Topic: Canada privita cu optimism

[nasti]

Am gasit undeva pe net un text cu primele impresii despre Canada, care mi-a placut, concret, echilibrat si optimist.

Pe masura ce vor mai apare asemenea texte, le voi pune aici, pentru a putea fi citite de cit mai multi. Alte asemenea texte sint binevenite.

[nasti]

Buna ziua tuturor,

Amin de ceva timp scrirea acestui mesaj, am ceva dificultati in a-l redacta.
Nu as vrea ca vorbele mele sa fie luate drept o pledoarie pentru sau
impotriva ideii de a emigra in Canada si va asigur ca nu am de gind sa
polemizez cu nimeni pe tema asta.
Am ajuns in Toronto pe 7 octombrie, cu viza federala si cu CSQ. Discutia cu
ofiterul de la intrare s-a desfasurat in franceza, probabil pentru ca omul a
vazut ca hirtiile noastre erau redactate in franceza. Ne-a intrebat de ce nu
am mers in Quebec, am dat o explicatie rezonabila si nu a avut nimic de
comentat.
Bagaje am avut in exces, 6 cutii/valize mari in afara celor "regulamentare".
Nu s-a obosit nimeni sa ni le desfaca, probabil au experienta si nu
rascolesc aiurea lucrurile celor care par de buna credinta. Vamesul ne-a
batut putin la cap din cauza listei cu goods to follow, de exemplu a
trebuit sa ii descriem in detaliu ce covoare vrem sa aducem, cite seturi de
farfurii, ce haine de piele, bijuterii, etc.
Nu ne-a zis nimeni "Welcome to Canada", by the way …
O prima remarca adresata celor ce isi fac griji cu privire la drumul lung cu
avionul, la formalitatile de intrare – stati linistiti si nu va agitati
degeaba, in majoritatea cazurilor totul merge normal. Nu am vazut copii
carora sa le curga singe din nas sau urechi, pustoaica noastra (6 ani) a
dormit ore intregi fara nici o problema.
Asa ca rezervati-va energia si timpul pentru ce se va intimpla dupa
aterizare, e mult mai util. De exemplu, incercati sa gasiti pe cineva care
sa va astepte si sa va ajute cu bagajele. Noi am avut noroc, am beneficiat
din plin de ajutor si la sosire si dupa. Stresul era oricum foarte mare, a
contat enorm sa avem un camin si o masina la dispozitie citeva saptamini
bune, ca sa nu mai pomenesc de sfaturi si indrumari care ne-au salvat timp
si bani; sa le dea Dumnezeu sanatate celor care ajuta oameni in situatii din
astea, e mare lucru.

A urmat traseul descris de atitea ori pe EFR, voi mentiona doar punctele
esentiale, sa nu plictisesc lumea cu detalii inutile:
- relatiile cu banca – am depus banii a doua zi dupa sosire (am venit cu
cash), in aproximativ o ora a fost totul gata; ne-au dat cite un debit
card, peste o saptamina am primit si cite un credit card securizat cu bani
pe care i-am blocat.
- apartament – am inchiriat ceva curat, proaspat renovat, la un etaj sus de
tot, totul in casa era nou; a costat putin peste 1,000 lunar, dar am avut o
luna gratis si am scapat de imaginea de camin de familisti pe care am vazut-
o in multe blocuri pe aici. A trebuit sa platim prima si ultima luna si am
fost acceptati in bloc pentru ca a semnat cineva pentru noi ca garantie.
Altfel, la un alt bloc, ni s-a pretins un depozit egal cu chiria pe 6 luni;
- mobila pentru apartament - am gasit ceva frumos la IKEA, din lemn, si am
avut norocul sa cumparam la jumatate din pret niste mobila in exact acelasi
stil si de la alti cunoscuti. Oricum, pe lucruri cit de cit de calitate
pentru casa intreaga se duc citeva mii de CAD. Exista insa si posibilitatea
de a umbla pur si simplu pe strazi, mai ales in zilele in care e programata
ridicarea gunoiului, oamenii scot de obicei ce nu le mai trebuie si cu
putin noroc se pot gasi si lucruri folosibile (paturi demontate, saltele,
mese si scaune de diverse calitati). Exista si magazine cu lucruri second
hand.
- scoala pentru fetita noastra – formalitatile sint banale, am avut si
norocul sa dam peste oameni intelegatori care au acceptat inscrierea la
french immersion cu toate ca oficial termenul de inscriere trecuse;
- carnetul auto – am luat imediat G1, e banal; am facut citeva ore cu un
instructor care m-a programat destul de repede la examen si dupa 3 saptamii
de la sosire am luat si G full;
- masina – am gasit un Ford Taurus wagon din '94 (190,000km la bord), cu 2,
000 CAD; asigurarea e o mare problema, trebuie date telefoane multe pina
gasesti firma care sa asigure noi veniti; in final am platit 1,100 pentru 3
luni ca sa putem folosi masina, dar sint sigur ca voi obtine o cotatie pe
la 180-160 CAD lunar dupa vreo luna, de la TD Insurance, la ei dureaza mai
mult procesarea unei aplicatii;
- health card, SIN – nimic deosebit, aplicatile sint banale si actele vin
acasa prin posta;
- ultima problema cronologic, dar prima ca importanta – jobul; eu sint
analist financiar, pe cind nu terminasem inca alergaturile dupa casa si
masina am trimis citeva (sub 10) resumee la posturi pe care le-am gasit pe
workopolis; apoi m-am oprit, mi-am zis ca trebuie sa imbunatatesc aspectul
resume-ului; prea tirziu insa , m-au sunat unii, am avut doua interviuri
cu ei (direct, nu prin agentii de recrutare) si de pe 22 am job ca analist
financiar, la 15-20 de minute de casa.

Cam asta ar fi traseul nostru canadian pina acum.
As mai vrea sa adaug ceva ce tine de perceptia personala asupra vietii de
aici. De multe ori am citit afirmatii gen "e altfel, trebuie sa vii aici ca
sa intelegi" si mi-a fost putin ciuda, m-am intrebat ce o fi atit de diferit
sau greu de explicat. Multi s-au plins de tratamentul la care au fost
supusi, de lipsa de incredere, de nerecunoasterea studiilor si a
experientei (in munca si in condus masina), de calitatea slaba a sistemului
educational si medical, de lipsa de gust a alimentelor, etc. Uneori, mesaje
mai pesimiste m-au facut sa mi se faca frica, pur si simplu, sa mai plec in
Canada.
Ajunsi aici, Canada nu ne-a lasat cu gura cascata.
Vorbind de peisaj, inca nu am avut timp sa vizitam mai nimic, asa ca astept
sa vad intii locurile si apoi sa le compar cu ce imi place mie mai mult –
Alpii austrieci, Bavaria … (ma intreb pe unde mai e si ce mai face Ovidiu
Motz).
Referindu-ma la cum am perceput … cum sa ii zic – sistemul dupa care
functioneaza lucrurile aici, mi se pare normal. Functionarii stiu ce au de
facut, lista cu documente pe care trebuie sa le ai in fiecare situatie e
clara si usor accesibila, se asteapta civilizat, ti se vorbeste civilizat.
Multe probleme se rezolva prin telefon, inclusiv platitul amenzilor de
circulatie. De cele mai multe ori esti tratat cu bunavointa si daca sustii
un punct de vedere rezonabil ai cistig de cauza. Nu ma pot opri sa imi
amintesc de situatia din Romania la capitolele astea … Da' mai bine ma
opresc, totusi , chiar nu se pot compara lucrurile astea.
Peisajul in Toronto (si in centru, si la "periferii") e mult diferit de ce
am vazut in Europa de vest. Amintindu-mi la hidoasele blocuri din
Bucuresti, gasesc foarte frumoase stradutele cu case (de carton  ) de
aici. Comparind insa orasele de aici (ma rog, ce am apucat eu sa vad) cu
unele orase din Ardeal sau din Europa de Vest, sint clare diferentele de
ordin cultural, istoric – si diferentele astea nu sint in favoarea Canadei.
Ceea ce am remarcat insa e o nota comuna in care se pot trata toate
aspectele mentionate mai sus – job, scoala, asigurari, bani, mincare,
locuinta, masina - nu cred ca are sens o vaicareala inutila, mult mai
productiva e o abordare echilibrata si mai ales o pregatirea prealabila din
toate punctele de vedere ! Asta include si bani, oameni buni …
In general, aici ai parte de ceea ce platesti. Ca sa citez pe cineva,
lucrurile au un pret care in general reflecta valoarea lor reala. O casa mai
buna intr-o zona mai "curata", o masina mai de calitate, acces la servicii
mai bune, mincare "mai cu gust" – toate costa mai mult si tare sint curios
cine gaseste asta anormal. Cred ca de multe ori se uita aspectul asta, cred
ca multa lume ajunge aici pur si simplu nepregatita, cu asteptari
nerealiste si/sau fara bani ("las' ca ma descurc eu, tre' sa iasa ceva !")
si e doar o problema de timp pina sa apara frustrarile.
Sistemul nu poate fi ocolit sau fentat prea mult si cele mai multe reguli
au o logica. Depozitele (banii depusi ca garantie) se cer pentru ca nimanui
nu ii convine ca X din Romania sau Kenia sau India sa stea citeva luni
intr-un apartament sau sa foloseasca un telefon si apoi sa vina cu scuze in
loc de bani sau sa dispara. Carnetele auto nu se echivaleaza (decit in
cazul unor tari) pentru ca drumurile ar fi inundate de zeci de mii de
atentatori la viata altora. Parcarea pe caile de acces ale pompierilor in
caz de incendiu nici nu ma mai obosesc sa o justific.
Mincarea e de toate felurile, pentru toate buzunarele; am gustat si fructe
fade si fructe excelente. Exista magazine cu produse importate din Europa
sau produse aici dupa retete europene, exista magazine romanesti, poftim
citeva extrase referitoare la ce se poate gasi:
-------------------------------------------------
- debretini * german salami * cremvursti * icre preparate * sunca de praga
* bologna * toba * pate de ficat * vegeta * mici * pick salami * telemea *
muschi tiganesc * jumari * apa minerala * varza murata * sarmale * cozonaci
* muraturi * prajituri * savarine
- Sarmalute cu afumaturi, Salata de Boeuf, Icre, Mici, Jumari, mare
varietate de carnati, mezeluri si branzeturi (salam gen Sibiu, cabanosi,
sunca de Praga, toba, cremvursti, pate de ficat, telemea, etc.), Savarine,
Sarailie, Baclava, Dobos, Cremsnit. Apa Minerala Borsec, Bors Proaspat,
Muraturi Dida's Choice;
- O gama larga de produse lactate, patiserie, prajituri, dulciuri si
produse din Europa. Apa Minerala BORSEC, Zacusca, Mici, Carnati Afumati,
Pure de Castane, Branza Dulce
-------------------------------------------------

Oamenii sint foarte atenti la aspectul financiar al lucrurilor; nu iti face
nimeni cadouri prea mari sau prea multe. Dar nici grosolanii si abuzuri cum
deseori am vazut in Romania nu am remarcat pe aici. E adevarat, "How are you
today ?" pe care il auzi oriunde si oricind e spus din politete, dar imensa
majoritate a celor cu care ai de-a face sint amabili si deschisi, nu te
suspecteaza by default de ceva necinstit si daca discuti frumos, omeneste cu
ei, ti se raspunde in acelasi fel.
Circulatia e o placere, comparata cu haosul din Bucuresti. Calitatea
drumurilor e pe ansamblu vizibil mai buna decit in Romania, dar daca ne
gindim si la cite mii de km de autostrazi exista aici, la diferentele de
temperatura mult mai mari pe care trebuie sa le suporte drumurile si la
traficul mult mai intens, cred ca e clara concluzia.
Sint lucruri cu care sufletul multor romani nu are cum sa vibreze, lucruri
care tin de relatia cu mediul de aici, cu oamenii, exista dorul de familie
si de prieteni, la toate astea nimeni nu poate sti cum va reactiona pina nu
ajunge aici. Exista si aspecte logice care pot fi pregatite din timp si in
felul asta se evita o gramada de frustrari. Unele frustrari din astea vin
din faptul ca aici, spre deosebire de Romania, trebuie respectate o multime
de reguli si de multe ori regulile astea intra in conflict cu spiritul in
care am fost noi formati. Altele apar datorita lipsei de bani, degeaba vezi
in rafturi zeci de feluri de brinza sau de paste sau de piine daca nu ti le
permiti …
Despre cautatul joburilor, despre networking si "pile", despre
nerecunoasterea studiilor si a experientei, ma abtin sa comentez, asa cum
ma abtin sa comentez si despre atitudinea … deloc convingatoare (sa zicem)
pe care unii romani o au in discutiile cu posibilii angajatori sau cu
agentii de recrutare.

In ceea ce ne priveste, concluzia e asta: costurile (de toate felurile)
asociate venirii aici sint foarte mari, fara a exista o garantie a
reusitei. Reusita netinind numai de rapiditatea cu care se gaseste un job,
ci de rapiditatea cu care ajungi sa te simti aici acasa. In rest, toate vin
de la sine. Si pentru noi, marea miza ramine viitorul copilului. Accesul la
informatie, dotarea materiala a scolilor, sistemul de burse si imprumuturi
pentru studenti, accesul la cele mai importante piete ale muncii – toate
astea ne fac sa speram ca fiica noastra, chiar daca nu va sti pe de rost
unde sint plasate centrele de extractie a carbunelui din Oltenia sau
fabricile de zahar din Moldova, chiar daca nu se va ocupa de intersectii si
reuniuni de multimi in clasele primare, va putea studia, munci si trai
oriunde va dori pe planeta asta. Bineinteles, daca o va ajuta si capul si
daca vom avea si noi resurse sa ne ocupam de educatia ei ca lumea. Pentru
alternativa existenta in Romania, vedeti un sondaj referitor la situatia
tineretului publicat in Evenimentul Zilei (parca) acum citeva zile.

Numai bine

[nasti]

Mda... Noi suntem veniti de 1 an in Canada si am tot
neglijat sa spunem povestea noastra. Insa in ultima
vreme, vad pe forum tot mai multe voci alte atator
familii care nu se descurca in Canada si ... nici nu
sunt increzatori in viitorul lor canadian. Se tot face
referire la cei care sunt inscrisi pe forum, dar nu
scriu. Asa ca imi iau inima in dinti si incep.

Familia noastra este formata din 3 membri. Eu am fost
aplicantul principal. Am ajuns in partea federala tot
cu banii din vanzarea apartamentului (ca toata lumea).
In Ro eram conferentiar la universitate, iar cand am
ajuns aici am fost acceptat Research Assitant la
University of New Brunswick, cam la o luna si jumatate
de la sosire. Cred ca a durat asa de mult datorita
faptului ca profesorii sunt in vacante vara...

La angajare a contat foarte mult cele 7 stagii in
Franta si Anglia, precum si doctoratul facut la
Bordeaux. Sunt fluent si in franceza si in engleza.
Primul contract a fost pe 6 luni si mi s-a spus de la
inceput ca este pentru a-mi pune in valoare toate
atu-urile pe care le-am acumulat in Europa. Nu m-am
simti nici o clipa jignit. Pe durata primului contract
am aplicat pentru mai multe proiecte de cercetare,
impreuna cu profesorul care m-a angajat. Pentru unele
deja au venit raspunsuri pozitive, pentru altele inca
mai astept un raspuns. Intre timp mi s-a acceptat
finantarea unei burse post-doctorale de catre
organismul federal de cercetare. Cercatarea este
facuta cu un partener industrial. Sunt extraordinar de
multumit atat la partea de salariu lunar cat si la
partea de cariera.

Sotia este si ea fluenta in engleza. Nu are studii
superioare si nici experienta de munca in Europa, insa
a inceput voluntariate la Centru de arta si la Centrul
de voluntariat din oras. A inceput sa cunoasca mai
multa lume din comunitate. Fiind fluenta in engleza,
i-a fost usor sa se inscrie la facultate pentru
continuarea studiilor. I s-a cerut un curs prerechizit
de matematica pe care l-a trecut cu "A". iar in vara
asta a fost acceptata la Bachelor Program. Tot in vara
aceasta a completat un formular special pentru job-uri
pentru studenti. A participat si la cateva activitati
de voluntariat in cadrul campusului. La un moment dat,
stand de vorba cu o profesoara despre activitatea ei
din RO, afla ca este un post vacant la universitate si
ca daca este interesata sa vina la interviu, poate sa
se prezinte saptamana urmatoare. Job-ul este pentru
studenti, deci este platit cu 9 $/ora, insa programul
este flexibil si poate lucra si pe calculatorul de
acasa. Interviul a fost reusit. Asa ca acum asteapta
cu nerabdare sa inceapa scoala. Consiliera i-a spus ca
daca are note de "A" si la celelalte cursuri, la
sfarsitul semestrului i se va da bursa. Nu este prea
mare dar macar acopera banii de taxe pe un an.

Fiul nostru tocmai terminase clasa a VII-a cand am
plecat din RO. La o saptamana de la aterizare a fost
programat pentru examenele de mate si engleza. Cel de
engleza a fost si oral si l-a dat cu un psiholog. Dupa
4 ore de examinare, ne spune psihologul ca fiul nostru
poate sa mearga direct in clasa a X-a de liceu, dar ca
nu recomanda asa ceva ca sa nu fie discrepanta prea
mare intre varsta lui si a celorlati din clasa. Si ne
spune si liceul la care sa ne inscriem. OK. Ajungem la
liceu, consiliera era foarte incantata ca i-a venit un
student cu un teanc mare de diplome castigate prin RO
la olimpiadele de mate si informatica, ne recomanda
totusi inscrierea in clasa a IX-a insa la matematica
va face materia de-a X-a (ca aici se poate si asa
ceva). Incepe scoala. Fiul nostru vine incatat inca
din prima zi. Il intreb ce i-a placut, si raspunsul
vine imediat: "Aici profesorii zambesc..." si restul
motivelor nu au mai contat.

Dupa o luna plecam spre noul oras unde trebuie sa-mi
iau noua slujba. Deplasarea dureaza, asa ca un prieten
roman se ofera sa mearga cu noi si sa aduca masina
inchiriata inapoi in Toronto. Insa drumul e prea lung,
asa ca suntem asteptati la alti prieteni din Montreal
ca sa facem pauza. Cand am plecat gazdele ne-au oferit
si un video-recorder. Ca poate o sa ne trebuiasca...

Ajungem seara in noul oras. Camera la motel am
rezervat-o deja prin internet, asa ca ne asteapta.
Noaptea dormim cu totii dusi. Dimineata, dupa ce ne
luam micul dejun de la gazde, luam ziarul local si
incepem sa cautam un apartament. Avem norocul ca pana
seara sa ne luam si apartamentul si masina. Multumim
frumos prietenului care ne-a insotit, pentru ca de
acum suntem asigurati. Deci el poate sa plece linistit
spre casa.

A doua zi mergem la liceul pe care l-am "ochit" tot pe
internet, inca inainte de a pleca din Toronto. Mergem
la consilier si aratam referintele de la , profesorii
din RO. Ni se sugereaza inscrierea la program de
bacalaureat international, clasa a X-a. Incep
cursurile. Fiul nostru nu are probleme nici de
adaptare cu colegii nici de adaptare cu noile manuale,
care fata de cele din RO sunt ca niste tratate de
specialitate. Facem glume in familie comparand
manualele de pe vremea noastra, din perioada comunista
si ne dam seama ca ... de fapt nu poate fi facuta nici
o comparatie fara a risca sa cadem in desuet. Orele de
curs si de laborator sunt net deosebite fata de ce se
face in RO.

Pe parcursul anului scolar fiul nostru participa la 5
concursuri de matematica si unul de informatica.
Problemele sunt cu mult mai grele fata de cele din RO.
Nu castiga nici o medalie, insa per total, punctajul
este bun asa ca in luna mai primeste o  invitatie
nominala de la universitatea din oras, sa participe la
niste cursuri intensive de matematica (gratuite), in
cadrul unui Math Camp. In paralel fiul nostru rezolva
problemele de pe site-ul Comitetului olimpic de
matematica si incearca sa-si imbunatateasca "scorul".
La iarna, se va organiza un alt Math Camp si vrea sa
se mai duca in continuare.

Concluziile sunt urmatoarele:
-nu este indicat sa spui in resume ca ai studii
superioare, atata timp cat nu esti fluent intr-una din
limbile oficiale ale tarii. Daca voi ati fi patron, nu
ati dori sa angajati un inginer care nu stie sa se
adreseze celorlati angajati ai tai, indiferent cat de
bun specialist ar fi. Comunicarea cu cei din jur este
vitala si trebuie sa aiba anumite standarde;
-studiile din Ro nu prea conteaza... Tara merge prost
si datorita miilor de "intelectuali" care nu-si fac
treaba la locul de munca, nu numai existentei mafiei
pe plaiurile mioritice;
-referintele celor din strainatate cu care am
colaborat ani in sir au contat enorm. De seful meu
ierarhic din Ro nu auzise nimeni;
-este adevarat ca nu esti acoperit primele 3 luni din
punct de vedere medical, dar cheltuielile iti sunt
decontate dupa ce iti vine asigurarea;
-desi banii castigati pe cele 3 luni din anul trecut
nu erau impozabili, suma fiind prea mica, totusi
guvernul federal si cel din provincie ne-a acordat
prime trimestriale care insumate sunt un pic mai mult
decat cheltuielile pentru relocare;
-primii canadieni care ne-au sarit in ajutor au fost
proprietarul casei si consiliera de la liceu. Ambii au
contribuit voluntar la realizarea net-working-ului
sotiei mele;
-sotia mea este la o facultate de stat. Taxa de
scolarizare este ca cea a unui cetatean canadian. Daca
ar fi fost considerata student international ar fi
platit dublu;
-ca student sunt multe reduceri. Cel mai bine ii pare
de reducerea de la abonamentul de fitness si a
biletului de cinema;
-voluntariatele conteaza. Ca student, in afara de asa
zisa bursa de merit, mai sunt si alte foarte multe
burse, unde poti avea sanse numai daca ai si
activitati extrascolare, nu numai note bune;
-voluntariatele nu costa mult timp. De obicei nu ti se
cere sa lucrezi mai mult de 4 ore pe zi, intr-o zi sau
doua pe luna (daca este un voluntariat de lunga
durata). Se poate insa sa valuntariezi cateva
saptamani, dupa care sa fii angajat la firma
respectiva. Totusi nu abuzeaza nimeni. Se dau burse
speciale pentru studentii care voluntariaza, dar nu au
note exceptionale. Unii voluntariaza pentru a mai
castiva ceva credite. Cei care gandesc ca e degradant
sa faca voluntariat mai trebuie sa-si revizuiasca
parerile;
-societatea este foarte toleranta, insa daca te prinde
cu minciuni rasplata este necrutatoare. A fost aici un
scandal cu un student care a pretins ca a fost batut
in campus pe motive rasiale. La interogatoriu insa a
declarat ca a mintit. Imediat universitatea l-a
exmatriculat si a cerut si repatrierea lui cat mai
urgenta;
-programul de bacalaureat international nu este
gratis. Daca fiul nostru ar fi fost la un liceu
particular mai mult ca sigur ca am fi platit mii de
dolari pe an pentru acest serviciu, insa aici, liceul
este de stat, deci fiul nostru beneficiaza gratuit de
acest program, la fel ca si ceilalti copii ai celor cu
cetatenie canadiana, statul preluand toate
cheltuielile;
-in orasul nostru nu sunt multi emigranti. Gradinita
de stat (pentru emigranti) este gratuita. Cursurile de
engleza si ele sunt gratuite;
-nu am fost niciodata pe welfare, deci nu stiu cat ar
fi aici;
-serviciile sunt foarte rapide. Driving license a fost
schimbat pe loc. Nu a mai fost nevoie de alt examen
auto;
-internetul este de foarte mare ajutor. Prin el am
rezolvat foarte multe probleme. Nu stati pe ganduri
daca e sa alegeti intre a avea abonament si a nu avea.
Conexiunea dial-up tine telefonul ocupat si poate
chiar atunci suna cineva sa va cheme la interviu;
-nu pot compara activitatea mea din Ro cu cea pe care
o am acum. La randul ei sotia nu poate compara
activitatea din Ro cu cea canadiana. Fiul nostru nu
poate compara materia slaba care se facea in Ro, cu
exigentele de aici. In general ca familie suntem
extraordinar de multumiti din foarte multe puncte de
vedere. Sansele sunt mult mai mari decat am putut visa
cand eram in RO. Deja multe dintre vise ni s-au
indeplinit, sau sunt pe cale sa se indeplineasca;
-nu va ganditi ca in Ro scoala este extraordinara, iar
aici sistemul canadian educational este mai slab.
Cursurile sunt pe diferite grade de dificultate. Daca
simtiti ca fiul/fiica voastra poate mai mult, imediat
discutati problema cu consilierul de la scoala. De
exemplu la noi in oras cursurile sunt pe 4 nivele.
Trei sunt academice si ultimul este pentru college.
Cel mai puternic este International Baccalaureate;
-fiul nostru nu stie engleza de la cursurile predate
in scoala generala. Diplomele la olimpiade au fost
castigate prin pregatiri extrascolare. Chimia a
invatat-o singur dintr-un manual pentru SAT II.
Manualele de matematica le invata inainte de ai fi
predate la scoala, pentru a avea sanse la olimpiade;
-poate sunt eu mai greu de cap, dar tot nu inteleg de
ce se compara Canada cu SUA si de ce lumea crede ca
are dreptate cand se cred nedreptatiti de guvern;
-nu am simtit ca sunt furat de stat, nu am avut
probleme la completarea formularelor pentru taxe, nu 
am avut probleme cu politia, desi fac multa munca de
teren, nu am avut probleme cu functionarii de stat;
-nu am avut probleme cand am mers la interviu sa ne
luam viza pentru America. Raspunsul a venit imediat
prin priori-post.

Poate ca o sa spuneti ca sunt un caz aparte, dar eu
cred ca fiecare dintre noi, reprezintam un caz aparte.
Fiecare avem atu-uri si puncte slabe si cred ca o
cunoastere foarte sincera a lor duce inevitabil la
succes. Nu sunt de acord cu datul diferitelor sfaturi.
In Ro am predat 10 ani la universitate... manualele
sunt pline de reguli, insa in prea multe cazuri nu se
aplica nici una.

Fiecare are steaua sa norocoasa. Pe langa aceata,
norocul se mai face si ... cu mana proprie. O
gimnastica a mintii si un continuu respect pentru
munca (in general) atrag inevitabil si succese. Unele
sunt mai mici, si grabiti fiind cu treburile zilnice,
uitam sa le apreciem cum-se-cade. Altele sunt uimitor
de mari. Dar de obicei sunt rare. Insa si cele mari,
si cele mici ar trebui sa ne bucure si sa ne faca sa
speram in mai bine pentru ziua care urmeaza.

Am un mare semn de intrebare vis-a-vis de cei care nu
s-au adaptat pentru ca nu au inteles valorile acestei
societati. Sa dea Domnu' sa se integreze unde vor
ei... insa cred ca greselile se vor tine lant.

Multumesc tuturor celor care au furnizat informatii pe
acest site.Inca de cand eram in RO le citeam cu
interes. Noua chiar ne-au folosit. Si mai cred ca
EFR-ul este un lucru pozitiv pentru comunitatea
romaneasca. Se poate invata multe, mai ales din
mesajele celor care declara ca s-au saturat si ca se
intorc "acasa".

Cat despre noi...chiar ne simtim acasa... Nu mai e
nevoie sa ne intoarcem...

Multa bafta la toata lumea.

[zzzburlici]

teribile descrierile, teribili oamenii...
buna ideea cu postarea lor pe forum; daca ar fi dupa mine, as pune un stick topicului; nu e usor sa gasesti postari echilibrate. probabil datorita faptului ca astfel de oameni sunt putini si discreti.
mie unuia, imi face placere sa mai aud cate o poveste dintr-asta, pentru ca sunt satul pana peste cap de vaicarelile romanilor pe care am avut neplacerea sa-i cunosc; multi, incompetenti, incapabili sa formuleze o fraza in alta limba decat romana, cu pretentii foarte mari, cu convingeri uneori ciudate, alteori penibile. plini, in schimb, de un respect disproportionat fata de propria lor persoana;

[vacaru]

Nasti,asta e realism,as spune eu,nu optimism.
Drumuri normale,oameni normali. Asa trebuie pusa problema,dar fii atent la cit de hotariti au venit baietii/fetele. Si partea cu cit mai multa pregatire prealabila. Si cum respecta sistemul/regulile. Nu poti sa invingi sistemul cu regulile tale.
Uite, ca sa vedem cit de complexa e treaba,distributia emigratiei in Canada. Noi suntem la vreo 5000 din circa 250.000. Restul vin din toata lumea, cu studii si experiente de peste tot.
Iar apropos de calitatea studiilor emigrantilor,de par examplu,Moscow State University e ranking pe ...67 in top 500 universitati.
Tsing Hua Univ, China, 150apoi din China 200,250.etc...Cehii pe 200... India pe 300,350,400... Romania nu are nimic. Si nici nu o sa aiba.
Nu mai luati la misto alte natii,chinezi,rusi,indieni, eu stiu ce. Ca dupa aia ne miram de ce l-a angajat pe micutul Chu si nu pe mine... Ala isi scrie in cv ca a absolvit univ cu 67 ranking,iar roamanu' scrie ca a absolvit FAc de C-tii Buc.(cu tot respectul, ca parca si eu am absolvit-o de mult de tot)...
Uite linku' ca sa verificati.
 http://ed.sjtu.edu.cn/rank/2005/ARWU2005.xls

[mariusiancu]

Stresul era oricum foarte mare, a
contat enorm sa avem un camin si o masina la dispozitie citeva saptamini
bune, ca sa nu mai pomenesc de sfaturi si indrumari care ne-au salvat timp
si bani; sa le dea Dumnezeu sanatate celor care ajuta oameni in situatii din
astea, e mare lucru.

Nu pot decat sa  ;D Pai asta e stress? In ce a constat stress-ul ma rog? Sa vezi stress cand nu sti pe nimeni, stai la hotel, cauti casa in ziar, mergi cu autobuzul, metroul si picioarele toata ziua pentru a vizita case si a-ti face actele. Si asta la 60$/zi pe nashpa si cu o cafea din partea casei. Carat bagaje cu taxiu, mobila idem.

P.S.: o sa pornesc un topic 'Canada privita cu realism'. Poate mai sunt si altii ca mine care nu au aterizat in casa si masina.

[nicuprietenos]

"Canada privita cu optimism din Romania"- cam asta ar fi un titlu realist. sau poate nu.

[vacaru]

Stresul era oricum foarte mare, a
contat enorm sa avem un camin si o masina la dispozitie citeva saptamini
bune, ca sa nu mai pomenesc de sfaturi si indrumari care ne-au salvat timp
si bani; sa le dea Dumnezeu sanatate celor care ajuta oameni in situatii din
astea, e mare lucru.

Nu pot decat sa  ;D Pai asta e stress? In ce a constat stress-ul ma rog? Sa vezi stress cand nu sti pe nimeni, stai la hotel, cauti casa in ziar, mergi cu autobuzul, metroul si picioarele toata ziua pentru a vizita case si a-ti face actele. Si asta la 60$/zi pe nashpa si cu o cafea din partea casei. Carat bagaje cu taxiu, mobila idem.

P.S.: o sa pornesc un topic 'Canada privita cu realism'. Poate mai sunt si altii ca mine care nu au aterizat in casa si masina.

Corecta observatia. Dar nu fi asa dur,stresul exista oricum.
Altii au venit cu 45$/noapte-dupa negocieri...La hotel.
Te-am avut!
Serios,si altii au venit cu destu'n cur si au carat totul cu taxiul(cu soferi romani care cind te auzeau vorbind romaneste te luau pe engleza ca ei sunt polish...si se intimpla sa "aiba un prieten roman...care are un magazin exceptional...de ce am luat de aici...data viitoare..."etc).
Asa ca nu esti singur. Suntem in gasca.
Chiar ar fi o idee un topic cu "amariti" fara casa/masina/cunostinte la aterizare.

[Hoosier]

mi se pare ca este o idee isteatza sa vii la cunoscuti initial... parasutat din "meandrele concretului" romanesc in realitatea canadiana trebuie sa fie o experientza socanta... daca se poate evita prin amabilitatea unor cunoscuti deja "aclimatizati" de ce nu?

[vacaru]

Stiu si eu?
Cu lectiile bine invatate,cu liste"to do",cu mers la greu,nu ai nevoie de ajutor. Toata informatia e pe net,numai sa cauti. Eu am venit cu fisiere salvate pe laptop,am ales din tara rezervarea la un hotel cu net, cu rezervarea imprimata(asta m-a scutit de 14 zile*15$/zi,c faceau pe niznaii ca ei nu mi-au dat cotatia asta,nu's ce,dar le-am bagat hirtia sub ochi si s-au linistit),cu liste de ce poti face, in ce ordine, ce adrese, ce se poate prin telefon,tot. Apropos, cind am ales hotelul,am avut grija sa aiba si shuttle inclus in pret. Despre casa,in alt episod.
Se poate,iti spun eu. Numai sa nu vii ciine surd la vanatoare,ca o cam furi.
Iar apoi,la drum,vacarule.

Si apoi, cind te uiti in urma si vezi ca ai fost in stare sa pornesti singur caruta...

[mariusiancu]

Stiu si eu?
Cu lectiile bine invatate,cu liste"to do",cu mers la greu,nu ai nevoie de ajutor. Toata informatia e pe net,numai sa cauti. Eu am venit cu fisiere salvate pe laptop,am ales din tara rezervarea la un hotel cu net, cu rezervarea imprimata(asta m-a scutit de 14 zile*15$/zi,c faceau pe niznaii ca ei nu mi-au dat cotatia asta,nu's ce,dar le-am bagat hirtia sub ochi si s-au linistit),cu liste de ce poti face, in ce ordine, ce adrese, ce se poate prin telefon,tot. Apropos, cind am ales hotelul,am avut grija sa aiba si shuttle inclus in pret. Despre casa,in alt episod.
Se poate,iti spun eu. Numai sa nu vii ciine surd la vanatoare,ca o cam furi.
Iar apoi,la drum,vacarule.

Si apoi, cind te uiti in urma si vezi ca ai fost in stare sa pornesti singur caruta...

Uite, tu te-ai orientat mai bine la capitolul hotel. Si eu am discutat cu unii pe mail. Cand am ajuns bineinteles ca pozele din pagina lor nu aveau legatura cu realitatea. Norocul meu ca hotelul era pe o strada cu alte hoteluri si la al treilea am gasit camera decenta.
Nu vreau nici sa ma victimizez nici sa zic: uite mah cum am venit eu. Am luat-o de jos de tot sau mai stiu eu ce alte chestii. A fost optiunea mea pana la urma. Mi s-a oferit ajutorul unor romani de pe forum dar venind din Romania cu paranoia la max am zis ca mai bine ma descurc singur. Cand cauti casa pe forum si cineva iti zice: pai noi plecam o luna in Romania. Iti lasam casa si masina. Nu te sperii un pic? N-am fost amarat in Romania si asta pentru ca am invatat ca nimic nu e gratis. Si cand imi pica chestii din astea ma sperii repede  ;D

Sigur, modul in care privesti Canada tine foarte mult de felul in care incepi. Dupa ce m-au controlat si in fund la vama (li s-a parut ciudat ca declar toti bani), cu inima cat un purice, cu trei valize imense in portbagajul taxiului si o adresa de hotel in buzunar, nu prea vezi stralucirea geamurilor ci praful de pe cladiri.

Privind in urma ma intreb ce diavol m-a impins in toata povestea asta. Nu pot sa zic ca nu sunt mandru de ce am realizat. Printre altele am gasit job pe bani buni pentru un incepator chiar in ziua in care vroiam sa ma bag pe social asha ca nici de freebe-ul asta nu am avut parte  ;D

Este in mod evident mai bine sa incepi ajutat de prieteni sau cunostinte. Sa aterizezi in casa, masina si job. Insa nu toti au parte de asta. Eu cred ca ar fi interesante si astfel de experiente. Si sunt convins ca cei care au trecut prin ce am trecut eu nu pot fi super optimisti. Ei mai vad si praful de pe cladiri, si mizeria de pe jos si cersetorii si vanzatorii de droguri. Asta nu inseamna ca sunt pesimisti si dau cu rahat in Canada. Toate astea exista. Trebuie vazute si luate ca atare. La fel cum trebuie vazuta si societatea 'asezata'. Atat de asezata ca uneori e enervanta. Buna organizare a transportului in comun, a institutiilor etc etc.

Hai ca v-am plictisit 

[mariusiancu]

P.S.:

Doua fraze mi-au atras atentia in mod deosebit:
1.

Despre cautatul joburilor, despre networking si "pile", despre
nerecunoasterea studiilor si a experientei, ma abtin sa comentez

. Pai de ce? E rau sa cazi din optimist in realism? Sa nu aveti impresia ca-s vreaun diliu pe care nu-l prinde nici macar atmosfera din filmele horror dar aici e totusi vorba de viata nu de film. Inchisul ochilor e periculos.

2.

Fiul nostru tocmai terminase clasa a VII-a cand am
plecat din RO. La o saptamana de la aterizare a fost
programat pentru examenele de mate si engleza. Cel de
engleza a fost si oral si l-a dat cu un psiholog. Dupa
4 ore de examinare, ne spune psihologul ca fiul nostru
poate sa mearga direct in clasa a X-a de liceu, dar ca
nu recomanda asa ceva ca sa nu fie discrepanta prea
mare intre varsta lui si a celorlati din clasa.

Experienta nu este singulara. Nu vreau sa ridic invatamatul romanesc in slavi ca nu este cazul. Dar atat timp cat copilului cu pricina i-a salvat trei ani din viata jos palaria. Copilul pare a fi peste medie dar cred ca si alti copii din Romania ar sari peste 1-2 clase.

[Agnos]

Cand cauti casa pe forum si cineva iti zice: pai noi plecam o luna in Romania. Iti lasam casa si masina. Nu te sperii un pic?

Depinde. Sunt o seama de colegi de forum inca in Romania (coment, ioannes,ddl-ul - da' asta nu vine ca e samanta rea, probabil si altii) fatza de care n-as avea nici o jena sa ii las cheile de la apartament (casa n-am, e drept) si cele de la masina. La cineva complet strain e drept ca parca nu m-as risca.

N-am fost amarat in Romania si asta pentru ca am invatat ca nimic nu e gratis. Si cand imi pica chestii din astea ma sperii repede  ;D

Dar acuma, cu ceva trai si malai in Canada este ca esti mai relaxat in relatia cu bunurile materiale ? Se strica, se strica, da-l in p*zda ma-sii, cumparam altu', ce sa ne stresam ...

Sigur, modul in care privesti Canada tine foarte mult de felul in care incepi.

100% corect. Si ce fel de sefi ai sau ai avut. Am un pretenar, face de-acuma vreo 60K/an singurel, ceea ce e bine, orisicat, insa a avut un start greu, poticnit si a ramas cu amareala in suflet. Se simte cand vorbesti cu el. Altminteri baiat de baiat.

Eu cred ca ar fi interesante si astfel de experiente. Si sunt convins ca cei care au trecut prin ce am trecut eu nu pot fi super optimisti. Ei mai vad si praful de pe cladiri, si mizeria de pe jos si cersetorii si vanzatorii de droguri. Asta nu inseamna ca sunt pesimisti si dau cu rahat in Canada. Toate astea exista. Trebuie vazute si luate ca atare. La fel cum trebuie vazuta si societatea 'asezata'. Atat de asezata ca uneori e enervanta. Buna organizare a transportului in comun, a institutiilor etc etc.

Exact asta gandesc si eu. E departe de a fi perfecta insa e departe si de Romania. Undeva pe la mijloc 

Agno

[mariusiancu]

100% corect. Si ce fel de sefi ai sau ai avut. Am un pretenar, face de-acuma vreo 60K/an singurel, ceea ce e bine, orisicat, insa a avut un start greu, poticnit si a ramas cu amareala in suflet. Se simte cand vorbesti cu el. Altminteri baiat de baiat.

Am un prieten care se invarte cam tot pe acolo. Dar munceste de rupe. Travaileur independent. Si zice de cel putin trei ori pe zi: bagami-as p... in ea de tara! Da parca o zice cu un fel de dragoste. Cred ca nici el nu stie exact ;D

Dar acuma, cu ceva trai si malai in Canada este ca esti mai relaxat in relatia cu bunurile materiale ? Se strica, se strica, da-l in p*zda ma-sii, cumparam altu', ce sa ne stresam ...

E vorba de bunuri materiale in general. Romanilor parca le e frica sa 'aibe'. Nu stiu cum naiba sa explic. E un amestec ciudat de modestie tampita cu un soi de rusine copilareasca. Daca am invatat ceva aici este sa iau cu doua maini si sa nu las nici un bob sa cada. Ortodoxismul e bun dar cu masura. Am mai vb noi...

[prutenel]

2. Experienta nu este singulara. Nu vreau sa ridic invatamatul romanesc in slavi ca nu este cazul. Dar atat timp cat copilului cu pricina i-a salvat trei ani din viata jos palaria. Copilul pare a fi peste medie dar cred ca si alti copii din Romania ar sari peste 1-2 clase.

Cum adica "i-a salvat trei ani din viata"? Adica l-a fericit ca o sa mearga la munca cu trei ani mai devreme? Si o sa o sa aiba pensie mai mare petru ca o sa contribuie la pensie trei ani in plus? Ti se pare o fericire ca i-a scurtat copilaria cu trei ani? Mie - nu...

[mariusiancu]

Cum adica "i-a salvat trei ani din viata"? Adica l-a fericit ca o sa mearga la munca cu trei ani mai devreme? Si o sa o sa aiba pensie mai mare petru ca o sa contribuie la pensie trei ani in plus? Ti se pare o fericire ca i-a scurtat copilaria cu trei ani? Mie - nu...

Ma refer la faptul ca acel copil o sa aibe master sau o sa fie intr-un ordin trei ani inaintea celorlalti. Daca il duce capul chiar mai devreme. Ce e rau in asta? Gandind pe termen scurt da. Nu o sa stea prea mult prin scoli. Dar gandeste-te ca, raportat la ceilalti, el o sa munceasca de la 40 pe ora in sus trei ani mai mult. Daca faci un calcul simplu iti da la fel de simplu: o casa. Sau un copil (pe aici costa cat o casa pana la majorat). Poate ca pe la 20-30 de ani o sa gandeasca la fel ca tine. De la 30 in sus o sa zica sarumana profei de la generala din Romania.

[mariusiancu]

P.S.: viitorul copilului de care vorbim este foarte optimist. Cu asta sunt 100% de acord.

[prutenel]

Ma refer la faptul ca acel copil o sa aibe master sau o sa fie intr-un ordin trei ani inaintea celorlalti.

Inaintea cui? Crezi ca timp de trei ani n-o sa aiba aceeasi concurenta pe care ar fi avut-o daca ar fi terminat in acelasi timp cu cei de varsta lui?
Nu, amice, nu-i va fi deloc mai usor. Poate mai greu, pentru ca rateaza trei ani de experienta de viata. Gandeste-te ca se va raporta la cei care termina odata cu el, si nu la cei de varsta lui. Iti spun eu, cel mai mult conteaza la pensie.
Iar daca vorbim de banii de-acum, ai dreptate - parintilor le va fi mai usor financiar, mai devreme.

[mariusiancu]

Crezi ca timp de trei ani n-o sa aiba aceeasi concurenta pe care ar fi avut-o daca ar fi terminat in acelasi timp cu cei de varsta lui?

Ba da. Va avea concurenta toata viata. Insa o va incepe mai devreme. Cand cei de varsta lui vor iesi din masterat sau mai stiu eu ce, el va castiga deja 25-30 pe ora sau mai mult. La asta ma refer. In plus va avea 3 ani experineta in domeniu. Sa nu spui ca nu conteaza.

Nu, amice, nu-i va fi deloc mai usor. Poate mai greu, pentru ca rateaza trei ani de experienta de viata.

Statul prin scoli ti se pare experienta de viata? Mie nu.

Iar daca vorbim de banii de-acum, ai dreptate - parintilor le va fi mai usor financiar, mai devreme.

Aici vorbim de ani de scoala nu colegiu. Din ce stiu eu sunt gratuiti.

[prutenel]

Ma refer la faptul ca acel copil o sa aibe master sau o sa fie intr-un ordin trei ani inaintea celorlalti. Daca il duce capul chiar mai devreme. Ce e rau in asta? Gandind pe termen scurt da. Nu o sa stea prea mult prin scoli. Dar gandeste-te ca, raportat la ceilalti, el o sa munceasca de la 40 pe ora in sus trei ani mai mult. Daca faci un calcul simplu iti da la fel de simplu: o casa. Sau un copil (pe aici costa cat o casa pana la majorat). Poate ca pe la 20-30 de ani o sa gandeasca la fel ca tine. De la 30 in sus o sa zica sarumana profei de la generala din Romania.

Mergand cu logica la extrem, daca poate sa faca 40$/ora muncind de cand e sugar, e OK. Nu-i nimic, gandim diferit. Eu raman la parerea ca fiecare varsta trebuie sa fie cu preocuparile ei.