Gica11, cred ca tocmai mi-ai facut un compliment, mersi.
Cand am pornit din Ghimes, cu chef de pedalat, pe la 16h si am vazut indicatorul cu 50 km pana la Miercurea Ciuc, am prevazut, luandu-mi o marja lejera de cascat gura pe drum, ca voi ajunge spre ora 19, hai 20, deci destul de rezonabil. Ceea ce n-am prevazut insa, dintr-o lipsa de documentare serioasa in prealabil, era ca eu aveam, de fapt, de trecut niste munti- Mtii Ciucului, or fi avand ei creste domoale, cum mi se si arata pedaland, insa ei sunt totusi niste munti (alt. max. 1565).
Soseaua era obositoare nu numai datorita urcusului care m-a mintit in permanenta (pante parsive, fara senzatia aparenta ca ai urca, de fapt), ci si pentru ca era proasta, asa incat am obosit destul de repede, ca sa ma exprim neutru, in fapt mi-a amortit fundul pe sa rau de tot.
Dupa ce-am trecut cat de cat de o parte din lunga localitate Lunca de Jos, ma uitam in zare, printre coamele de deal, prevedeam parca soseaua coborand, ei, gata, inca putin si va fi si de mine. Cum intram iar in linie dreapta, cum incepeam sa vad in fata ochilor urcus si tot urcus. Incepusem sa ma indoiesc puternic privind ora sosirii in M. Ciuc, bornele km nu ma ajutau deloc, n-aveam niciun spor.
Pentru ca facusem alegerea de a merge cu bicicleta, si nu cu trenul, m-am intrebat eu pe mine in mai multe randuri: 'ei, regreti ca ai decis sosea+bicicleta?' si in acele momente puneam pe un taler oboseala mare a drumului, dincolo frumusetea lui, tot ce vazusem pana atunci = raspuns raspicat 'nu regret' si iar la drum.
In Lunca de Jos am trecut pe langa doua catedrale romano-catolice nu mari, dar dichisite si mai ales ce mi-a atras atentia a fost o zona de cladiri standard- zid+lemn foarte impunatoare, chiar daca cu aer rustic, erau si pe o parte si pe alta a soselei- semana deja a ceva 'rezervatie', colonie, spatiu cu circuit inchis. M-am lamurit, cand pe dr. soselei, la un corp de cladiri mai impunator am vazut firma unei unitati militare de vanatori de munte- cred ca e una de elita, dupa cum aratau toate cladirile respective. Posibil sa fie mostenite de la fostul imperiu.
Ce-am mai vrut sa adaug legat de bucuria mea ca ma aflu in Harghita cea cu locuri splendide, si poate e si locul apropos de vanatori de munte- Harghita e probabil judetul cu cea mai mare 'concentrare' de munti din tara- 81% din teritoriul sau, ar fi si normal sa fie pesaje nemaipomenite.
Trotusul, pe langa care inca se tine soseaua, se micsorase- din raul navalnic, mai ramasese aici un raulet- de fapt nu 'ramasese', ci asta era cursul lui firesc, de rausor abia aparut, caci izvorul lui este in Mtii. Ciucului, cei pe care tocmai ii traversam.
Am ajuns si in Lunca de Sus, eram obosita si parca mi-era si foame. Mi-am amintit cu straluminare ca am in buzunarul rucsacului corcoduse+1 mar mic luate de la Dalhauti. Am mers pe langa bicicleta mancand corcodusele aurii dulci-acrisoare, din marul mic am muscat doar o data, se stricase cam tot. In acest timp se zbenguiau cu bicicletele pe sosea doi pui de ungur, la inceput vorbeau intre ei despre mine, apoi au indraznit si mi-au vorbit direct- cred ca erau interesati de ce merg pe langa bicicleta, de fapt. Intr-un final, pentru ca imi tot repetau ceva si nu intelegeam, le-am spus ca sunt romanca si nu stiu ungureste 'vorbesti romaneste?' il intreb pe unul din pusti, cel mai guraliv, iar el, in romana 'nu vorbesc romaneste'. Mi-am terminat si eu corcodusele si-am pornit din nou pe bicicleta, pustii s-au intrecut cu mine o vreme, pana i-au clacsonat masinile care circulau din sens invers.
Nota: Lunca de Sus- populatie la 1 iulie 2001: 1841 sex fem.-1842 sex masc.
Si am urcat si tot urcat. Deja speranta ca drumul va cobora mintenas era demult apusa. Incepusem sa ma resemnez si pedalam asa, la anduranta, fara sa mai particip emotional, ca nu mai aveam de unde. La un mm dat o fatuca zglobie pe bicicleta, m-a depasit, m-a lasat in urma si dupa o vreme o vad si pe ea in departare ca coboara de pe bicicleta. Cand ma uit in zare, urmarind traseul soselei, dupa masinile mici-mici care misunau pe ea, nu mi-a venit a crede: ma astepta un ditamai urcus, soseaua taind la jumatate versantul golas din fata dinspre stg. spre dr., apoi inca o taietura mai spre varf, tot de-a curmezisul versantului de la dr. la stg. Asta da surpriza. Si-acum ce-om face? iaca om urca. Stiu ca atunci m-am mai chestionat inca o data treaba cu regretul, a venit si raspunsul, acelasi, asa ca da-i urcus. Aproape de baza versantului din fata ce urma sa-l urc, dupa ce lasasem de putina vreme in urma ultimele case, intr-o curba, am vazut cu surprindere aciuiata intr-un pliu al versantului- o incinta de manastire si indicator: Manastirea Fagetel. Asa si arata- mica, tupilata si fara nicio miscare. Un prim gand, dezertor, a fost 'nu mai urc, gata, intru sa raman aici si plec maine dimineata in zori', dar gandul ca as prelungi chinul urcusului acela pe inca o zi m-a facut sa continui, cu toata oboseala ce aveam. Nici sa intru pentru vizita n-am mai avut chef si putere- trebuia sa-mi ajustez tinuta, sa scotocesc in bagaje pentru asta, sa intru sa intreb daca pot vizita, eforturi prea mari pentru conditia mea din acel moment.
Dupa ce am trecut de manastire, fatuca se dusese devale spre un drum pe stg indicat Fagetel si unde se vedea un satuc din cateva case si-o biserica specific reformatilor sau catolicilor, cu turn inalt.
Eu am continuat sa urc pantele cu curbe in 'ac de par'- vreo 2 sau 3, si-am deprins cum sa economisesc timp+energie taindu-le, avantaj mers cu si pe langa bicicleta.
Si hopaa, mai mult din inertie, vazutu-m-am si sus cand nu prea ma asteptam, ca nimic nu anunta momentul- acelasi peisaj neschimbat de culmi inierbate, fara alta vegetatie.
Aici sus, am gasit multime multa de turisti, coborati din masini (initial am crezut ca-i vreun autocar, asa erau de multi), urcati pe varful cel mai inalt al pasului si facand poze sau vizitand un punct de vanzare produse apicole si altul de bucate, amandoua traditionale, zicea inscriptia firmei lor.
Deci dupa coborarea din tren am strabatut Ghimeş-Faget- Gyimesbükk - in Bacau, Lunca de Jos- Gyimesközéplok, Lunca de Sus- Gyimesfelsõlok in Harghita (in ungureste de scris e usor, de pronuntat, la fata locului, n-am reusit).
