Nasti, cred ca cei mai in masura sa iti raspunda la intrebari sunt aceia care au fost aici si s-au intors, ori sunt pe punctul de a se intoarce. Cred ca pe ei trebuie "sa-i cauti". Eu cunosc vreo trei cazuri de familii care fie au plecat deja, fie strang bani sa o faca in viitorul mai mult sau mai putin apropiat. Unii dintre ei au niste motive, altii au alte motive.
Pentru noi, cei care, cel putin deocamdata, nu ne facem planuri de plecare in Romania decat in calitate de vizitatori, este greu sa iti raspundem.
Pot sa spun, inca o data, ca sacosele de covrigi sunt mai mici decat in poze si ca nu prea vezi cozi de caine. Nu este usor sa incepi totul ...de la inceput, uneori este frustrant sa constati ca lucrurile nu merg la fel de repede ca-n filme, cel mai greu, dupa parerea mea, este sa constientizezi faptul ca aici, in Canada, nu este ca in Romania. Din aproape toate punctele de vedere. Este altceva, alt sistem social, alt mod de a privi viata, alte modalitati de a te angrena in "sistem", alte ierarhii de valori, aproape totul este "alt".
Ca un exemplu personal, cea mai mare frustrare a mea, in acest moment, este ca nu reusesc sa ma exprim in franceza si/sau in engleza cu aceeasi lejeritate ca in romana, ca nu pot, deocamdata. sa formulez si in aceste limbi fraze ca acestea - care va exaspereaza pe voi, insa mie imi plac - ca nu reusesc sa exprim suficient de repede ceea ce as avea de comunicat - si asta nu in ceea ce priveste serviciul, ci mai mult in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti oameni, in special cu oameni mai "destupati" care sunt aici de mai mult timp decat mine (unii chiar de o viata).
In rest, poate varsta ma face sa nu fiu atat de nerabdator, sa nu incerc sa mut muntii cand sunt sosele peste tot, poate ca firea ma face sa reusesc sa-mi pastrez starea de normalitate, adaptata la ceea ce am gasit si gasesc aici. Este greu sa schimbi acest mecanism, nu-ti ramane decat sa incerci sa-ti gasesti locul tau in el sau...sa te intorci.
Restul nu este decat o mare speculatie.