Draga Andy, nu stiu de ce crezi tu ca a trai in Europa de Vest schimba ceva.... Eu fac parte din cei care au trait acolo si crede-ma, desi sunt in tabara optimistilor de cand am ajuns, acum 2 ani, totusi consider Elvetia ca fiind tara unde mi-as dori cel mai mult sa traiesc. Dar, deoarece conditiile actuale nu imi permit asta deocamdata, ma multumesc si cu mult hulita Canada care spre deosebire de Romania, este o tara in care te poti realiza si cinstit.
Despre joburile "dubioase", as vrea sa iti zic ca sunt mai mult decat binevenite pentru unii care abia au pasit aici, inca nu au invatat limba, sunt pe social si nu le ajung banii si avand deja in jur de 1000 de para pe luna, isi mai adauga inca 1000 de la joburile alea dubioase, si multumesc cerului ca le au.Cum ai vrea ca cineva sa ofere unuia care abia stie sa zica Merci si Bonjour un job de 20 - 30 de dolari pe ora?
Cat priveste Canada ca sursa de frustrare, da, este pentru unii. Iti dau si un exemplu pe care il cunosc personal. Soseste un amic al meu aci acum un an si ceva, dupa vreo 3 luni discutand cu el la telefon il intreb cum a mai avansat cu cautarea de job, la care el : A, e ok... am trimis 40 de CV-uri si astept.
Oameni cu mentalitatea asta, care cred ca patronii din Canada se extazieaza in fata unui CV adesea prost intocmit, au tot motivul sa fie frustrati ca nu sunt chemati la interviu, sau daca cumva scapa la cate un interviu, sunt respinsi pe baza de lipsa de experienta canadiana.
La Carrefour-urile de integrare se dau cursuri GRATUITE despre cum sa iti faci un CV si cine are rabdare si nu ii pica blazonul sa mearga, ditamai fost director din Romania, la cursurile alea, are multe de invatat si sansa la interviuri creste uimitor.
Canada "buna" este Canada unde respecti totusi niste reguli minime, unde cauti cu zambetul pe buze sa te integrezi cat mai repede, sa iti faci cat mai multi prieteni, mai ales localnici. Canada "rea" este cea pe care o injuri de la sculare pana la culcare, chiar daca ai un serviciu, zici ca nu stiu cine te discrimineaza, ca se uita stramb la tine, vorbesti cu altii de parca ai fi speriat de bombe si te miri de ce nu te adopta ca pe copilul lor... Cam asta e diferenta, dupa parerea mea, dupa 2 ani de Canada.
