buna!
AJUTATI-MA,SUNT INTR-UN NOR DE CEATA,SIMT CA NU AM LUAT HOTARAREA CEA MAI BUNA,mi-am facut prea multe iluzii oare ?
abia am facut primul pas(autoevaluarea)si am fost foarte descurajata de o anumita persoana care are ceva ani de Ca.
faptul ca nu avem studii superioare(avem studii medii ) va fi chiar ffffffffff greu sa ne gasim un job?totusi avem experienta in domeniu(dar putem incerca si altceva);limba franceza de un nivel mediu;
avem si copil 14 ani si ni s-a spus ca doar o scoala privata(ceea ce nu ne putem permite noi)este indicata,cea de stat este un dezastru si asta chiar ma dezamageste total;deja urmeaza sa ne inscriem si la cursuri de lb.franceza;aici avem un nivel de trai modest,iar din prezentarile facute de aceasta persoana,in Qe pare ca vom trai cu mult sub acest nivel(abia daca putem supravietui cu 1000 Ca/ luna,asta in cazul in care unul din noi va avea un job de "spalat vase")sau in acest caz este denaturat total adevarul?
va rog, cineva imi poate spune este chiar asa de "negru" acolo?va dati seama ca pt a pleca va trebui sa vindem tot de aici(casa ,masina) si totusi dorim un trai cat de cat mai bun,nu mai prost.
stiu ca doar noi vom hatara,dar am descoperit acest forum si mi-ar fi de un folos mare anumite pareri.
marivasi...nici nu stiu de unde sa incep.
..(ca inca sunt cazuta dupa meciul de ieri...)O iau pe puncte:
am fost foarte descurajata de o anumita persoana care are ceva ani de CaSi eu am 6 ani de Canada; m-as incadra deci la categoria "experti in datul de verdicte"; eu, modesta, ma multumesc sa prezint opinii personale, nu verdicte, si automat ma calca pe coafura oricine isi aroga aerul de "verdictator" (
chiar imi place cum suna..). Si atunci, de ce crezi tu ca ce-ti zice o singura persoana e arhisuficient? Intreaba si pe altii!
Daca nu ai cazuri de imigranti in sfera ta directa de cunostinte, nu-i grav (nici eu n-am avut la timpul meu), cauta surse paralele de informatie: uite, chiar forumul asta:ia si citeste din fir'a'par (
cred ca asa se scrie) ca vei gasi aici opinii de toate culorile (exact ce-ti trebuie tie); dar incearca sa acumulezi constructiv, sa filtrezi, sa ponderezi si sa nuantezi.
faptul ca nu avem studii superioare(avem studii medii ) va fi chiar ffffffffff greu sa ne gasim un job?Faptul ca nu aveti studii superioare s-ar putea chiar sa fie un avantaj in curand... Nu glumesc: acu' cateva luni ministrul imigratiei a recunoscut ca criteriile INCA ACTUALE de imigrare nu mai corespund realitatii:
da, in anii '70 era nevoie de ingineri (ca la acea epoca tinerii baby-boomberi canadezi nu se omorau cu cartea, cand deja aveau un nivel de viata indestulator, mult peste generatia precedenta);
dar in anii '00 guess what? deja nu mai este nevoie! (pentru ca au tot venit din exterior, si simultan a crescut lent si productia de diplomati locali);
A fost discutat interviul cu pricina aici pe forum, dar nu mai tin minte unde... Ideea era ca in loc de valuri de ingineri si economisti (de care s-a umplut locul) ei au nevoie acum de sudori, prelucratori prin aschiere, metrologi, operatori de masini CN si altele asemenea. De ce? Pentru ca taman aceste profesii erau ale babyboomerilor, care acum ies la pensie....
Deci daca unul din voi are o asemenea profesie (categorie "Professionnel") , as zice ca are mai multe sanse decat un diplomat (adica posesor de diploma univ).
Corolar: Studii se pot face si aici, in Canada...si s-ar putea sa gasiti chiar tentant asta ...
Caz concret dintre cunostintele mele: O romanca fara studii univ in Ro: a decis sa se faca aici infirmiera(=colegiu 3 ani) O alta romanca dentista: nu s-a mai complicat cu echivalari, a decis ca-i ajunge sa lucreze ca tehnician dentar... dar tot i s-au impus niste cursuri suplimentare ! (deci diploma de medic stoma din Ro a fost echivalata sub o diploma de tehnician dentar in Ca...): singurul castig este ca din DEC-ul similar de 3 ani, ea a avut de facut numai 1.5 ani... Si acum te intreb: merita 6 ani de facultate in Ro numai pentru a scuti 1.5 ani de colegiu in Ca?
avem si copil 14 ani si ni s-a spus ca doar o scoala privata(ceea ce nu ne putem permite noi)este indicata,cea de stat este un dezastruUite inca o afirmatie care trebuie nuantata, nu inghitita pe nemestecate.
Eu am doi copii adolescenti (b + f) la public de cand am venit...Pesemne ca in acceptia persoanei X, fie-mea e deja c***a scolii si fiu-meu e traficant de droguri.......
Uite cum e cu scoala:
La scoala publica esti arondat din oficiu, in functie de domiciliu. Dar nivelul scolii e proportional cu nivelul cartierului......Asa ca in cartiere ca Westmount sau Outremont, scoala publica e buna, pe cand in Hochelaga-Maisonneuve si in ParcExtension e durere.. Din pacate, ca nou sosit, nu-ti permiti sa te cazezi in Westmount si de aici concluzia.
Partea buna este ca exista si in Mtl cateva scoli publice bune, unde la nivel secondaire (13-17 ani)
se primesc copii din afara zonei de arondare, dar pe baza de examen de admitere.
Una din aceste scoli este Ecole Internationale de Mtl, care la vremea mea, era de-a dreptul legenda urbana printre imigrantii romani: "daca vrei ca copilul tau sa faca scoala adevarata, nu-l lasa la scoala de cartier.... inscrie-l la EIM, ca are alt calibru..." Asa am si facut si ma felicit: pe de o parte am evitat scoala de cartier, pe de alta parte i-am apropiat cat de cat de ideea de scoala asa cum am trait-o noi (desi inca departe...).
Dar in cazul tau asta nu va avea importanta: Pana ai ajunge aici, trec vreo 2-3 ani, asa ca e f. posibil ca copilul tau sa faca 17 ani si sa sara complet peste etapa asta; in acest caz, va intra direct la colegiu (aici mai mult presupun, ca nu am trait-o personal, dar precis daca intrebi in sectiune adecvata vei gasi raspunsuri)
aici avem un nivel de trai modest,iar din prezentarile facute de aceasta persoana,in Qe pare ca vom trai cu mult sub acest nivel(abia daca putem supravietui cu 1000 Ca/ luna,asta in cazul in care unul din noi va avea un job de "spalat vase")sau in acest caz este denaturat total adevarul?Si am ajuns la framantarea esentiala....
Scria adrian-iasi, initiatorul topicului :
Cred ca se poate vorbi despre doua categorii de oameni care emigreaza in CANADA. Cei cu bani si cei fara bani. Cei care nu au bani si reusesc sa stringa minimum de bani necesari pentru emigrare trebuie sa priveasca CANADA ca pe o sansa de a reusi sa faca ceva in viata. Daca in Romania nu reusesc sa faca ceva, nu are rost sa stea acolo, aici cu banii de la ajutor social (daca este o familie de 2 persoane) reusesc sa traiasca si sa caute un job. Pot sa vina sa faca o facultate sau un colegiu (statul finanteaza cursurile) si apoi cind isi gasesc de munca vor trebuie sa ramburseze banii. Dar din cite am inteles nu este o suma asa de mare care trebuie platita din salar. Deci este indicat sa vina! Aici sansele pot fi mai mari.
Cei care au bani este bine sa nu se arunce orbeste inainte. Canada poate fi o mare deceptie pentru ei.
Unde esti tu adriane, sa te pup pe frunte?!
Asa este!! In anul 2000, cand puneam si eu primele impresii despre Canada pe hartie, la fel am zis : ca exista un decalaj intre asteptari (expectations) si realitate, care decalaj e dat de cat de vultur ai fost in Ro..
Multor amarasteni din Ro le lasa gura apa dupa sistemul de protectie sociala din Ca (dar acesti nefericiti nu vor putea imigra niciodata, ca nu au cum strange banii de imigrare…) Iar cei care pot strange banii de imigrare sunt obisnuiti insa cu alt standing de viata si le va puti Canada ca o branza stricata …
Acelasi pattern de viata modesta (adica: 3 1/2 in bloc cu colorati, 1 job de supravietuire la 8$/h per familie, o alocatie per familie, ceva potol gratis de la foodbank) amarasteanului i se pare mana cereasca, ifosistului i se pare cacat…
Culmea este ca in familia mea, am trait ambele aspecte (si per rezultanta, ne-am neutralizat):
Flashback : Eu cu mari-ul am fost amarasteni (da’ eram ingineri, adica « importanta sociala a muncii depuse compensa salariul de mizerie »!!!),si am locuit cu parintii mei de la nunta pana am emigrat ; da, strangeam noi bani d'un apartament , dar tot ce am strans intre 1990 si 1998 (inclusiv niste Robingo/ Stii si Castigi, etc… unde ma dadeam in spectacol periodic) ne-ar fi ajuns pentru o garsoniera doar (si vorbim pe preturile din 1998, nu de ce e acum!)
Atunci am decis sa imigram, cu banii aceia (vreo 7000 USD); am inceput “formolitatile” totul mergea snur, cand sansa unui loc de munca bine platit s-a ivit pentru sotul meu (o pila, bineinteles… ce concurs ati vazut voi de intrat la institutii guvernamentale).. S-a mutat deci acolo, banii au inceput sa curga (intr-un an aveam la tescherea cam dublu, in ciuda standingului care a sporit si el considerabil), imigrarea era in stand-by, ne-am dus totusi la interviu, am facut totusi analizele medicale, eu nimic Gerula si iar Gerula, ca sa imigram, el ca cum sa plecam si sa dam cu piciorul , eu iar Gerula si iar Gerula, ca la guvern azi esti, maine foaie verde…in sfarsit am imigrat. Si bineinteles ca eu am gasit grozava Canada (aveam ca etalon salariul meu de 100 USD/luna) si bineinteles ca mari-ul a gasit Canada insuportabila (avand ca etalon salariul sau de zece ori mai mare… )
Acum inchid flashback-ul si revin la tine : daca tu te consideri ca traiesti modest in Ro….statistic vorbind, sansele de impresii pozitive sunt mai mari….
