Cred ca e subiectul despre care s-a scris, pe acest forum si pe multe altele, cel mai mult si se va scrie multa vreme fara sa se ajunga la un raspuns definitiv. Pentru ca depinde de individ si de situatie, de aspiratiile si ambitia fiecaruia, de calitatile si slabiciunile fiecaruia.
Latinii stiau bine ca o astfel de mutare are doua parti distincte si chiar aveau cuvinte diferite pentru asa ceva: parasirea unui loc – emigrare, si sosirea intr-un altul - immigrare.
La stramutarea faci un prim pas - pleci din Romania si trebuie sa ai motive serioase sa vrei sa o faci. Daca modul in care iti castigi existenta in tara iti displace cu mult, daca viata sociala nu-ti place, daca legaturile familiale sunt slabe, daca nu te leaga prea multe de prietenii pe care ii ai – esti un candidat bun pentru emigrare.
Unii fac greseala sa considere ca viata de familie poate imbunatati relatia intre sot si sotie printr-o schimbare de tara. De fapt schimbarea pune un stress si mai mare si divortul abunda in familiile de emigranti. Numai o familie solida rezista si se adapteaza cu bine, altfel cei doi soti se dezvolta diferit in noiile conditii.
Timpul lung de procesare a dosarului de emigrare e de fapt un bine facut, fara aceasta intentie, tuturor celor care si-au depus actele. Au mai mult timp sa se gandeasca daca sa faca pasul sau nu. Se produce o schimbare psihologica de desprindere din viata de zi cu zi, de visuri despre viata de dincolo si de o nesiguranta legata de decizia facuta. Si e normal sa vrei sa vezi numai ce-i roz din viata de dincolo, sa speri ca va fi bine. Cei care se razgandesc in ultimul moment pentru ca si-au facut o analiza serioasa a situatiei au toata admiratia mea pentru ca e mult mai greu sa accepti ca ai facut o greseala in fata celor care te inconjoara si sa porti in tine pentru tot restul vietii intrebarea: dar daca era mai bine….
Ce ai nevoie sa iei cu tine daca te-ai hotarat sa pleci? Fa un inventar al priceperii pe care le ai, nu cele din diplome, ci cele pe care le stii cu adevarat. Compara cu ce se cere acolo unde mergi ca sa sti daca ai ce sa oferi in schimbul unui salariu decent. Invata limba noua nu ca sa faci dovada la ambasada, ci pentru tine, pentru ca vei avea mare nevoie sa intelegi si sa te faci inteles. Folosirea computerului e alt “skill” de care vei avea nevoie pentru intr-o tara industrializata si gunoierul are nevoie sa-l foloseasca din cand in cand.
Vino cu rabdare si cu idea ca vei avea nevoie de cativa ani sa o iei dela inceput si sa-ti atingi nivelul professional/financiar/social pe care ti-l doresti. In cele mai multe cazuri ai sa pornesti mai de jos si ai sa muncesti mai mult decat munceai in tara in primii ani. Daca ai noroc vei sari cateva trepte, dar pregateste-te pentru un timp mai lung.
Adu cu tine hotararea sa accepti lucruri, obiceiuri si oameni noi. Romanul e cam sovin si crede ca numai cei asemanatori lui (culoare, obiceiuri, limba, etc) sunt OK. Tarile care primesc immigranti au insa toate culorile pamantului, romanii sunt numai un grup mic printre ei si sunt nevoiti sa traiasca printre ei pana pot sa-si aleaga grupul care le place.
Cu desaga plina de sperante zbori peste ocean si vei ajunge in Canada, USA, Australia sau New Zeeland. Esti acum un immigrant si incepe al doilea pas: sa te adaptezi in tara noua.
Vei trage invariabil spre alti romani stabiliti deja acolo. Aici trebuie sa fi selectiv pentru ca vei intalni pe cei reusiti care si-au pastrat si le-a crescut optimismul, dar pe cei care sunt inacriti de nereusita. Asculta cu atentie pe mai multi si verifica sfaturile lor. Avem tendinta de a raspandi un folklor bazat pe “am auzit de la…”, “mi-a spus cineva ca…” cu cele mai bune intentii,dar si cu o tendinta inconstienta de a convinge pe altul (si pe sine) de filozofia personala.
Incearca todeauna sa intelegi bine detaliile sistemului, intreaba, intreaba, intreaba si nu face greseala sa consideri ce e aici cu ceva asemanator din Romania pentru ca e un sistem cu totul nou. Sigur ca singurul sistem de comparatie e cel cu care ai venit de acolo, dar mai intreaba inca o data ca sa fi sigur.
Odata venit, fa tot posibilul sa te “impamantenesti” aici. E foarte greu sa traiesti cu corpul intr-o tara si cu minte in alta. Poate vi se pare revoltator (nepatriotic) sfatul de a pune deoparte Romania cu toate stirile si schimbarile ei politice, culturale, etc. Dar nu poti sa te bucuri de noua tara decat daca o cunosti bine si asta cere timp. Cu cat te rupi mai greu de Romania, cu atat mai lunga va fi (sau nu o vei atinge niciodata) adapatarea.
Un lucru e sigur. Cu toata dezvoltarea din ultimii ani in Romania, aceasta ramane o tara saraca care are foarte multe de facut si de reparat iar asta cere multi, multi ani.
O tara industrializata cum e Canad,a pe care o cunosc bine de 24 ani, are o infrastructura solida, un sistem de legi si un aparat politic decent si o societate care accepta in mare masura noii veniti. Nu e o tara perfecta si sunt multe care trebuie imbunatatite, dar fundatia e solida si poti sa ai o viata linistita in care sa-ti realizeze acele visuri cu care ai venit aici.
Trebuie rabdare, incredere in tine si un pic de noroc.
