Din cand in cand, cand timpul imi permite, mai intru pe forumurile romanesti sa mai vad ce mai spune lumea, ce mai fac romanii din Montreal sau cum mai merge cu emigrarea.
De obicei citesc cateva mesaje si apoi renunt pt ca de multe ori problemele unora ma depasesc. Este trist sa vad cu cata ardoare cauta unii povesti despre oameni care nu au reusit, cat timp pierd altii sa fotografieze fiecare gaura din asfalt sau hartie de pe strada, cat timp pierdeti unii dintre voi pt ca sa va faceti singuri nefericiti.
Au trecut multi ani de cand sunt aici si am “intalnit” pe forum multi romani care si-au povestit primii pasi in Canada, cum au luat prima diploma, cum si-au luat prima masina, care chiar daca avea 10 ani vechime i-a multumit la inceput, apoi si-au luat o casa, au fost in concedii, s-au bucurat de fiecare clipa de viata. Multi dintre ei nu mai scriu pe forum, unii pt ca s-au plictisit si au obosit sa-si bata gura in zadar iar altii pt ca nu mai au timp sau prefera sa faca altceva mai constructiv cu timpul lor liber. Sau poate ca nu mai au chef sa se lase catalogati drept “lingatori de quebecosi”, ca sa citez pe cineva de pe forum…
Ei, din nefericire pt unii, multi romani sunt niste lingatori de quebecosi, iar eu sunt unul dintre ei. Da, imi place Canada, ador Montrealul si iubesc pamantul pe care calc. Ma bucur pt fiecare raza de soare si abia astept primul fulg de zapada. In fiecare zi vad ceva frumos in jurul meu si intalnesc un macar un om care imi zambeste. Si toti prietenii mei se bucura pt aceleasi lucruri.
Am venit aici cu 4 valize si cativa banuti in buzunar si am luat-o de la zero. Am inceput cu joburi la negru si ajutor social, am facut scoli care pt unii au durat ani de zile si am locuit in cartiere mai sarace. Prima masina a fost poate o rabla, iar prima canapea era luata de pe strada. Insa ce este important este ca am avut rabdare si am fost optimisti. Am vazut intotdeauna doar partea frumoasa a lucrurilor si am multumit in fiecare zi pt ca suntem asa, iar in timp s-a vazut rezultatul muncii si rabdarii noastre.
Montreal nu inseamna doar bani si curatenie pe strada. Montreal sunt oamenii pe care-I intalnesti, sunt peisajele, sunt paradele de Mos Craciun, crucea de pe Mont Royal, sunt veveritele si marmotele de la Lacul Castorilor, cartierul gay unde oamenii sunt prietenosi sau cartierul chinezesc unde un chinez mititel iti vinde radacini pt dureri de cap. Cati dintre voi, cei care nu vedeti decat partea goala a paharului, ati petrecut o zi dansand pe tam-tam-urile de pe Mont Royal? Ati remarcat cate nuante au frunzele toamna? Ati petrecut o seara cot la cot cu quebecosii la parada de ziua Quebecului? Ati baut bere intr-un pub irlandez? Aveti atat de multe lucruri de facut, puteti sa va bucurati in fiecare zi de un lucru nou si frumos. De ce nu o faceti?
Iar tu draga fotografule amator, care-ti pierzi viata facand poze la garaje si gropi, incearca sa-ti folosesti talentul facand poze care sa-ti incante ochiul si mintea si poate ca peste ceva timp ai sa castigi si vre-un concurs fotografic, mai stii?
Acum va las. Ma duc sa admir veveritele care se harjonesc pe gardul din spatele casei! Si daca am noroc, poate ca prind si cardinalul care vine la hranitoarea cu seminte sa-I fac o poza. Daca reusesc am sa v-o trimit si voua!
Bafta multa si rabdare!
