Deci... am ajuns. Pentru cei care vin sau vor sa vina, cateva impresii personale.
Ne-am carat din Bucuresti pe o vreme cam nasoala - ploua. Dupa ce ne-au controlat aia pe toate partile - unul chiar ma luase "aveti cam multe electronice in rucsac, ia sa le vedem..." (a fost prima data in viata lui cand poate a vazut si el un HDD de 160GB cu 8MB). Ne-am imbarcat pentru inceput intr-un Boening 737. Hmm... nu cine stie ce. Mic. Stramt. Doua randuri a cate trei locuri. Un singur culoar la mijloc. Stewardesele erau cehoaice 100%. Frumusele...
Ne-au explicat ele cum e cu centurile si cu iesirile de urgenta - desi dupa mine era cam zadarnic, ca daca s-ar fi intamplat ceva am fi murit toti acolo ca niste sobolani, asa de stramt era! Dar din fericire nu a fost cazul…
Am decolat catre Praga cu inima cat un purice si cu pulsul de 120 cred. Avionul fiind mic panta de urcare a fost destul de abrupta. Strangem manerul de la scaun de nu se vedea – cred ca l-am si indoit putin…
Zborul pana la Praga a fost OK. Mancarea de asemenea, pe tot parcursul zborului. Nu am vazut cine stie ce. Am avut nori tot timpul si nu am avut nici goluri de aer. Locul meu a fost la geam, un pic in spatele aripei, ca sa vad tot timpul motorul, care a functionat OK Aterizarea iar mi-a dat niste emotii, dar deja era altfel… ma obisnuisem un pic. In Praga am stat cam 5 ore, ne-am fatait un pic prin aeroport, am mai motait cateva minute pe niste banci – ca nu dormisem deloc in noaptea de dinaninte. Timpul a trecut si a venit momentul sa ne imbarcam pentru Canada.
Trebuie sa recunosc ca Praga are ceva trafic. Cat am asteptat noi imbarcarea – cam 25 minute – au decolat si aterizat peste 30 de aeronave diverse. Printre ele, si a noastra – un Airbus A310. Asta da avion. Imens. Ca in bancul ala cu avionul, ma intrebam daca o sa poata sa decoleze cu noi toti la bord si cu tonele de bagaje.. Dar cum era facut sa decoleze, a decolat. Aveam de zburat 8 ore si jumatate. Avionul – cum am zis – imens. Televizoare la fiecare 3 randuri, mult mai comod, la fel stewardese dragute si foarte multa mancare. Le-am facut paguba, ca de aia dadusem bani pe bilet
. Cum eram rupt, am tras si un pui de somn de vreo trei ore, da nu prea m-am odihnit. Au dat astia si vreo doua filme – unul cu DeNiro si o tampenie cu Harry Potter… Timpul a trecut, km. alergau unul dupa altul (980km/h la 11.000 metri si temperatura exterioara de -59 grade ) si am ajuns la Montreal.
Aici, primul soc. Cu temperatura. Adica erau afara nici mai mult nici mai putin de -24 de grade! Pe bune. Si noi plecasem din Bucuresti la o temperatura de 2 grade… Era asa de frig ca ti se lipeau narile. Da te obisnuiesti si cu asta repede. Acum, cand sunt -7 grade, ti se pare cald.
In case insa cald. Si este cald cam cat vrei tu – pentru ca daca ai sansa sa stai intr-un duplex poti sa-ti reglezi caldura in fiecare camera dupa cum vrei tu. Cu foarte mici exeptii (care nu se pun), totul aici se face pe electric : incalzirea in camere, apa calda, aragazul, totul functioneaza cu curent electric. Stiu ca pare imposibil, dar asta e. In Canada curentul electric este cel mai ieftin din lume… :eek:
Cartierul in care vom sta noi este Anjou, undeva in estul Montrealului. Am vazut cam cum arata si un aprtament la bloc, dar nu prea mi-a placut deloc. Apartamentele din duplexuri sau vile au mult mai multe avantaje, dar asta este parerea mea. Exista cartiere si cartiere, unele mai bune altele mai rele, la fel ca in Bucuresti si probabil oriunde in lume…
Un alt lucru care te socheaza aici in Canada, daca vii iarna, este sarea. Da, sarea. Datorita iernii si zapezii abundente, este sare peste tot, in cantitati industriale. Este sare pe strada, in casa, in masini, in autobuze, la metrou, pe incaltaminte. Mai ales pe incaltaminte – daca o ai din piele si nu ai grija de ea o iarna serioasa ti-o distruge. Asta e. Insa zapada nu prea sta prea mult pe strazi pe aici. Daca acum ninge, in juma’ de ora o aduna. Pe autorute in primul rand. Se cheltuiesc sume impresionante pentru dezapezire pe aici, de ordinul milioanelor. Pe bune…
Un alt lucru care te izbeste aici este data de dimensiunile electrocasnicelor. Sunt pur si simplu uriase fata de cele din Romania. De fapt totul este « much larger » la propriu. Orasul Montreal - ca populatie – are cam cat Bucurestiul, dar cred ca la capitolul intindere este mult mai mare. Insa are o organizare de invidiat. Numerotarea strazilor respecta o impartire geniala a orasului : est-vest si nord-sud. Reteaua de transport este pusa la punct cu precizie milimetrica. In fiecare statie de autobus sunt tabele cu orele exacte la care vine autobusul. Si asa e. Plus ca se poate consulta orarul autobus-elor pe internet, ca sa nu stai ca prostul in statie… Insa cel mai tare lucru care m-a lasat paf este ca metroul are – tineti-va bine – ROTI DE CAUCIUC. Pe bune. Am ramas paf! Da, are si sine, dar care au rolul de ghidare. Sustinerea intregii greutati se face pe pneuri. Mi se pare ca chestia asta este unica in lume. Deh, capitalisti putrezi…
Un alt lucru care este deosebit fata de Romania – este ordinea. Am fost sa ne facem actele (asigurarea sociala, medicala) si trebuie sa spun ca totul se face pe baza de numar de ordine, programare, nimeni nu se baga in fata, nimeni nu se cearta, nimeni nu « este si el atent »… asa cum se intampla pe la unele service-uri de calculatoare in Romania
… (prietenii stiu de ce).
Mancarea este super-ieftina, mai ales daca stii de unde sa o cumperi. Cu painea… depinde… daca e feliata si cumparata de la brutarie este scumpa : 4CAD 500g. Daca o iei din Supermarche e ceva mai ieftina, 8 chifle .99 cents.
Cam asta este Canada vazuta prin ochii unui emigrant roman. Oricum, orice comparatie cu Romania NU prea este posibila. Aici este o alta lume. O lume in care invat sa traiesc si imi place deja sa traiesc.
