Author Topic: Tot prin tara  (Read 44179 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #40 on: Thursday 19 August 2010, 15:49:39 »
Am mai salutat o data si am urat drum bun familiei care ma ajutase sa cobor din tren, care ramasese sa astepte, impreuna cu alti calatori, maxi-taxi in fata garii si am pornit-o cu chef la drum.
Din cate puteam sa-mi dau seama, populatia era amestecata- romani+unguri (de fapt ceangai). Am intrat intr-un fel de neliniste ca eu cum salut acuma? si nu peste mult timp, pe drum, doua fetite voinicute, care mancau inghetata asa ca un baton pe batz, catre mine: 'Chokolom!' (ce m-a distrat ca salutul semana ca 2 picaturi cu batonul ala ce-l sugeau- era de culoare grena-mov si mie-mi inspira cuvantul 'cibuc', de unde si analogia, in mintea mea). Si-am prins ideea. Doar ca o vreme, nestiind care-i care, cand intalneam oameni pe drum, zambeam si dadeau asa a salut din cap, murmurand ceva  :laugh:
Chokolom, rostit nu prea raspicat, sa nu ma dau de gol la accent, l-am folosit mai incolo cand eram sigura ca nema romani.

Ei, zona e cu cantec: pasul Ghimes-Faget desparte sau uneste Moldova de Transilvania, iar aici a fost partea cea mai estica a fostului Imperiu Austro-Ungar, supranumita de maghiari 'granita celor 1000 de ani'.
Aici s-au facut intariri ale frontierei- mai exista si azi ruinele Cetatii Rakoczi (1624)- vama si unitate de graniceri. Fiind atat de marcata istoric, zona a capatat cu timpul valoare simbolica pentru populatia maghiara de la noi si din Ungaria: an de an, de Rusalii (prin mai) se fac pelerinaje- dupa stirile de anul acesta, au fost aici in jur de 20.000 de maghiari. In urma cu cativa ani s-a ridicat aici ‘Monumentul Istoric al Tuturor Maghiarilor’: cinci stalpi funerari sculptati in lemn, reprezentand Ungaria cu cele patru zone istorice pe care le-a pierdut in urma Tratatului de la Trianon.
(Mi-amintesc ca atunci cand am fost acum vreo 2 veri in Harghita, pe un munte- Madarasul Mare (?), am vazut astfel de stalpi din lemn sculptati, pe varful muntelui, erau nenumarati, erau legati cu bentite in culorile steagului Ungariei).

Altitudinea este putin peste 1000 m, soseaua urca si tot urca si peisajul este de o frumusete extraordinara- vegetatie de un verde plin de viata care deseneaza minunat coamele dealurilor.
Cand am ajuns in Lunca de Jos si tocmai am trecut peste calea ferata si de gara, m-am oprit sa fac poze, cu sentimentul ca trebuie sa fac, sa nu mai aman- lectia invatata. Asa a si fost, caci dupa acest moment de poze, peisajul n-a mai fost ceea ce fusese pana atunci, a inceput sa se schimbe definitiv.


Aici, la Lunca de Jos parasisem Bacaul si trecusem deja de putina vreme in Harghita- ce mult m-am bucurat, caci pentru mine Harghita inseamna peisaje de vis! Doar ca peisajele cele mai senzationale ce le-am vazut in aceasta calatorie, cu totul noi, nemaintalnite, tocmai le lasasem in Bacau.















Copii la scaldat










Si roadele verii

« Last Edit: Thursday 19 August 2010, 23:27:51 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline DJ

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Montreal
  • Posts: 6.870
Re: Tot prin tara
« Reply #41 on: Thursday 19 August 2010, 22:27:46 »








Tare mult imi place poza asta.
A reiesit un colorit suav.... imi aminteste de ilustratele 1900, alb-negru, colorate manual si care aveau exact acelasi "amount" de verzui si de rozuliu.
Nu-mi spune ca ai photoshopat-o. :( :(

Nu ma pricep sa pun harta, insa nu poti incerca tu sa ma urmaresti pe google map? ca am cam spus prin ce puncte - localitati am trecut.

Pai cu Google Maps te urmaresc!
Doar ca uneori derapeaza... de ex. tu pomenesti de Luna de Jos (dincolo de Ghimes-Palanca) iar Google Maps vrea musai Lunca de Jos
 
« Last Edit: Thursday 19 August 2010, 22:33:09 by DJ »
tintin quarantino

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #42 on: Thursday 19 August 2010, 23:20:57 »
Oh, mersi DJ, ai dreptate, e Lunca de Jos, toata ziua (ma intorc sa rectific).
Poza e asa cum a iesit din aparat, nu folosesc photoshop, ca nu-mi place ideea, nici ce iese dupa si nici nu prea am timp de prelucarari.
Din pacate nu sunt atat de reusite (ma grabeam sa ajung cat mai repede la tren in Foscani si n-am stat prea mult sa dichisesc aparatul) pe cat de frumoasa era atmosfera in dimineata aceea 'intre vii': abia ce se ridicase soarele, iar umezeala, aburul ridicat de pe camp peste noapte crease probabil impreuna cu lumina diminetii aceasta panza de aer rozulie de nou inceput. Ce-as mai adauga la atmosfera: nu era liniste totala, caci incepusera sa vina la lucru, probabil la stropit, primele tractoare, ca sa profite de racoarea diminetii si se auzeau zumzaind prin vii.
Din acel loc, aveam in fata o frumoasa panorama, se vedea campia intinsa la poalele dealului si chiar si drumul pe care urma sa merg, traversand-o drept, hotarat. Focsaniul se vedea din acel loc putin in stg.
« Last Edit: Friday 20 August 2010, 04:14:48 by Mărioara »
Bucurati-va!


Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #43 on: Friday 20 August 2010, 04:02:30 »
Lapsusul asta l-am facut si la fata locului fiind- Luna in loc de Lunca.
Si altele- de ex. confundam mereu Ghimes cu Ghimbav, iar cand am ajuns, pe ultimele 10 min. de sosire a trenului, la gara, dinspre M. Diaconesti, am intrat la Biroul de Miscare sa intreb cand vine trenul si sa iau bilet si eram blocata, probabil din cauza panicii ca pierd trenul, nu mai stiam nici Ghimbav sa zic, nika. Omul se uita la mine, eu la el 'da-ti-mi un bilet pana... pana la...' pana mi-a venit ideea salvatoare 'pana la capat!' el 'la Ghimes' , eu straluminata si recunoscatoare de ajutor 'da, da, pana la Ghimes'

Cum ziceam, aproape imediat dupa ce am facut pozele, peisajul a inceput sa se schimbe- versantii dealurilor se indulceau si se despadureau- deveneau niste culmi golase domoale cu iarba scurta galbuie. Cu toate astea, drumul a urcat si-a tot urcat, pe o sosea nu tocmai in buna stare.
Pana acolo am remarcat abundenta constructiilor din lemn- case si restul acareturilor din gospodarii.
Alta tranzitie- de la casute si curti cu mult farmec, cu cate ceva chic (Bacau si zona de tranzitie), incet-incet asezarile si casele, curtile deveneau sobre, mai ales cand au inceput constructiile de zid (Harghita).
Alte diferente: sa ma scuze etnia maghiara, incerc sa fiu cat mai obiectiva- au inceput sa apara personaje feminine mult diferite de cele cu care eram obisnuita pana atunci- adica moldovencele cele frumoase (chiar la M. Diaconesti, cand asteptam sa intru la preot, in fata mea era o familie, iar ea avea niste trasaturi asa de frumoase, de dulci, transparente, si-am profitat de moment sa ma minunez de unde atata binecuvantare de frumusete la aceste femei din Moldova). Unguroaicele ce le vedeam erau aproape dupa acelasi calapod: masive, otova, cu par putin, tunse scurt, cu fetze masculine, buze stranse si o uitatura si-un aspect general de parca te-ar fi luat la bataie. M-am mirat pozitiv insa ca cele mai multe circulau pe bicicleta- foarte frecventa bicicleta aici fata de zona de dinainte din Moldova.
Alta obs.- din loc in loc, prin asezarile urias de lungi prin care am trecut, dintr-una intr-alta- Lunca de Jos-Lunca de Sus, am vazut unguri, pe drum, prin curti, pe la birturi, tabarati de alcool- pe unul chiar l-am vazut cu mult inainte clatinandu-se si cand am ajuns in locul in care il vazusem, facuse stg. pe o ulita si incremenise in forma in care picase, botzit langa un zid de casa.
Ba am vazut si doua doamne maghiare imbracate in culori vesele care veneau din susul drumului pe partea mea tinandu-se cordial de brat, zic iata ceva dragut, si cand s-au apropiat am bagat de seama ca tineau cu greu directia. Insa au fost cele mai vesele si binevoitoare figuri feminine maghiare vazute in acea portiune de calatorie.
Deh, era duminica dupa-amiaza, ce sa faca, se mai destinde lumea...
Cu toata abundenta asta de sateni maghiari aghesmuiti, am avut un sentiment de siguranta toata perioada drumului prin acele locuri, nu m-am temut o clipa ca as putea avea probleme.
« Last Edit: Friday 20 August 2010, 04:19:33 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline gica11

  • new users
  • Location: MONTREAL
  • Posts: 216
Re: Tot prin tara
« Reply #44 on: Friday 20 August 2010, 07:21:51 »
Doamne ce frumuseti descrii tu aici si ce realitate crunta este cu adevarat... :no:


Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #45 on: Friday 20 August 2010, 13:23:45 »
Gica11, cred ca tocmai mi-ai facut un compliment, mersi.

Cand am pornit din Ghimes, cu chef de pedalat, pe la 16h si am vazut indicatorul cu 50 km pana la Miercurea Ciuc, am prevazut, luandu-mi o marja lejera de cascat gura pe drum, ca voi ajunge spre ora 19, hai 20, deci destul de rezonabil. Ceea ce n-am prevazut insa, dintr-o lipsa de documentare serioasa in prealabil, era ca eu aveam, de fapt, de trecut niste munti- Mtii Ciucului, or fi avand ei creste domoale, cum mi se si arata pedaland, insa ei sunt totusi niste munti (alt. max. 1565).
Soseaua era obositoare nu numai datorita urcusului care m-a mintit in permanenta (pante parsive, fara senzatia aparenta ca ai urca, de fapt), ci si pentru ca era proasta, asa incat am obosit destul de repede, ca sa ma exprim neutru, in fapt mi-a amortit fundul pe sa rau de tot.
Dupa ce-am trecut cat de cat de o parte din lunga localitate Lunca de Jos, ma uitam in zare, printre coamele de deal, prevedeam parca soseaua coborand, ei, gata, inca putin si va fi si de mine. Cum intram iar in linie dreapta, cum incepeam sa vad in fata ochilor urcus si tot urcus. Incepusem sa ma indoiesc puternic privind ora sosirii in M. Ciuc, bornele km nu ma ajutau deloc, n-aveam niciun spor.
Pentru ca facusem alegerea de a merge cu bicicleta, si nu cu trenul, m-am intrebat eu pe mine in mai multe randuri: 'ei, regreti ca ai decis sosea+bicicleta?' si in acele momente puneam pe un taler oboseala mare a drumului, dincolo frumusetea lui, tot ce vazusem pana atunci = raspuns raspicat 'nu regret' si iar la drum.
In Lunca de Jos am trecut pe langa doua catedrale romano-catolice nu mari, dar dichisite si mai ales ce mi-a atras atentia a fost o zona de cladiri standard- zid+lemn foarte impunatoare, chiar daca cu aer rustic, erau si pe o parte si pe alta a soselei- semana deja a ceva 'rezervatie', colonie, spatiu cu circuit inchis. M-am lamurit, cand pe dr. soselei, la un corp de cladiri mai impunator am vazut firma unei unitati militare de vanatori de munte- cred ca e una de elita, dupa cum aratau toate cladirile respective. Posibil sa fie mostenite de la fostul imperiu.
Ce-am mai vrut sa adaug legat de bucuria mea ca ma aflu in Harghita cea cu locuri splendide, si poate e si locul apropos de vanatori de munte- Harghita e probabil judetul cu cea mai mare 'concentrare' de munti din tara- 81% din teritoriul sau, ar fi si normal sa fie pesaje nemaipomenite.

Trotusul, pe langa care inca se tine soseaua, se micsorase- din raul navalnic, mai ramasese aici un raulet- de fapt nu 'ramasese', ci asta era cursul lui firesc, de rausor abia aparut, caci izvorul lui este in Mtii. Ciucului, cei pe care tocmai ii traversam.

Am ajuns si in Lunca de Sus, eram obosita si parca mi-era si foame. Mi-am amintit cu straluminare ca am in buzunarul rucsacului corcoduse+1 mar mic luate de la Dalhauti. Am mers pe langa bicicleta mancand corcodusele aurii dulci-acrisoare, din marul mic am muscat doar o data, se stricase cam tot. In acest timp se zbenguiau cu bicicletele pe sosea doi pui de ungur, la inceput vorbeau intre ei despre mine, apoi au indraznit si mi-au vorbit direct- cred ca erau interesati de ce merg pe langa bicicleta, de fapt. Intr-un final, pentru ca imi tot repetau ceva si nu intelegeam, le-am spus ca sunt romanca si nu stiu ungureste 'vorbesti romaneste?' il intreb pe unul din pusti, cel mai guraliv, iar el, in romana 'nu vorbesc romaneste'. Mi-am terminat si eu corcodusele si-am pornit din nou pe bicicleta, pustii s-au intrecut cu mine o vreme, pana i-au clacsonat masinile care circulau din sens invers.
Nota: Lunca de Sus- populatie la 1 iulie 2001: 1841 sex fem.-1842 sex masc.  :grin:

Si am urcat si tot urcat. Deja speranta ca drumul va cobora mintenas era demult apusa. Incepusem sa ma resemnez si pedalam asa, la anduranta, fara sa mai particip emotional, ca nu mai aveam de unde. La un mm dat o fatuca zglobie pe bicicleta, m-a depasit, m-a lasat in urma si dupa o vreme o vad si pe ea in departare ca coboara de pe bicicleta. Cand ma uit in zare, urmarind traseul soselei, dupa masinile mici-mici care misunau pe ea, nu mi-a venit a crede: ma astepta un ditamai urcus, soseaua taind la jumatate versantul golas din fata dinspre stg. spre dr., apoi inca o taietura mai spre varf, tot de-a curmezisul versantului de la dr. la stg. Asta da surpriza. Si-acum ce-om face? iaca om urca. Stiu ca atunci m-am mai chestionat inca o data treaba cu regretul, a venit si raspunsul, acelasi, asa ca da-i urcus. Aproape de baza versantului din fata ce urma sa-l urc, dupa ce lasasem de putina vreme in urma ultimele case, intr-o curba, am vazut cu surprindere aciuiata intr-un pliu al versantului- o  incinta de manastire si indicator: Manastirea Fagetel. Asa si arata- mica, tupilata si fara nicio miscare. Un prim gand, dezertor, a fost 'nu mai urc, gata, intru sa raman aici si plec maine dimineata in zori', dar gandul ca as prelungi chinul urcusului acela pe inca o zi m-a facut sa continui, cu toata oboseala ce aveam. Nici sa intru pentru vizita n-am mai avut chef si putere- trebuia sa-mi ajustez tinuta, sa scotocesc in bagaje pentru asta, sa intru sa intreb daca pot vizita, eforturi prea mari pentru conditia mea din acel moment.
Dupa ce am trecut de manastire, fatuca se dusese devale spre un drum pe stg indicat Fagetel si unde se vedea un satuc din cateva case si-o biserica specific reformatilor sau catolicilor, cu turn inalt.
Eu am continuat sa urc pantele cu curbe in 'ac de par'- vreo 2 sau 3, si-am deprins cum sa economisesc timp+energie taindu-le, avantaj mers cu si pe langa bicicleta.
Si hopaa, mai mult din inertie, vazutu-m-am si sus cand nu prea ma asteptam, ca nimic nu anunta momentul- acelasi peisaj neschimbat de culmi inierbate, fara alta vegetatie.
Aici sus, am gasit multime multa de turisti, coborati din masini (initial am crezut ca-i vreun autocar, asa erau de multi), urcati pe varful cel mai inalt al pasului si facand poze sau vizitand un punct de vanzare produse apicole si altul de bucate, amandoua traditionale, zicea inscriptia firmei lor.

Deci dupa coborarea din tren am strabatut Ghimeş-Faget- Gyimesbükk - in Bacau, Lunca de Jos- Gyimesközéplok, Lunca de Sus- Gyimesfelsõlok in Harghita (in ungureste de scris e usor, de pronuntat, la fata locului, n-am reusit).
« Last Edit: Friday 20 August 2010, 14:27:47 by Mărioara »
Bucurati-va!

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #46 on: Friday 20 August 2010, 13:38:23 »
Am avut mare surpriza ajungand sus- parca erau doua lumi diferite, ce lasasem in urma- zona golasa de vegetatie si ce urma- padure sanatoasa de brazi, cat vedeai cu ochii in josul soselei.
N-am mai facut foto partii urcate, ci doar partii ce urma s-o cobor.












Bucurati-va!

I Translate it

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #47 on: Friday 20 August 2010, 13:55:32 »
Acolo sus, trecand de lumea aceea cu masini care privea si fotografia peisajul si pregatindu-ma de coborare, mi-a disparut orice urma de oboseala si m-am simtit destul de bine   :embarrass:   cu drumul si urcusul acela proaspat la activ, si am multumit in gand ocaziei cu poduri de cale ferata rupte, ca cine stie, m-as fi urcat intr-un tren si asta-i tot pana la M. Ciuc. Si asta putea fi ceva minunat, sa stai la geam sa privesti frumusete de peisaj, insa sa o parcurgi cu bicicleta si calci cu piciorul, cu totul si cu totul alta savoare- cam aceea pe care o avea in copilarie si adolescenta cate-o victorie, intrecere sportiva, de mult n-am mai simtit satisfactia aceea cu gust aparte. Mi-a placut.

Coborarea a fost chiar coborare, pe masura efortului urcusului- de data asta sosea foarte buna, doar eu si bicicleta cu viteza prin racoarea padurii de brad, in serpentine, nu se poate povesti aceasta placere. Placerea coborarii, alaturi de concentrarea maxima, la asa viteza, facea ca masinile care treceau pe langa mine parca sa nici nu existe.
Cand coborarea inca nu era gata, doar se mai domolise putin, mi se pare ca vad in stg. soselei ceva intins si deschis la culoare ca o apa. Locurile erau deja atat de frumoase, incat elementul asta era mult prea mult, si chiar mi-am si zis: 'ei, asta ar fi si culmea!'
Si-a fost si culmea. Am franat, m-am coborat de pe bicicleta, am traversat soseaua si-am stat sa privesc: nu-mi venea sa cred ochilor cat era de frumos si de linistit totul in lumina sfarsitului de zi.








 


« Last Edit: Friday 20 August 2010, 14:30:54 by Mărioara »
Bucurati-va!


Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #48 on: Friday 20 August 2010, 15:39:17 »
Acest lac antropic este la 4 km de Frumoasa, localitatea ce o tot vedeam inscrisa de la un timp pe borna km in timpul urcusului.
Cand pedalam prin Frumoasa- sat unguresc ingrijit, cu curti inchise bine, case nu supradimensionate si nu foarte multe noi, ca in alte zone sau poate foarte echilibrat potrivite in decor de nu le-am observat- mi-am zis ca ce bine, iata o zi castigata, tot raul spre bine, ca n-am ramas la M. Diaconesti. Ma mai incanta si faptul ca parca as fi castigat, pe langa ziua de azi pentru drum, si cea de a doua zi, cand aveam inainte o multime de posibilitati, la alegere.
Am intrat incet-incet pe teren ses- Depresiunea Ciucului= 'polul frigului' in Ro.
In fata mea au pedalat la un mm dat doi baieti si-o fata, veneau din imprejurimi, de la vreo iesire de duminica dupa-amiaza pe biciclete- au cotit la stg. spre Pauleni-Ciuc, satul ce se vedea de la sosea, iar eu mi-am continuat drumul ce mai ramasese, aproape in linie dreapta, pana la Miercurea Ciuc. Am zarit orasul de departe si mi-am amintit locuri pe care bine le cunosc deja.

La intrarea in oras am vazut mai multe persoane in postura de cicloturisti, ca mine. Pe primii- doi barbati, opriti pe partea cealalta a drumului in fata unui magazin i-am banuit a fi straini de loc, si de Ro, mai tarziu am vazut chiar pe partea mea de mers alt grup de vreo 3- se oprisera sa mestereasca la un lant de bicicleta- i-am salutat din mers cu un gest din mana, am renuntat la Csokolom-ul meu stalcit, sa nu ma fac de ras in bransa  :grin: , iar unul din ei mi-a raspuns cu 'Szia!' (adica 'salut!, nu?), am prins si ideea asta si mi-am amintit ca-l stiam, dar nepracticand, l-am uitat.
In orice caz, am remarcat cu placere aceasta mult mai aplecata etnie- maghiarii, catre natura, turism si sport- bicicleta decat romanii. Chestie de civilizatie, probabil.
« Last Edit: Saturday 21 August 2010, 01:27:07 by Mărioara »
Bucurati-va!

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #49 on: Friday 20 August 2010, 16:32:34 »
Planurile de viitor incepeau sa intre-ntr-o oarecare ceata de la Miercurea Ciuc incolo. In sensul ca nu stiam prea bine ce voi face- sa raman aici peste noapte, sa-mi gasesc o pensiune, sa ma rapuna un dus prelungit si-un somn cu prabusire-n gol si taierea filmului? oboseala ce-o aveam si asudarea de peste zi ma trageau puternic la a ramane. Faptul ca stiam orasul, din mai multe vizite, mai ales cele de la zbor- tabara corturi si concursurile de parapanta organizate pe Dealul Sumuleu (o zona magnifica de zbor in termica- pentru ca nu ai de urcat mult si bine cu aripa-n spate pe deal ca sa-ti iasa ochii ca in alte locuri si in + de pe oras, care se intinde intr-o prea frumoasa panorama la poalele dealului, se aduna curenti termici perfecti ca sa urci chiar si mii de m in zbor) m-a descurajat insa- nu ma gaseam cine stie ce surpriza sa bat niste locuri deja stiute.
Oricum as fi ales, trebuia intai si-ntai sa merg la gara sa vad ce posibilitati de tren am de acolo pe mai departe. Se contura oricum ideea de a ajunge si tranti o vizita prima-ntai in aceasta calatorie orasului aproape de sufletul meu- Brasovul si intoarcerea acasa pe Valea Prahovei- sansa vietii bicicletei mele de a calatori in premiera in mod LEGAL cu vagon de tren dotat cu loc special pentru dansa- adica sa devina, dintr-o blatista o burghezoaica.

De la o vreme ma incerca o foame salbatica. Am si trecut, in drum spre gara, pe langa o Billa si fantasmam cum ma intorc vijelioasa si intru direct la raionul cu pui la rotisor si-o paine pufoasa alaturi (cu tot postul, n-am mai rezistat foamei, asta e- in ziua aceea mancasem doar o data la pranz la M. Diaconesti mancare de post+corcodusele din bagaj).
Am ajuns la gara- tare mica si prapadita pentru un oras resedinta de judet, si am primit informatii complete de la o dna cu accent maghiar de la ghiseu, foarte cumsecade. I-am spus ca ma intereseaza bilet spre Buc., dar vreau sa intrerup pt. un timp la BV- da, pot sa intrerup max. 5 zile. Am tren accelerat pe la ora 1 noaptea, nimic pana atunci, dar daca tot vreau sa intrerup la BV, pot lua tren personal chiar acum catre BV- era ora 8h20 si trenul pleca in cam 5 min. O intreb daca am timp sa urc, ma gandeam la bagajele mele pe care trebuia sa le desprind de bicicleta, ea zice da. Am stat asa intr-o cumpana, dar foamea a invins- mi-era complet groaza sa merg vreo 2 ore cu trenul in halul ala, sa nu am in cap decat pui la rotisor. 'Lasati, dati-mi la cel de noapte' si m-am relaxat pe loc, caci eram acum in linie dreapta, fara niciun obstacol catre Billa-pui alea-alea. Am plecat din gara atza, ajung in fata supermarketului, dau sa leg bicicleta si sa scot harnasamentul de pe ea,cand vine un domn ungur supraveghetor si-mi spune cu zambet binevoitor, intr-o romana puternic marcata de accent maghiar, insotita de gesturi, ca magazinul gata, se inchide 'si v-am vazut ca vreti sa desfaceti'. Cred ca am palit in mm ala (eu am hyporezistenta la foame, imi blocheaza gandirea, simtirea, tot), chiar i-am marturisit omului durerea mea, cat mi-e de foame, ca prea a fost dragut. Pai daca desfaceam degeaba bagajele, eu si muream! am mai conversat cu el de unde vin, unde ma duc si l-am intrebat daca mai e vreun magazin deschis, 'O-ce-a-n' zice el si-mi arata directia. Era un magazin non-stop nu prea mare, chiar in drum spre centru. L-am reperat si am mers mai departe pana in piata mare a orasului, unde se auzea mare tambalau. Intrand in oras, am vazut niste reclame cu nu stiu ce firma de tiribombe, distractii- ceva cu nume pompos. Am realizat ca despre ei e vorba si m-am indreptat intr-acolo, cu gand ca gasesc sigur ceva vata pe batz. Era lume puzderie la masinute, montagne-russe si altele asemenea, pe langa gherete cu kurtos, niste langosi, mai la vale banci si umbrelute de la berea Ciuc si alte asemenea. Am dat o tura de recunoastere, nu m-a satisfacut ce vedeam, asa ca m-am intors la 'O-ce-a-n' si mi-am luat niste sunca in vid, pita mai aveam, inca si ceva rosii si m-am intors intre petrecareti si-am mancat. Am suplimentat cu ciocolata neagra din provizii, asa incat pana foarte tarziu in noaptea aceea de calatorie n-am avut nici pic de somn.
Dupa putin timp, cand se lasase si intunericul, a inceput ploaie de vara, cu ceva fulgere, tinerii din piata faceau atmosfera la fiecare dintre ele. Ne-am refugiat pe treptele largi, acoperite ale unei cladiri ce nu mai stiu ce e, ceva cu aspect de casa de cultura ceausita. M-am mirat de populatia de tineri ne-maghiari- si mi-am amintit de disputa de acolo cu colonizarea in special cu populatie din Moldova- in grupul de adolescenti de langa mine pe unul il tot strigau 'Melinte'.
M-a surprins neplacut si droaia de tigani cu puradei&stuff- vindeau 'pacanele' la parcul ala de distractii.
S-a facut inspre 22h si ploaia era una serioasa, asa ca mi-am scos hainele de ploaie si am pornit-o catre gara, iar cand am ajuns eram deja bine inmuiata de ploaie. Mi-am pus lucrurile la uscat si mi-am scos cartea sa citesc. M-am asezat langa un domn inalt si zvelt, locul unde cat de cat batea lumina in gara prapadita, ca sa pot citi. A si cazut curentul de vreo 2x. O tanara doamna a venit si ea langa noi si l-am incadrat foarte placut, cum a inceput sa se laude el cand a prins cheag de vorba, pe dl. din Ocna Sugatag care tocmai ce castigase cu echipa un concurs de alergare de vreo 40 km ce se tine anual la Baile Tusnad. Era un senior catre 45-50 nostim, care se tinea bine, mi-a aratat si diploma primita la proaspatul concurs. I-am spus ca si eu am alergat cand eram copil si a ghicit imediat ca viteza, dupa conformatie. El a alergat in tinerete pentru Steaua, dar s-a intors acasa in Maramures. Am povestit si de zona in care locuieste, despre statiune si ce mai e pe acolo, despre cum se antreneaza etc. Prima a plecat dna., apoi alergatorul si-am mai ramas eu din grup.
Am avut un moment de sleire in gara cand am vazut, stupoare, ditai grupul de tigani din piata, care-si stransesera 'pacanelele' in baloturi mari si se prezentasera la tren. Groaza si mai mare am avut-o cand am inteles ca asteapta la acelasi tren.
 
« Last Edit: Saturday 21 August 2010, 01:26:30 by Mărioara »
Bucurati-va!

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #50 on: Saturday 21 August 2010, 02:25:35 »
Inainte de a parasi gara Miercurii Ciucului, sa recapitulez, precizez, din respect pentru oamenii locului- eu am spus generic maghiari/unguri, insa in NV jud. Bacau, pe Valea Trotusului, la zona de tranzitie- Ghimes, traiesc ceangaii, si pentru a se deosebi de restul ceangailor din Moldova, chiar isi zic 'ceangai de Ghimes'.
In Harghita traiesc secuii- Depresiunea Ciucului si restul.

Deci tren de noapte- fiori si groaza la gandul ca armata de vanzatori ambulanti tigani va invada trenul.
Mai stand eu la asteptare un timp in gara, numai ce vad un calator de seama cu sotia lui- tocmai in gara aceea prapadita, la miez de noapte- Harry Tavitian, un mare, mare, urias jazzman roman (armean din CT la origine), pe care eu il iubesc tare pentru uriasul talent, pentru dragostea lui pentru fondul etno adanc, profund al pamanturilor si pentru firescul, modestia lui. Asa arata in noaptea aceea in gara, ca in concerte- pantaloni de doc, camasa si-un ilic, mai putin tichiuta de pe cap. Sotia lui, pe care o stiam de la un concert de anul trecut de Craciun de la Clubul Taranului- Buc, pe acelasi stil. Mai multa placere legata de modestia lui mi-a dat-o amanuntul ca isi carau bagajul in niste papornite din rafie, cam ca alea care au fost introduse glorios in uzul tuturor romanilor odata cu contrabanda la sarbi.
Pe moment m-am mirat si intrebat ce-or fi cautand la ora aceea in M. Ciuc, or fi avand rude pe-aici, ca asa pareau, ca niste oameni veniti in vizita la rude. Cand am ajuns acasa, mi-au picat ochii pe o stire despre concerte ale lui HT in zona. Iata, omul concertase chiar in seara aceea- duminica 8 aug. (daca as fi stiut! :( ), impachetase si venise la gara:

http://harrytavitian.wordpress.com/2010/07/30/duo-harry-tavitian-cserey-csaba-la-festivalul-dob-ban-din-miercurea-ciuc/

Pour la bonne bouche, cu Cserey Csaba

http://www.youtube.com/watch?v=mFepcKFblPE&feature=related

si cateva ganduri de-ale lui HT, ca sa vedeti ca nu v-am mintit cand am scris despre el ce-am scris mai sus:

„În mărturisirea pe care o spune credinciosul la Taina Spovedaniei în Biserica armeană, unul din păcatele mărturisite este cel de a fi „veşnic nemulţumit”.
...
Jazz-ul m-a învăţat să iau totul firesc şi normal şi m-a ferit şi de complexele deinferioritate şi de cele de superioritate."


http://www.romaniapozitiva.ro/featured/dreptul-la-cuvant-cu-harry-tavitian/

http://harrytavitian.wordpress.com/2009/01/21/america-america/


 :happy:
« Last Edit: Sunday 22 August 2010, 08:55:34 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Buchin

  • Sr. Member
  • ****
  • Posts: 3.071
Re: Tot prin tara
« Reply #51 on: Saturday 21 August 2010, 06:49:43 »
Marioara de ce ai mers in Covasna ? Mi se pare mie ori asta ti-a fost trasata sarcina de serviciu ? ce jenant... mai bine ramaneai cu istorisirile despre Suceava si despre Buzau ... Of of ... "naravu din fire n-are lecuire"
Banatzanu’  und’ sa dushe ca shi soarili stralushe


Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #52 on: Saturday 21 August 2010, 12:55:17 »
In Covasna n-am fost, ci doar am trecut cu trenul acela de noapte, care venea de la Baia-Mare.
Am fost in Harghita.

Cand am planuit vag ruta aceasta de intoarcere (era luata in considerare intoarcerea tot prin Bz, dar nu cu mult interes) m-am gandit cel mai mult si mai mult ca voi strabate drumul de la M. Ciuc la BV sau macar pana la Sf. Gheorghe pe bicicleta- un drum de rara frumusete, pe care l-am facut in mai multe randuri si pe sosea, si pe calea ferata. Imaginea pe care o aveam a soselei printre padurile de brazi inalti la Tusnad ma umplea de bucurie. In + alte minuni de statiuni- Malnas, Bodoc , cu izvoarele binecuvantate- in Harghita sunt peste 130 de izvoare de apa minerala captate. Insa, de data asta n-a fost sa fie, ramane dorinta si sper si ocazia de a reveni.
Probabil daca s-ar fi aranjat altfel programul si as fi ajuns in timpul zilei la M. Ciuc sau daca as fi ramas in noaptea aceea acolo, cum se arata intr-una dintre variante, mi-as fi indeplinit dorinta. Pe langa o alta, conturata pe parcursul drumului, cand am constatat ca revine problema cu blocarea schimbatorului viteze- sa caut un atelier de reparatii biciclete- la cat de utilizata e bicicleta in zona (au si o competitie internationala, anul asta la a 4-a editie, am vazut panouri publicitare pe drum - Turul Ciclist al Tinutului Secuiesc) ar fi fost imposibil sa nu gasesc un mester dibaci, iar cand el mai este si ungur, aveam cea mai mare incredere ca i-ar fi dat de cap bicicletei (am fost la mai multe service-uri si in Buc., nimeni nu mi-a reglat schimbatoarele de viteze in asa fel incat sa mearga perfect, incep deja sa cred ca e nevoie de ceva maiestrie, cam ca la motoare).

Revenind in gara din Miercurea Ciuc seara de duminica 8 aug. si vazand in carne si oase asa calator de seama si de iubit mi-am zis ca nu poate fi chiar atat de negru cu grupul tigani in tren.
S-a facut si ora sosirii trenului, am iesit pe peron, mi-am pregatit bicicleta de imbarcare si am asteptat, inca mai picura usor. Spre surprinderea mea, era chiar multa lume care astepta acest tren, ceea ce m-a ingrijorat putin, gandind ca nu voi gasi un loc convenabil pentru bicicleta. Doamna de la bilete m-a sfatuit sa urc cu ea la ultimul vagon, dar eu aveam pe bilet loc la un vagon oarecare, dar nu ultimul. Si ma tot gandeam ce sa fac- sa respect locul de pe bilet, sa urc la ultimul vagon? inca nu ma decisesem, cand a venit trenul, stiam ca nu sta decat 2 min., m-am grabit catre coada trenului, intr-acolo se grabeau si HT si sotia lui, cand am vazut vagonul de dormit. Crezand ca aici ar fi ultimul meu vagon, inaintea celui de dormit, am decis sa ma urc acolo. M-a ajutat sa urc un domn deosebit- iesise la usa trenului sa dea niste sacose unui cuplu de tineri, erau rude, ca le explica ce mancaruri au in sacose. Si domnul asta din tren si rudele lui de jos, intai m-au urcat pe mine, eu ramasesem cu bicicleta si bagajele pe tot spatiul micului hol de la scara trenului si atunci am inteles ca ei au o problema de rezolvat, si inca foarte repede, ca pleaca trenul. M-am scuzat, am multumit si am incercat sa gasesc un oarecare loc bicicletei in acel spatiu- cu greu, ocupa tot locul si bara si trecerea intre vagoane. Dupa ce trenul a plecat, domnul care ma ajutase s-a intors sa-mi spuna ca in primul compartiment se pare ca e loc liber, foarte dragut din partea lui. I-am multumit si m-am gandit la o alta solutie pt bicicleta, ca nu cumva sa treaca controlorul si sa faca scandal ca blochez curculatia- am indesat bicicleta pe culoar, langa compartiment= jale! ocupa aproape tot spatiul, cu greu te puteai strecura pe langa ea. Am mai stat ce-am mai stat si am deschis usa compartimentului  pe care mi-l indicase domnul cumsecade si minune! compartimentul era ocupat doar de un barbat care dormea in intuneric, cu perdelele trase, intins pe bancheta din dr., restul liber. Am introdus, cu ceva greutate, bicicleta in compartiment, intre cele doua banchete, a intrat perfect, si mi-am facut si eu loc pe langa ea, in capatul banchetei din stg., bagajele langa mine pe bancheta. Wow! era deja solutia. Vagonul parea putin populat, ma gandeam ca fiind tren de noapte, posibil sa merg pana la BV fara sa mai intre cineva sa-si caute locul in acel compartiment. Acum singura grija era cum voi rezolva cu controlul, dar vazand linistea, chiar m-am gandit ca s-ar putea sa trec si hopul asta. Adica chiar sa scap de control.
« Last Edit: Sunday 22 August 2010, 08:56:07 by Mărioara »
Bucurati-va!

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #53 on: Saturday 21 August 2010, 15:36:05 »
Dupa ce m-am linistit, mi-am pus si eu bagajele sub cap si m-am intins pe jumatate din bancheta, cu fata spre culoarul de afara, pe care mai trecea cate-n calator, tot mai sperand sa nu apara insusi controlorul dintr-acolo, singurul lucru care ma tinea inca in priza. Perdelele erau trase si in compartiment era intuneric, habar n-aveam cine doarme alaturi- cand am intrat, barbatul intins doar s-a miscat putin sa vada cine intra. Tot ce speram era sa fie un calator de treaba. Am vazut doar ca avea un pet alaturi, din care a mai si baut cand si cand.

Cat am stat in gara la M. Ciuc, gandurile mele au lucrat privind parcursul calatoriei- cum am mai spus, vizam sa raman o vreme in Brasovul drag. Insa mi s-a parut ca imi va cere prea multa energie pentru starea mea de atunci si doream sa mai vad manastiri- ori in BV sau imprejurimi nu-mi aminteam sa fie vreuna. Si il vazusem anul trecut la inceputul verii, si mi-a placut cum arata centrul, mai putin starea proasta a cladirilor vechi- aceeasi problema grea ca si in Buc.
Am scotocit cu gandul, gaseam mai mult spre Cheia locuri pe care le cautam eu, si intr-un final gandul s-a dus catre Sinaia. N-o mai vazusem de ceva vreme si chiar ma intrebam ce-o mai fi pe acolo. La Manastirea Sinaia am mers cu ani in urma destul de des. Si rotindu-se gandul prin zona aceea, mi-am amintit deodata ca intr-o duminica, dupa Sf. Liturghie, la biserica la care merg eu la Buc., un calugar batran, din Moldova, inconjurat de oameni care-l ascultau, tot spunea diverse despre credinta, despre rugaciune si intre altele a spus ceva si despre parintele Gherontie 'mergeti la parintele Gherontie' si am facut efort sa-mi amintesc unde era manastirea lui- ori Busteni, ori Predeal. La final am zis ca parca era Predeal.
Si asa s-a si definitivat planul calatoriei pe mai departe- nu cobor la BV, ci in Predeal, merg la manastirea de acolo sa vad cine e acest parinte si apoi pe bicicleta spre draga Sinaia si pentru ca n-am mai vazut-o demult si mi-ar placea sa o mai 'rasfoiesc', acolo voi ramane, inainte de a pleca spre casa. Sinaia era un sfarsit de calatorie minunat.
« Last Edit: Saturday 21 August 2010, 17:05:09 by Mărioara »
Bucurati-va!

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #54 on: Saturday 21 August 2010, 16:37:44 »
Cam aceste planuri rumegam in compartimentul intunecat, incercand sa adorm, cand se deschide usa, se aprinde lumina- controlorul. Cu aceasta ocazie am vazut si pe barbatul de alaturi- se ridicase cuviincios de pe bancheta, era voinic, cam balai, cu figura blanda, asa ca mi-am luat de-o grija. Se vede treaba ca pe dansul deja il controlase, ca nu i-a cerut biletul.
Eu am intins repede biletul ce l-am tinut tot timpul in mana, ca sa nu adorm si pe urma sa scotocesc mahmura dupa el. Cotrolorul il capseaza, eu crezand ca fiind luat de mine repede cu biletul, n-o sa zica nimic de bicicleta. Asa si parea, ca nu-l intereseaza neaparat obiectul mare, neobisnuit pentru un compartiment de tren. Calm cum era, cu aspect corect, normal, voce calma cu accent ardelenesc, ochi albastri, gura mica rozulie, neafisand nicio expresie deosebita pe fata in tot timpul cat a stat in compartiment.
'La Bucuresti?'
'Da, dar vreau sa intrerup la Predeal?'
'La Predeal? si ce faceti cu bicicleta? stiti ca nu e voie cu bicicleta? trebuie sa va tai chitanta'
(asta cu taiatul chitantei am auzit-o la fiecare meci, mai mult sau mai putin amical, avut pe parcursul calatoriei cu trenurile; ce chitanta, frate? ca nimeni nu preciza)
Eu, cu glas mai mic asa, de fapt glasul meu obisnuit, care-i si putin cam ezitant: 'Va rog, de data asta, ca nu prea am bani'
El, dupa o pauza de procesare, cu aceeasi figura fara expresie, cantarind din priviri la global pe mine-bicileta-bagaj: 'Asta se vede'
La asa pleasca de replica magistrala, m-am abtinut cu greu sa nu rad, nici macar zambesc. El a plecat cu incercarea de a mentine, cat de cat, controlul situatiei: 'Trebuie sa vedem, sa vedem cu procedam'
Cand a plecat, am avut timp sa ma uit la singurul calator martor, care parea, dupa mimica, de partea controlorului, no problem, eram cu asupra de masura presata de o mare nevoie, asa ca-l intreb: 'Putem sa stingem lumina?' a facut asa un gest din umeri ca da, si s-a dus chiar el si-a stins-o.
Atat! m-am intis pe spate in culcus si-am hahait pe dinautru, pe-afara cu zambet larg, si a doua zi, si a treia si de cate ori imi amintesc de aceasta scena mana cereasca, ma umple bucuria cum ne fericeste Doamne-Doamne cu bucurii fara numar- intamplari cu oameni si biciclete.
« Last Edit: Sunday 22 August 2010, 08:58:41 by Mărioara »
Bucurati-va!

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #55 on: Saturday 21 August 2010, 16:56:01 »
Acuma eu nu stiu de unde el a dedus ca da, nu prea mint, n-am bani- ca nu eram imbracata nici prea-prea, nici foarte-foarte: fiindca plouase la M. Ciuc si seara pe acolo e putin racoare chiar si vara pe canicula, imi luasem o geaca de vant-ploaie pe mine, imi trasesem peste pantalonii scurti, unii de ploaie-bicicleta, 'chinezii' in picioare (in forma de pantofi sport, negri) si cam atat.
Cat despre bani: am mintit si nu prea- ca imi fixasem, inca de la plecare, un buget aproximativ, nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar mai mult spre mic, nu am fost dispusa sa cheltui mai mult, desi (aici e minciuna) aveam de unde, in cont, dar asa mi-am pus eu cap la cap lucrurile, o anume limita.
Si da, n-am dat niciun sfantz, la niciunul dintre controlorii cu replica 'trebuie sa va tai chitanta', pentru ca se vedea ca asta vor, dar eu nici nu ma pricep s-o fac adecvat, ca-mi vine sa intreb  cat costa, una la mana, si doi nu mi se pare corect- mai bine imi pun taxa oficiala pe transport bicicleta si gata.

Asa, si revenind- controlorul nu s-a mai intors, eu am motait cumva, pana la BV, unde ploua cu spume, ca si mare parte de drum pana acolo. Aici a coborat si calatorul de treaba din compartiment si am ramas singura. S-a anuntat in gara plecarea trenului si mers fara oprire pana la statia Predeal- aha! dupa un timp mi-am pregatit bagajele, mi-am scos bicicleta pe hol si-am asteptat incercand sa disting ceva in noaptea fara pic de stele. Am avut norocul ca pe hol era un tanar, caruia i-am spus problema mea, ca daca ma poate ajuta la coborare sa-mi dea bicicleta. Asa a facut. Si era spre ora 4 dimineata, inca intuneric, cand am ajuns la Predeal- m-am dus la casa de bilete sa-mi marcheze pe bilet intreruperea calatoriei si m-am asezat pe banca si-am citit o vreme. Ma incerca un mare somn. Am rezistat pana cand, spre ora 6 au inceput sa creasca zorile, apoi a venit chiar ziua si spre ora 7 fara ceva am pornit in cautarea manastirii din Predeal, de care nu stiam pana atunci si n-aveam idee incotro sa o caut.
Am intrebat trei persoane care m-au indrumat din aproape in aproape- manastirea se afla in apropierea punctului de control rutier, in dreptul drumului spre Paraul Rece si Rasnov. Se traverseaza calea ferata- acum in mari, capitale reparatii si se urca abrupt pe o strada care chiar asa se numeste Str. Manastirii.
« Last Edit: Sunday 22 August 2010, 08:59:39 by Mărioara »
Bucurati-va!

Massther Clinic - Massage therapy

Offline Riri

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Montreal
  • Posts: 13.896
Re: Tot prin tara
« Reply #56 on: Saturday 21 August 2010, 18:58:45 »
In apropierea celor doua biserici, fata in fata cu biserica alba de zid, este un umbrar mare, sub el sunt mese- pentru agape si pentru pomeniri
Cat m-am invartit prin curte in dupa-amiaza aceea, am vazut o randunica roind in zbor foarte jos sub una din stresinile umbrarului- sa vezi ca-i un cuib! si-asa era, i-am pozat dupa ce a plecat mamica lor (dedicatie pentru riri, poate o inspira la desen)

multumesc, marioara, nu am apucat sa-ti citesc threadul asta, nu am avut foarte mult timp saptamana ce a trecut, dar mi-a spus cinde ca mi-ai dedicat puii de randunica, how lovely! thanks again! :-* :-*
"Happiness is a warm puppy." Charles Schulz

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #57 on: Sunday 22 August 2010, 01:28:20 »
Cu multa placere! a fost greu sa-i surprind si asa cum sunt aici, pentru ca erau sus si intr-un unghi dificil, mi-ar fi placut sa le vad mai bine ochisorii de margica, cred ca si trupusorul era ceva foarte mic, cred ca la varsta lor, tot ce conteaza e ciocul ala galbior larg deschis.

Manastirea Predeal- asezata intr-o coasta de munte, un loc ascuns altadata pe care s-au urcat cu nevointa pentru rugaciune, pe carari abrupte de munte, cativa calugari. Ei au format un schit, iar mai tarziu, in jurul schitului va lua nastere, ca in atatea locuri din tara, inclusiv mai jos, la Sinaia, o asezare laica, care a tot crescut, devenind, aceste locuri, mai tarziu, ceea ce gasim azi- orase, statiuni.

In 1744, la 20 iunie, se ridica in Predeal de catre Ioanichie Ieromonahul si Duhovnicul impreuna cu obstea schitului, formata din calugari ardeleni refugiati de peste munti din cauza persecutiilor catolicilor si a fortarii obstilor ortodoxe sa treaca la catolicism (pe la jumatatea sec. XVIII, Curtea austriaca din Viena porunceste daramarea manastirilor romanesti ortodoxe de zid si arderea celor de lemn) o bisericuta din lemn avandu-l ca ocrotitor (hram) pe Sf. Nicolae. Ea va fi dustrusa intr-un incendiu provocat de turci in 1788, pe vremea domnitorului Mavrogheni.
Staretul Ioanichie ridica o alta biserica din lemn pe locul celei distruse, iar in 1818-1819 staretul Ghermano Darosteanu ridica actuala bisericuta de zid din piatra de pe Caraiman- pisania:
"In anul 1819, mai 27, s-a cladit aceasta sfanta biserica in locul celei facute in 1774. Ghermano."
Inscriptia de pe turla indica anul zidirii primului lacas:  "Anul 1774, luna iunie 20."
Biserica pastreaza picturile originale.
Clopotnita se ridica in 1827, iar intre 1835-1844 se ridica biserica cea mare- hramul Nasterii Maicii Domnului, toate ridicate tot in timpul staretului Ghermano, cu ajutorul calugarilor si a unor credinciosi din Sacele- Transilvania.

In 1949 arhiva manastirii consemneaza ultima tundere in monahism, in 1959 viata monahala de aici este desfiintata prin cunoscutul decret comunist. Este reluata in 1993- acum aici traiesc cateva maicute, iar manastirea apartine Mitropoliei Ardealului.


Imagini pe care le-am luat in dimineata zilei de luni 9 aug. in curtea manastirii si in  bisericuta cea veche, cu hramul Sf. Nicolae


















« Last Edit: Sunday 22 August 2010, 08:54:07 by Mărioara »
Bucurati-va!

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #58 on: Sunday 22 August 2010, 01:39:43 »
Si interiorul, cu pictura





Iisus Pantocrator











Adormirea Maicii Domnului





Sfinti




Catapeteasma







Bucurati-va!

Online Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.227
Re: Tot prin tara
« Reply #59 on: Sunday 22 August 2010, 01:42:42 »
Pictura din pridvor

















Bucurati-va!