu is clar, dar mi-ar place ca sa nu se duca deampulea in doua directii diferite , popularul si criticul, sa revina impreuna..
In
Ratatouille, un film frumos dupa mine, are criticul ala dezgustator o revelatie si din acru si dezagreabil devine bon-vivant si empatic. pe ,masura ce arta bucatariei revine catre valori de baza ale gustulu si mirosului ..
Stiu ca e doar un basm, dar imi place sa cred ca si in productia de filme sa poata fi posibil...