Topic: este quebec-ul pentru mine?

[manusof]

In ro, situatia este tot mai nashpa - nu stiu daca sunteti la curent cu noile impozitari, reducerile de salarii si pensii, etc. Am luat hotararea sa plecam de aici (eu, sotul si baietelul nostru de 3 ani). Oscilam intre Quebec si Australia. Eu am un master in psihologie, aici lucrez ca psiholog. Sunt gata sa fac si alte job-uri pt. inceput (cel mult 1-2 ani), dar nu chiar spalat de vase. Am aproape 39 de ani si m-am cam saturat de umbalt prin scoli, as cam vrea sa culeg roadele acum Cel mai low nivel la care ma gandesc este baby-sitter / vanzatoare /ospatarita. Ca ideal ma gandesc la instructor de yoga/yogilates sau sa deschid o gradinita  (cresa)- pana voi sti suficient de bine limba si pana voi face toate specializarile necesare pentru a lucra ca psihoterapeut. Noi stim amandoi si engleza si franceza, la nivel intermediar (nu am dat inca vreun test de limba). Sotul este inginer si economist. Aici lucram amandoi in domeniul asistentei sociale (el nu lucreaza in profesia lui). Clar e ca nu ne ajung  banii de la o luna la alta - cu rate la banci, ipoteca la casa, etc. Ce ma doare pe mine cel mai rau e ca nu ne mai permitem aproape nicio distractie. Eu imi imaginez ca in Quebec imi voi putea permite sa ies din oras in fiecare weekend, sa mananc o data- de 2 ori pe sapt la restaurant (nu fast-food), sa muncesc 8 ore pe sapt, iar in concediu sa pot veni in Europa. In plus, chiar si aici, din toata saracia, ma orientez cat pot spre produse alimentare naturale sau bio. Nu prea iubesc iarna, dar o pot suporta. Va rog sa-mi spuneti, din experienta voastra, ce sanse as avea sa ma adapez in Quebec. Despre viata in Australia / New Zeeland stiti ceva? Multumesc.

[albastra]

Daca zici ca nu mai vrei prin scoli ca te-ai cam saturat de ele ( e de inteles) nu e o optiune. Pentru ca daca veniti in Q ( si nu sunt eu in masura sa dau sfaturi unde sa emigrati) va trebui sa cam faceti scoli. Ca sa aveti un nivel de trai cu iesiri in fiecare weekend si cu vacante in Eu, va trebui sa trageti un pic la inceput. Cu meseria ta e destul de multa scoala de facut. Aici toate sunt diferite. Cu meseria sotului ( ing-ec) iara trebuie cel putin intrat in Ordinele profesionale si pt asta , trebuie un pic de scoala facuta. Dar mai ales daca zici ca nu a profesat in meseria lui e cam dificil. Aici un ing nu e ca un ing acolo.
In fine , e mai dificil dar nu imposibil. Si cel mai important lucru este ca ajunsi aici aveti o speranta.
Cel mai castigat din emigrarea voasta este baietelul vostru.

Nu vreau sa va descurajez, dimpotriva, va urez mult suuces in drumul pe care-l veti alege.
Despre Australia nu stiu nimic, dar in Quebece e bine si loc pentru toata lumea. Depinde de voi cat de open mind sunteti.

Imi permit sa va dau un sfat: informativa inainte de a ajune aici.

Din ceea ce scrii , reiese mesajul unei mamici/femei disperate si fara speranta. De aici si pana la demarerea si indeplinirea unei emigrari e cale lunga. La varsta pe care ai declarat-o ar fi bine sa nu mai stati mult pe ganduri. Demararati formalitatile de emigrare. Cu cat luati decizia mai repede cu atata mai bine pentru voi.

Bafta multa si nu exita sa intri pe site si sa pui intrebari. Chiar as zice ca ar trebui citit acest site sin scoarta in scoarta. Vei gasi mult informatii. Si bune si rele. Si adevarate si false. Dar informatia este foarte importanta.

[cbunea40]

Numai tu iti cunosti capacitatea de adaptare.Daca nu iubesti iarna o sa-ti fie greu la Qc pt ca o sa ai parte de ea minimum 6 luni pe an.Iar in primii ani nu vei avea parte de conditiile pe care le-ai descris mai sus ci de multa munca si poate de week enduri la cate un barbecue in parc daca nu ploua sau nu ninge afara.Dupa cativa ani de munca,daca dupa dificultatile inerente primilor ani de imigrare familia voastra mai este intreaga,daca aveti noroc puteti avea un nivel de trai descris de tine dar tr sa muncesti mai mult de 8 ore pe saptamana.

[albastra]

Numai tu iti cunosti capacitatea de adaptare.Daca nu iubesti iarna o sa-ti fie greu la Qc pt ca o sa ai parte de ea minimum 6 luni pe an.Iar in primii ani nu vei avea parte de conditiile pe care le-ai descris mai sus ci de multa munca si poate de week enduri la cate un barbecue in parc daca nu ploua sau nu ninge afara.Dupa cativa ani de munca,daca dupa dificultatile inerente primilor ani de imigrare familia voastra mai este intreaga,daca aveti noroc puteti avea un nivel de trai descris de tine dar tr sa muncesti mai mult de 8 ore pe saptamana.

Tu-i in aripa de quebecosi...si io muncesc 40 de ore pe saptamana.

In rest, ai perfecta dreptate!

[manusof]

Va multumesc pentru raspunsuri.
8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana voiam sa spun
Ieri mi-am petrecut toata dimineata citind ce scrie pe aici, pe forum si nu am reusit sa-mi fac inca o opinie cat de cat obiectiva. Observ ca unii sunt foarte incantati de Quebec (dar par sa aiba cam multe pete oarbe), altii sunt nemultumiti de tot ce se intampla acolo. Unii, ca voi, sunt mai realisti: e greu, dar, in cele din urma, reusesti.
M-am plimbat si eu prin vestul Europei, ultima data in 2004 si mi-a placut foarte mult stilul lor de viata, aparenta lipsa de stres, cerul albastru, aerul  curat, vinurile bune, mancarea variata si gustoasa. Difera cu mult Quebec-ul?
Eu inclinam spre Montreal city, deoarece acolo exista gradinita steiner-waldorf (baietelul meu incepe anul acesta gradinita in acest sistem, de care eu sunt foarte incantata). Se pare ca in partea franceza sunt numai 2 gradinite waldorf.
Toate bune!

[un roman]

Din statisticile guvernului, in medie, o persoana se integreaza dupa 5 ani. Unii mai repede, altii mai greu, asta este media. Ca si romani, avand limba si obiceiurile apropiate as spune ca timpul necesar este mai scurt decat media, dar depinde de la caz la caz, in functie de personalitate, daca profesia ta se cauta, etc. As spune ca pentru a ajunge la viata linistita evocata in postarea ta, trebuie sa treceti 1-2 ani prin multa munca si stres. Din experienta mea acestea sunt inerente oricarui nou venit cu exceptia catorva norocosi 1-2%.
Ca si teorie scolile Waldorf suna tentant, insa acum un an am vazut un documentar din care reiesea ca nu se face carte mai deloc (materiile de baza), iar in plus se cam spala creierul si parintilor si copiilor. Se amestecau chiar in viata familiala; am sa caut si daca gasesc documentarul pe internet, ti-l trimit. Intereseaza-te bine e delicat de dat un sfat.

[un roman]

Poate te ajuta sa iei o hotarare mai buna: http://www.waldorfcritics.org/

[claudiu57]

Eu am un master in psihologie, aici lucrez ca psiholog. Sunt gata sa fac si alte job-uri pt. inceput (cel mult 1-2 ani), dar nu chiar spalat de vase. Am aproape 39 de ani si m-am cam saturat de umbalt prin scoli, as cam vrea sa culeg roadele acum Cel mai low nivel la care ma gandesc este baby-sitter / vanzatoare /ospatarita. Ca ideal ma gandesc la instructor de yoga/yogilates sau sa deschid o gradinita  (cresa)- pana voi sti suficient de bine limba si pana voi face toate specializarile necesare pentru a lucra ca psihoterapeut. ... Sotul este inginer si economist. Aici lucram amandoi in domeniul asistentei sociale (el nu lucreaza in profesia lui).

pt a intra in ordinul psihologilor este nevoie de doctorat (probabil facut aici). modul in care studiaza psihologia aici este f diferit de ceea ce se facea in Romania in anii 2000 (nu mai stiu ce se face acu').
 
in ce priveste «lucrul in domeniul asistentei sociale» ... iar tre sa spun ca este f f diferit aici, dar este accesibil.
 
iata cateva site-uri de profesii din domeniu (unde tre sa fii specializat):
http://www.ordrepsy.qc.ca/
 
http://www.optsq.org/fr/index.cfm?month=07-28-2010&suiv=11-25-2010
 
http://www.oeq.org/index.fr.html
 
in comunautaire lucreaza intervenants sociaux, care nu sunt inscrisi in vreun ordin (fiind si mai slab platiti).
 
cauta cat mai multe informatii!
 
succes!

[ciprian76i]

eu si sotul meu suntem asistenti medicali generalisti cu postliceala 3 ani ,eu am si 2 ani de asistent de laborator si 10 ani in munca intrebarea mea este sunt aceste meseri acceptate acolo sau mai trebuie scoala de facut pentru a ma putea angaja?

[hotziu1]

    o iei de la zero cu scoala daca esti asistent.nu sunt eu in domeniu dar un prieten bun de-al meu este in quebec,in romania a fost medic generalist iar in canada a trebuit sa faca 2 sau 3 ani sa ajunga...asistent in ordinul lor.deci daca esti dispusa sa inveti eu zic ca merita.nu mori de foame nici in anii astia 2,e mai bine decat in romania.

[Rolika]

In ro, situatia este tot mai nashpa - nu stiu daca sunteti la curent cu noile impozitari, reducerile de salarii si pensii, etc. Am luat hotararea sa plecam de aici (eu, sotul si baietelul nostru de 3 ani). Oscilam intre Quebec si Australia. Eu am un master in psihologie, aici lucrez ca psiholog. Sunt gata sa fac si alte job-uri pt. inceput (cel mult 1-2 ani), dar nu chiar spalat de vase. Am aproape 39 de ani si m-am cam saturat de umbalt prin scoli, as cam vrea sa culeg roadele acum Cel mai low nivel la care ma gandesc este baby-sitter / vanzatoare /ospatarita. Ca ideal ma gandesc la instructor de yoga/yogilates sau sa deschid o gradinita  (cresa)- pana voi sti suficient de bine limba si pana voi face toate specializarile necesare pentru a lucra ca psihoterapeut. Noi stim amandoi si engleza si franceza, la nivel intermediar (nu am dat inca vreun test de limba). Sotul este inginer si economist. Aici lucram amandoi in domeniul asistentei sociale (el nu lucreaza in profesia lui). Clar e ca nu ne ajung  banii de la o luna la alta - cu rate la banci, ipoteca la casa, etc. Ce ma doare pe mine cel mai rau e ca nu ne mai permitem aproape nicio distractie. Eu imi imaginez ca in Quebec imi voi putea permite sa ies din oras in fiecare weekend, sa mananc o data- de 2 ori pe sapt la restaurant (nu fast-food), sa muncesc 8 ore pe sapt, iar in concediu sa pot veni in Europa. In plus, chiar si aici, din toata saracia, ma orientez cat pot spre produse alimentare naturale sau bio. Nu prea iubesc iarna, dar o pot suporta. Va rog sa-mi spuneti, din experienta voastra, ce sanse as avea sa ma adapez in Quebec. Despre viata in Australia / New Zeeland stiti ceva? Multumesc.

Daca vei veni aici, vei trai cele mari dezamagiri. Deoarece Canada are o imagine care ti s-a format tie in cap, care e departe de realitatea care o vei trai aici. Da si aici cerul e albatru, mai ales dupa ce trece furtuna de zapada.

[hercule]

In ro, situatia este tot mai nashpa - nu stiu daca sunteti la curent cu noile impozitari, reducerile de salarii si pensii, etc. Am luat hotararea sa plecam de aici (eu, sotul si baietelul nostru de 3 ani). Oscilam intre Quebec si Australia. Eu am un master in psihologie, aici lucrez ca psiholog. Sunt gata sa fac si alte job-uri pt. inceput (cel mult 1-2 ani), dar nu chiar spalat de vase. Am aproape 39 de ani si m-am cam saturat de umbalt prin scoli, as cam vrea sa culeg roadele acum Cel mai low nivel la care ma gandesc este baby-sitter / vanzatoare /ospatarita. Ca ideal ma gandesc la instructor de yoga/yogilates sau sa deschid o gradinita  (cresa)- pana voi sti suficient de bine limba si pana voi face toate specializarile necesare pentru a lucra ca psihoterapeut. Noi stim amandoi si engleza si franceza, la nivel intermediar (nu am dat inca vreun test de limba). Sotul este inginer si economist. Aici lucram amandoi in domeniul asistentei sociale (el nu lucreaza in profesia lui). Clar e ca nu ne ajung  banii de la o luna la alta - cu rate la banci, ipoteca la casa, etc. Ce ma doare pe mine cel mai rau e ca nu ne mai permitem aproape nicio distractie. Eu imi imaginez ca in Quebec imi voi putea permite sa ies din oras in fiecare weekend, sa mananc o data- de 2 ori pe sapt la restaurant (nu fast-food), sa muncesc 8 ore pe sapt, iar in concediu sa pot veni in Europa. In plus, chiar si aici, din toata saracia, ma orientez cat pot spre produse alimentare naturale sau bio. Nu prea iubesc iarna, dar o pot suporta. Va rog sa-mi spuneti, din experienta voastra, ce sanse as avea sa ma adapez in Quebec. Despre viata in Australia / New Zeeland stiti ceva? Multumesc.

Nu stiu cum este in alte parti, dar hai sa discutam nitel despre Canada.
Sa recapitulez, sa vad daca am inteles bine: varsta - 39, psiholog, nivel franceza/engleza probabil mediu (adica fara pretentii de finete lingvistica, si probabil fara notiuni de specialitate in domeniul vostru profesional), nu sunteti dispusa la orice fel de job, dar sperati sa lucrati ca educatoare in gradinita sau instructor yoga. Nu mai vreti alte scoli, dar sperati la culesul roadelor experientei scolare si profesionale. Suportati  probabil dificil iarna, si va doriti concedii in Europa, 8 ore de munca/zi, iesiri la restaurante saptamanal si hrana biologica.
Sotul inginer economist, fara experienta in domeniul de scolarizare, experienta in asistenta sociala.

Este inutil sa repet ce au scris cei de dinaintea mea, in legatura cu ordinul psihologilor in Qc. etc. Pentru ingineri, acelasi lucru, ordinul.
Stimata doamna, fara eforturi sustinute, fara vointa, fara sa faceti scoala aici, si fara munca, NU VETI REUSI NICIODATA IN CANADA. Doar daca veti castiga la Loto...............
Dumneavostra trebuie sa invatati limbile, sa faceti scoala si sa trageti din greu ca sa ajungeti psiholog in Qc. Si chiar si atunci, sa stiti ca salariile nu-s chiar grozave.......... Cum va veti deschide gradinita, daca nu stiti sa vorbiti?!!?!! Treziti-va ..........
Nici nu mai pun in ecuatie pe sotul dumneavoastra ................
Concluzia: ori sunteti hotarati sa trageti din greu, amandoi, ca sa va atingeti visul canadian (este posibil, sa stiti, dar numai cu efort, nu cu para malaiata), ori renuntati!!!!!!!! Parerea mea...............
Multa bafta, indiferent ce decideti!!!!!!!

[nicuprietenos]

instructor sportiv, nu ai sa crezi dar e o idee geniala.

[hotziu1]

da,daca esti comod si nu lupti,daca nu esti dispus sa inveti si sa te adaptezi atunci ramai acasa.si e mai cald...