Mesajul lui Soma nu mi s-a parut unul de disecat in felul asta, tocmai ca el ne invita nedictatorial, afectuos mai degraba (am resimtit eu) la o alt fel de reflectie.
Daca definesti societatea capitalista condusa doar de ban care face si desface, mai degraba tu generalizezi dictatorial, Agno.
Dar ti-ai revenit la final din placerea disectiei sau a figurilor de scrima.
Da, draga Soma, e o singura certitudine pentru muritori, disparitia. Si in fata ei nu mai avem cuvinte.
Vroiam sa va pun un text al lui Florin Iaru si uite ca mesajul lui Soma imi da si momentul.
Momentul soldatului necunoscut
Imaginati-va, o clipa, ca viata si-ar pune in cap sa ne miroasa pe toti, sa vada cate parale facem.
Inainte de '89, Nicolae (Nic) Iliescu era ca noi toti, adica vorbea, radea si se datea in barci, nimeni nu banuia ca o va lua prin miriste. Nic era profesor la un liceu economic, cum mama naibii facuse Ministerul Invatamantului din acea vreme. Azi cred ca-I zice Madgearu. (Ce-o fi avand Madgearu cu comertul, nu stiu!) Tot pe vremea aia, era ordin ca orice loaza sa absolve douaspe clase- la ce foloseau toate douaspe, nu ma-ntrebati! Nic Iliescu ne aducea din cand in cand tezele si compunerile si le citea, cu gura intinsa pana la urechi. Radeam cu lacrimi. (Si beam de necaz ca lumea e absurda.) Numele elevilor erau caraghioase, de parca destinul s-ar fi hotarat sa-I puna o pata in frunte fiecarui amarat. Din multimea elevilor, un nume mi s-a lipit de creier, ca o hartie de muste. Butiri Florin. Am crezut atunci ca tizul meu va sfarsi prin vreun local fr trei lei, asudand pe notele de plata. Dupa ’89, dupa ce am scapat de moarte ca prin urechile acului, dupa ce am auzit de la Nic ca as fi fost un profitor ordinar al regimului, viata mea a luat un alt curs, iar cea a amicului- alta. Intamplator, am descoperit printre victimele din 21 decembrie, de la Inter, un nume care mi-a taiat rasuflarea. Butiri Florin, elev (un decretel, cum spuneam noi, razand in hohote). Dar baiatul acela a luat viata in piept de tot. Spre deosebire de profesorul lui care a ramas sa rada la urma.
Asculati-ma bine. Inteligenta singura nu face nici cat o ceapa degerata. Mai trebuie si un pic de suflet, lucru care, din pacate, nu se va preda niciodata la scoala!
(B-24-Fun, 24-30 dec. 2004)
