Author Topic: Tot prin tara  (Read 44307 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #20 on: Monday 16 August 2010, 15:44:53 »
In apropierea celor doua biserici, fata in fata cu biserica alba de zid, este un umbrar mare, sub el sunt mese- pentru agape si pentru pomeniri
Cat m-am invartit prin curte in dupa-amiaza aceea, am vazut o randunica roind in zbor foarte jos sub una din stresinile umbrarului- sa vezi ca-i un cuib! si-asa era, i-am pozat dupa ce a plecat mamica lor (dedicatie pentru riri, poate o inspira la desen)





Am mers la slujba de priveghere- pentru Schimbarea la Fata de a doua zi, vineri 6 august, care a durat de la 18h pana spre 21h, cand se lasa seara.
Eram curioasa sa-l vad pe preotul manastirii si putin emotionata, ca trebuia sa il intreb daca ma poate impartasi a doua zi la slujba.
Un preot calugar inalt si masiv cat un munte, probabil intre 50-60 de ani, cu voce puternica, barba lunga semi-inspicata, ca si  pletele, putin ondulate la capete si taiate drept pana spre ceafa. Nu stiu sa zic daca era frumos, era pur si simplu un munte de om, cu maini si cap de urias al muntilor. El nu locuieste la manastire (se vede treaba ca aici este respectata intocmai regula lasata de Sf. Vasile de la Poiana Marului sub afurisanie, ca monahii sa nu stea in acelasi loc cu monahiile, in alte manastiri nu-i asa strict- la Ciolanu de ex. era o maicuta, desi manastirea era de calugari).
Cand s-a terminat slujba privegherii si am mers la miruit, m-am grabit sa turui, uitandu-ma hat in sus (si eu nu-s chiar pitica) ca un copilas in fatza lui Mos Craciun, ca daca ma puteti impartasi maine ca m-am spovedit la preotul duhovnic la Buc. Ramane cu mana in aer, in gestul miruirii, se uita la mine hat in jos, numai cu un ochi si cu capul intr-o parte, ca o gaina cocotzata in podul cu fan: 'Si-ati primit deglezare?'  eu, tot de jos 'Da', el 'Puteti'.
La iesirea din biserica, o maicuta tanara mi-a spus sa o iau pe femeia batrana cu copilul de pe alee si sa o duc sa doarma in camera in care stateam eu. Era o batrana frumusica, subtire din 'Carligli' (Carligele, adica), o obisnuita a locului, iar pe nepotul sau, un baiat de 10 ani- Marius, il aducea de cand era foarte mic aici la Dahlauti.
Marius, un frumusel cu ochi mari negri si chip frumos, un viitor barbat pe cinste, tocmai se intorsese dupa 1 luna 1/2 din Italia de la parintii lui. El face scoala aici, ca si frate-sau mai mic (8 ani). A vorbit deschis cu mine, dar doar intrebat, foarte educat copil. Se intelegea foarte bine cu bunica-sa. Ii place mai mult aici decat in Italia, pentru ca aici cunoaste toate cele, acolo- in Bologna, mergea numai pana colo sau dincolo- parcul de langa casa etc. A fost si la mare cu parintii in Italia.
Din Vrancea cred ca foarte mare parte din populatia activa munceste in Italia- un exod cu adevarat.
N-am vorbit cine stie ce, ca ne era somn la toti, Marius a mancat ceva ce i-a pregatit bunica, a facut rugaciunea de seara si ne-am culcat.
A doua zi dim. devreme m-au trezit fosnetele de pungi si pungulite ale bunica-sii. Am mai intarziat in pat, am reatipit si cand m-am trezit bunica disparuse.
Am regasit-o foarte devreme, spre ora 7 si ceva in biserica in fata icoanei Maicii Domnului cu cartea mare de rugaciuni ce-o avea la ea (probabil o psaltire). Usor-usor a inceput sa se adune si lumea. Utrenia- slujba care precede Sf. Liturghie mi s-a parut nesfarsita, pentru ca sosisem foarte devereme in biserica. Am mai iesit doar sa cumpar lumanari la poarta de la maicuta cu glas bland care m-a primit. La Sf. Liturghie biserica a devenit plina ochi- sateni de peste tot dimprejur si poate de mai departe (dupa aspect puteam sa identific pe multi dintre ei ca fiind 'italienii', noroc ca imi gasisem un loc mai ferit din timp, caci spatiul nu e mare, e o biserica mica.

Era asa de multa lume si o diferenta enorma fata de linistea slujbei din seara dianinte- desi si la aceea venisera sateni, dar se pastrase inca atmosfera linistita a manastirii. M-am ingrozit cate maini atingeau icoana Maicii dupa Liturghie- este imbracata in argint, iar in dreptul chipurilor Maicii si al Pruncului, este o bucata de sticla suficient de lata ca sa nu le poti atinge.
Am mai fost surprinsa foarte placut de predica parintelui calugar uriesean: inca n-am mai auzit astfel de predica, desi am ascultat tot felul de moduri de predicare. Fara sa fie un harismatic, fara retorica speciala, in aprox. 20 min. sau chiar mai putin, a facut o expunere a intregii teologii crestin ortodoxe, ajungand sa vorbeasca la final punctual si despre evenimentul sarbatorit, dar cu tot istoricul Vechiului si Noului Testament- toate hierofaniile si epifaniile care au premers si prevestit pe cel culminant. M-a impresionat. N-am de unde sa stiu cum este ca duhovnic pentru maicutele de aici, insa predica arata o performanta serioasa de concentrare, stiinta teologica serioasa, pe muchie, dozare si accesibilitate pentru tot poporul.

Dupa slujba, afara mesele de sub umbrar, asezate intr-un sir lung, erau pline cu prinoase si pomeniri- am iesit cu totii si s-a facut slujba de sfintire si pomenire, apoi am intrat in biserica din nou si si preotul calugar a facut o rugaciune de dezlegare- iar impresionant, pentru ca ii tuna vocea din trupul de urias, iar daca cei asezati in genuchi pentru care se facea rugaciunea nu erau miscati, apai necuratii cred ca mancau pamantul...

Acum la terminare, aveam o mare grija: sa ma duc din nou la maicuta la poarta si sa o rog sa ma mai ingaduie inca o seara- ma hotarasem sa raman, sa nu mai plec spre M. Brazi- Panciu (mi-era groaza de caldura amiezii, stiam ca urma dupa aceea un drum lung si era prea pretios locul in care eram, inca nu era de-ajuns). M-am dus si i-am spus ca o rog sa mai raman si in noapte aceea, caci as vrea sa ajung maine la Diaconesti, in Bacau si nu mi-e de-ajuns o dupa-amiaza, drumul fiind lung si ca voi pleca maine cat mai de dimineata. 'V-ati impartasit, da?' 'Da' Iar mi-a spus sa astept, sa se duca sa ceara acceptul maicii starete, dar pana atunci m-a trimis la masa cu toata lumea care ramasese dupa slujba sa manance la manastire.
Am mers si am gasit loc chiar langa bunica lui Marius- ei plecau dupa aceea in sat la casa lor. Am mancat o ciorba buna de legume si apoi peste fript (era dezlegare la peste pentru sarbatoarea din acea zi). Bunica a vazut ca intarzii sa-mi iau peste de pe platou, eu fiind foarte atrasa de ciorba si mi-a dat ea doua bucati 'ca noi mergem acasa, dumneavoastra ramaneti'. Dupa masa mi-am luat ramas bun de la bunica si cand s-a mai golit curtea de vizitatori si s-a facut iarasi liniste, m-am dus din nou la maicuta si mi-a spus ca pot sa raman.
« Last Edit: Monday 16 August 2010, 17:03:24 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #21 on: Monday 16 August 2010, 15:45:37 »
Seara, la 18h, din nou la priveghere- de data asta in frumusetea de biserica de zid, cea cu fragmentele de pictura, ce bucurie! Eram doar eu cu maicutele la slujba, a fost tare bine! Maicutele se roteau pe rand la citire si cantari, a fost priveghere fara preot, doar ele. La un mm dat, in timpul slujbei pe la 19h maicuta care se ocupa de trapeza (masa), a venit spre mine si mi-a spus sa merg sa mananc. Asa ca am iesit dupa ea si am urmat-o prin curtea cu flori si pomi pana la trapeza, unde am mancat din nou ciorba si peste ca la pranz, pe care le-a scos din frigider, bune-bune, si m-am intors in biserica pana s-a terminat slujba, iar pe inserat.
Mi-am pregatit bagajul pentru plecarea de dimineata si am incercat sa adorm cat mai curand, dar parca mi-era urat singura in camera aceea, fara bunica si Marius. Si cainele care era legat la grajduri, in spatele casei, a latrat cam mult, ma gandeam nu cumva sa vina ceva ursi la vacute.
A doua zi dim. inca nu se luminase bine cand m-am trezit, mi-am facut iute programul si spre 6 fara ceva eram gata de plecare. Cand am iesit sa ma spal in spatele casei, una din maicute, cu noaptea-n cap, intra cu o galeata sa mulga vacile. In curte alta nu mai stiu ce trebaluia, o maicuta mai in varsta, cu ochelari si mica de statura uda florile cu furtunul. Si eu care credeam ca voi gasi curtea pustie si-o sa fiu prima. 'Unde va duceti?' ma intreaba maicuta de la udat. 'Vreau sa plec si merg sa ma inchin' 'Megeti, daca nu e deschis, chemati o maicuta' Era deschis, am intrat in biserica de lemn, la icoana Maicii Domnului era o maicuta in care facea rugaciune in genunchi cu o carte deschisa pentru cineva bolnav- am inteles asta dintr-un amanunt. Am intrat pash-pash si m-am inchiat la restul icoanelor, m-a simtit si mi-a facut semn cu mana sa ma dau aproape sa ma inchin la icoana.
Icoana Maicii Domnului, si aici ca si in alte parti, cand are mare putere, e ca o fiinta- asa se purtau maicutele si credinciosii, asa am simtit si eu. Si dupa emotia de la inceput, capeti un elan si-o iubire ca dupa o fiinta- asa incat, ca si la Putna de ex. imi venea sa o imbratisez, ca un copil pe mama sa. Si in toata vremea, stand acolo, simti dorinta de a o vedea.
La iesire din biserica maicuta de la udat m-a intrebat cate ceva, mi-a spus ca au fost si ele la Diaconesti din Tg. Ocna cu autobuzul, ca e drumul greu si-i departe.

Am iesit pe poarta cu o mare bucurie pe care am capatat-o, si pentru mine, si pentru acel loc cu multa armonie si discretie intre maici, corectitudine in viata si munca lor dimpreuna in manastire, multa pace si lucru bun la acele maicute. Eu m-am simtit primita si ocrotita ca de maicute- adica de niste mame calugarite.
Am strabatut drumul tot pe langa bicicleta, ca era prea abrupt si accidentat pentru greutatea ce aveam pe ea. Insa era dimineata devreme, nu era cald si duceam cu mine asa o bucurie!

M-am oprit la troita si am facut poze si mai jos, intre vii. Ma distram cu 'Marioara si bicicleta intre vii' - este o strada in Buc. 'Heliade intre vii' (pe langa Gara Obor) si de cand eram mica si am auzit de strada asta, m-a amuzat si mi-a si pus intrebari- cum Heliade intre vii?
Iaca exact asa: Marioara intre vii   :happy:



















« Last Edit: Monday 16 August 2010, 15:56:09 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #22 on: Monday 16 August 2010, 16:44:25 »
Din momentul in care am iesit pe asfalt, a fost coborare floare la ureche, in racoarea diminetii- dar nu pe drumul pe care am venit, ci pe unul mai scurt spre Focsani, prin Golesti- tinta mea fiind gara-tren.
Dupa ce s-a terminat dealul de coborat si-a-nceput campia Golestiului- campuri fara sate, am mai pedalat sustinut, la Golesti am asteptat la trecerea cu calea ferata si apoi am strabatut localitatea. Am avut asa un sentiment cert Nasti ar avea locuinta in acel loc- la Golesti, habar n-am de ce, asa mi-a venit.
Apoi, dupa ce s-a terminat Golestiul, am iesit in E85. E, aici, dupa putin timp, am trecut podul peste apa Milcovului, si facand eu aceasta treaba primasi data si intaia oara pe bicicleta, m-a apucat asa o emotie patriotica si cantatul pe interior si mi-a venit nod in gat (asa sunt eu, mai emotiva): 'Vin' la Milcov cu grabire/Sa-l secam dintr-o sorbire/Ca sa treaca drumul mare/Peste-a noastre vechi hotare' pe urma m-am gandit ca eu sunt mai muntene, mai vecine si Nasti e moldovene si mi-a placut foarte tare si m-am inveselit.

Am intrat in Focsani spre 8h si dadeam zor sa ajung la gara sa prind ceva tren mai de dimineata, nu stiam exact orarul. Am oprit si am gasit un batranel uscativ sa-l intreb cum ajung la gara. Intai n-auzea unde vreau sa ajung, dup-aia, cand a auzit, n-avea nicio graba... imi explica incetu, eh: 'Mergeti si ajungeti la primul semafor, il lasatz in urmî, ajunjiti la al doilea, il lasatz in urmî, la al treilea... si videti un sheas, noi ii zishim 'sheasu rau' e, acolo fashiti stg....'
Am ajuns la gara, spre 8h20, mi-am luat bilet pana la Onesti, cu schimbare tren in Marasesti. Mai aveam vreo ora si ceva, asa ca m-am dus in piata ca sa-mi fac provizii pentru drum: am cumparat intai o gogoasa cu gem, ca mi-era cam foame, si-am mancat-o pe loc, apoi rosii- mici si gustoase si o lipie. Mai aveam cu mine morcov, niste paine si cicolata neagra luate din Buzau.
L-am sunat pe Nasti, sa nu trec prin orasul lui ca o magara si i-am lasat mesaj in cutiuta vocala. Mi-am spalat rosiile in piata si m-am dus la gara.
Trenul, hm, nu mai era din cel jos cu usi automate largi, ci din cel vechi, cu usa cocotzata si mica. M-am cam chinuit cu urcatul, noroc ca m-a ajutat cineva si mi-a impins bicicleta.
Drumul a durat putin, am avut un prim meci amical cu controlorul pe tema bicicletei in tren, noroc ca nu mergeam mult, Marasesti e la o aruncatura de bat de Focsani, vreo 1/2 h. Am vazut din tren motzul mausoleului infasurat ca pentru restaurare, i-am spus controlorului care ramasese pe hol cu mine sa ma descoase ca as vrea sa merg sa-l vad- 'a, aveti timp, faceti stg, peste pod si imediat' , legatura mea era peste 2 ore.
« Last Edit: Monday 16 August 2010, 16:58:15 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline DJ

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Montreal
  • Posts: 6.870
Re: Tot prin tara
« Reply #23 on: Monday 16 August 2010, 23:14:15 »

 Biserica Banului (1571)




Biserica Banului, cu zidurile albe si acoperisul de tigle din ceramica colorata (nu le-am mai fotografiat de necaz ca m-au 'latrat') e asezata langa un parculet, in fata, comisariatul de armata si ceva unitate pompieri  parca in dr. (unde nu mi-au permis sa leg bicicleta de rastelul din curte) si liceul Hasdeu in stg (unde a absolvit dna Elena Udrea, ministresa turismului pe picior mare din Ro).

Pfaaai, ce surpriza!!!!

Uite si la mine poze cu biserica Banului, facute in luna mai, cu ocazia vizitei in Ro/ Fr/ Egipt.

S-a intamplat asa:
Cat am fost eu in Ardeal, la rudele mamei, mariu' si-a vizitat urbea natala : Buzaul.
Nu am pus prea multe comentarii pe forum (eu personal n-am stat decat o zi in Bz), in afara unei poze cu Primaria din Buzau, cu hint pt. scufitza.
Care nu a reactionat  :laugh: :laugh:

La intoarcerea in Buc si la reintregirea familiei, am comasat pozele : Ardeal & Buzau.

Asa am dat de manastirea Banu, pozata special de mariu pe motiv ca acel acoperis, pe care l-ai mentionat si tu, e opera unui unchi de-al lui (fratele bunicului).
Nostim ca unghiul din care s-a tras poza e identic  :laugh: :laugh: :laugh:


tintin quarantino

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #24 on: Tuesday 17 August 2010, 14:53:47 »
Da, frumoasa coincidenta. Felicitari unchiului! chiar e frumos, deosebit acoperisul. Pacat ca amanuntele astea nu figureaza in istoricul lacasului- numele celui care a facut lucrarea- de fapt ele sunt cuprinse in arhiva bisericii, dar ar trebui si afisate undeva pentru vizitatori.

Se vede ca era primavara cand a fotografiat sotul tau, era un verde proaspat.

Sa revin la Marasesti- pe la 10h30 am parasit gara cu tinta Mausoleu- cum mi-a explicat conductorul. Insa indata ce am iesit pe strada cu bicicleta, iar pana cu schimbatorul blocat- mi-a miscat de el uraciosul ala de controlor. Fiind grozav de cald, l-am lasat asa, oricum nu era cine stie ce distanta intre gara si Mausoleu.
Pot sa va spun insa ca indata ce am coborat podul peste drumul Focsani-Adjud si m-am inscris pe acest drum pt putin timp ca sa ajung la mausoleu, am simtit cum pale de aer fierbinte ma loveau peste picioare cand pedalam- era deja o caldura ingrozitoare, adusa de adierile de vant de peste camp.
Mauzoleul l-am vazut deseori din masina, pe vremuri cand arata parca mai bine. Insa nu-mi amintesc sa fi intrat pana acum in el.
In fata mausoleului era o ghereta cu 'pacanele', niste masini parcate pe acolo si o populatie ignobila de tineri cu aspect de raketi divizia C. Am trecut de ei cu graba si-am intrat in curtea mausoleului prin stg., unde sirul de busturi ale comandantilor de osti romani din primul razboi mondial incepe cu Ecaterina Teodoroiu.
Pe afara n-am fotografiat, orice agitatie in + in afara de mers era aproape sacrificiu pe asa dogoare. Apoi ca era totul cam parjolit, desi mai trageau de firul de viata ceva trandafiri pe alei, cativa pomi, dar era trist, cred ca nu uda nimeni acolo nici pomii, iarba de pe taluzurile de pe margine, nici florile de pe aleile monumentului.
Initial am vrut sa renunt la vizita interiorului- n-aveam unde lega bicicleta, trebuia sa ii dau jos bagajul, sa-l car cu mine inauntru- pe treptele destule la numar pana la intrare. Totusi, mi-am facut curaj, mi-a fost rusine sa plec asa de-acolo si am cocotzat cu greutate bicicleta pe taluzul de vegetatie din stg si de acolo am reusit sa ajung pe nivelul care ducea la intrarea in mauzoleu- cu tot cu bicileta+bagaje. Am intrat asa cu totul pe jumatate, la casa de bilete- o masa langa intrare, era un nene si l-am rugat daca pot lasa bicicleta undeva, ca as vrea sa vizitez. S-a strambat nitel la inceput, apoi 'haideti, bagati-o aici pe holul asta, desi nu-i voie' si mi-a indicat o nisa ingusta in stg. intrarii. Deja inauntru la umbra era alta situatia- am scos ap. foto din bagaj si m-am dus sa platesc biletul de intrare- 4 lei. I-am intins omului o bancnota de 5 lei, el se uita la mana mea intinsa cu banii- 'de unde sunteti?' 'de la Bucuresti' si dupa un moment de gandire, face un gest rapid din mana ca sa intareasca hotararea luata- sa nu-mi ia bani pe vizita- 'hai, lasati'. M-a mirat, drept sa zic, dar i-am multumit si-am plecat la vizitare. Probabil ca eram destul de prapadita la fatza de caldura sau si-o fi inchipuit ca am venit pe bicicleta de la Buc., (asa cum ma gaseam, cu papuci de 5 lei/perechea)? cine stie? Eh, trebuie tinuta minte asta- ca la adunare- vizita la Mausoleul Marasesti, tragem linie si tinem una.

Daca exteriorul e marcat de atmosfera de toate zilele a zilelor noastre, cand patrunzi in interior deja incepi sa asculti o poveste din lumea de atunci: trainicie, maretie, lucruri facute sa dureze, istorie-credinta-neam, temelia din viata celor de altadata fata de care nimeni la vremea aceea nu si-ar fi inchipuit ca e loc de targuiala.

De cum intri, pe o parte si pe cealalta a peretilor de marmura, sta scris un fragment din Troparul Invierii- fiecare vers e sapat pe cate o portiune de zid, incepe pe stg si se termina pe dr.:
Hristos a inviat din morti/Cu moartea pe moarte calcand/Si celor din morminte/Viata daruindu-le

Si cateva date despre monument:

  • Marasesti- s-apurtat una din cele mai insemnate lupte din primul razboi mundial (1917): 480 de ofiteri si 21000 de gradati si soldati cazuti in lupta
    Mausoleul, unul dintre cele mai impunatoare monumente de acest fel din Europa, s-a inaltat la  initiativa Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane (1938)-conceput ca o replica a celui de la Adamclisi: 40 m diametru, 30 m inaltime,400 m.p. de friza.
Aici sunt depuse cca 6000 de oseminte de ostasi identificati si neidentificati, in critpe dispuse radial, iar in mijloc este sarcofagul generalului lor, Eremia Grigorescu, in fata unui altar, strajuit de o catapeteasma si icoane.












  • Sarcofagul Generalului Eremia Grigorescu



























« Last Edit: Wednesday 18 August 2010, 14:32:12 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #25 on: Tuesday 17 August 2010, 15:09:37 »
Imaginile cupolei arata ca s-a infiltrat ploaia serios si probabil din aceasta cauza pe afara sunt schele de restaurare in jurul crucii de piatra din varful monumentului.

Cum a fost identificat-desemnat Eroul Necunoscut la Marasesti:

In anul 1923, in fata Mausoleului, a fost stabilit Eroul necunoscut de catre un copil de trupa. Tatal baiatului murise in primul razboi mondial, fiind unul dintre miile de eroi necunoscuti. Dupa ce si mama lui a murit, baiatul a fost crescut langa Regimentul din Craiova. Pentru ca a fost cel mai bun elev din promotie, Sandulescu a fost desemnat sa aleaga eroul necunoscut.
In fata Mausoleului au fost aduse 10 sicrie cu cate un erou necunoscut din fiecare zona istorica a Romaniei. Baiatul s-a oprit in fata sicriului din Oltenia. Se pare ca ar fi spus: "Acesta este tatal meu".

Acum acest sicriu al Eroului Necunoscut se afla in Parcul Carol din Bucuresti.
« Last Edit: Tuesday 17 August 2010, 15:10:05 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #26 on: Tuesday 17 August 2010, 15:49:20 »
La plecare am parcurs aleea cealalta cu busturi ale altor ilustri comandanti de osti eroi ai primului razboi mondial, cu rugaciune pentru sufletele lor si multumire, si-am plecat pe acelasi drum inapoi catre gara.
Am gasit o cismea cam cum erau cismelele in gari altadata, m-am racorit bine de tot, m-am spalat si am mancat- rosii+lipie foarte gustoase luate de la Focsani.

Trenul de Onesti- 12h30 parca, iar vagon vechi, inalt, cu usa mica, iar greu la urcare si emotii cu controlul. Doi controlori- primul, ca nu  e voie cu bicicleta, ca trebuie sa va tai chitanta- n-am prea inteles ce chitanta, dar nici nu m-am intins la vorba pe aceasta tema, am lasat-o asa in clar-obscur  :grin: mai trecea o data, isi mai amintea ca trebuie sa-mi taie chitanta, dar parca nu se indura (adica nash, deh) Celalalt nu mi-a zis decat o data trecand pe langa bicicleta 'ma incurca bicicleta asta a mata'. E, si cam asa am tinut-o pana am ajuns, spre ora 14.
E prima oara cand merg pe ruta asta, constient vorbind- ca mergeam cu mama cand eram copil la Slanic Moldova, insa n-am amintiri. Imediat ce trece de Adjud, calea ferata se inscrie pe Valea Trotusului- se trece din Vrancea in Bacau si incep usor-usor dealurile bine impadurite- acum de un verde intens. La inceput valea e larga, dealurile domoale, dar pe masura ce inaintezi, valea se ingusteaza si dealurile se inalta si se apropie.
Pentru mine in aceasta calatorie ca peisaj Valea Trotusului a fost o mare si frumoasa descoperire. E foarte frumoasa, e de vis! Ce m-a impresionat cel mai tare este vegetatia foarte viguroasa, padurile mari si dese.

De ce Onesti? aici n-am poposit decat intre doua trenuri, pentru ca am tinut mult sa vad moastele Sf. sau Fericitul Ieremia Valahul (1556-1625), singurul sfant roman canonizat (in 1983) de Biserica catolica si sarbatorit in calendarul catolic la 8 mai- nascut in Bucovina, langa Baia, din parinti romani- pe numele lui de mirean Ieremia Stoica, a plecat la 18 ani spre Roma si apoi s-a stabilit, a trait si s-a stins la Napoli- tot acolo a facut nenumarate vindecari si si-a dobandit aura de sfant- cunoscut ca protectorul emigrantilor, exilatilor, al calatorilor sau calatorului in sens generic*, a fost readus pe pamantul sau, asa cum si-a dorit in 2008- pentru asta s-a construit la Onesti de catre fratii capucini, ordin al Sf. Francisc caruia i-a apartinut si Fericitul Ieremia Valahul, o catedrala foarte mare.

* o invocatie din canonul sau
 "Fericite Ieremia, pentru tine viata a fost o continua calatorie spre Dumnezeu. Ajuta-ma si pe mine sa ma socot calator in viata pamanteasca, pentru ca sa ma indrept cu mai multa usurinta spre cele vesnice si sa fac mult bine pe unde trec."                     
« Last Edit: Tuesday 17 August 2010, 15:53:08 by Mărioara »
Bucurati-va!

I Translate it

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #27 on: Wednesday 18 August 2010, 06:42:16 »
Ce-am uitat sa spun- la Focsani mi-ar fi placut sa mai fotografiez niste case din cele boieresti-negustoresti, ca e de unde, timpul n-a fost prea mult insa. Am strabatut doar dimineata de la S la N (spre gara) Focsaniul pe Bd. Bucuresti-Bd. Unirii si i-am dat onorul, iar m-am distrat cand am dat cu ochii de supermarketul Zanfir (scris mare cu verde-verde), pana am facut stg. pe Str. Garii. Dupa ce am facut provizii in piata si-am cascat gura, cand m-a abordat, ferit, nu ca altadata (semn ca probabil le mai ia la scarmanat politia-jandarmeria) si-o baragladina cu fuste 'sa-ti ghicesc', pe drumul inapoi spre gara, am intrat parca pe a doua str. la stg. sa vad o biserica- "Intrarea Maicii Domnului in Biserica -Ovidenia", str. Fagaras nr. 3- foarte frumoasa (monument istoric), am intrat, lasand la intrare in grija unei femei care cersea la poarta si a unei tinere a strazii bicicleta+bagaje. Era sambata dimineata, se facea slujba de pomenire morti- era o singura femeie la slubja, in doliu cu coliva si bucate pe o masa, in afara de cantareti si preot. Am stat si eu o vreme, foarte frumaosa slujirea, si apoi am plecat. Mi-ar fi placut sa fac foto la biserica, mai ales exteriorul, dar ma lungeam prea mult.

Despre Focsani:
  • Focsani- vestigii geto-dacice, asezare existenta in sec. XIII posibil Milcovia- resedinta cumana
    Sec. XV- targ si centru viticol, si-a luat numele de la un oarecare Focsa, mai iute de pahar
    Comert de tranzit intre cele doua principate. Rol mare in Unire.
    oameni de seama:Ion Mincu, Ángel Saligny, Petre Liciu


    Revenind la calatoria din tren, apropiindu-se el de Onesti, am bagat de seama cu neplacere ca se umple de tigani, puradei cersetori, ceea ce mi-a stricat hazul.
    Am pus ochii pe un tanar domn serios care mergea cu familia la Slanic si l-am rugat sa ma ajute la coborare sa-mi dea bicicleta, dupa ce eu cobor cu bagajele.
    Asa am facut si i-am multumit frumos si urat drum bun si sanatate. M-am dus apoi la ghiseu bilete sa intreb de trenul urmator si mai ales pana unde sa-l iau ca sa ajung la M. Diaconesti- din documentarea mea prealabila, nu era prea clar- unii scriau de Asau, altii de Agas, altii de Palanca, pe ruta Onesti-Tg. Ocna-Darmanesti-Comanesti-Ghimes-Miercurea Ciuc. Femeia de la ghiseu, cea mai iritata si neplacuta persoana intalnita in aceasta calatorie, m-a repezit ca nu stie ea localitatile, eu sa-i spun unde vreau bilet. I-am spus pana la urma Agas- halta numindu-se Simbrea- tren peste 2 ore, spre 16h.
    Am iesit din gara si-am intrebat primul domn care mi-a iesit in cale la intrare- in pantaloni scurti, cu sapca si ochelari de soare daca poate sa-mi explice cum sa ajung la catedrala catolica din oras- 'cum sa nu, drept pana la hotel si de-acolo urmati drumul putin stg si vedeti mare catedrala'.
    Intr-adevar, era o strada luunga, putin in panta-urcus, de la gara pana la un mare hotel ceausist, de fapt toata strada-bd era pe dr-stg cu blocuri ceausiste de cam 4 nivele, de fapt tot orasul e comunisto-dejisto-ceausist- caci el chiar a luat nastere din 2 sate- Borzesti+Onesti in 1953 devenind orasul petrochimic Gh. Gheorghiu-Dej. Eu n-aveam in gand despre Onesti venind incoace decat Nadia Comaneci- caci aici si-a inceput primele antrenamente la Palatul Sporturilor (iaca a fost si comunismul bun la ceva).
« Last Edit: Wednesday 18 August 2010, 14:26:33 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #28 on: Wednesday 18 August 2010, 09:37:58 »
Onestiul e un orasel asezat cuminte intre dealuri golase si inspira multa liniste. Am mers pe strada aceea lunga- Bd. Republicii, pe care este si un pod peste raul Casin, nu departe de gara. Acolo se scaldau, la ora infernala 14h, mai multi cetateni onorabili ai Onestiului- nu mi-a venit sa cred ca te poti racori cand era atata dogoare pe noi din cer, imi inchipuiam ca si apa aceea pusa pe corp, ar fi tot o fierbinteala.
Cand coteste in stg., strada devine Bd. Belvedere si inca putin pe stg. se vede constructia noua, mare a Catedralei Catolice- am intrat si m-am indreptat spre una din cladiri, cu interfon, curtea era pustie- abia atunci mi-am dat seama ca fiind sambata si nu tocmai ora de serviciu religios, s-ar putea sa fi venit degeaba. Am inceput sa sun la diversele butoane- poarta, bucatarie, secretariat etc. etc. Le-am luat de 2x pe rand si nu mi-a raspuns nimeni- am iesit si tocmai atunci, la fereastra de la parter a aparut un domn tanar- i-am spus de ce am venit si mi-a spus ca va veni sa-mi deschida. Dupa indicatiile lui, am iesit din nou in strada si am ocolit incinta, ca sa pot intra in biserica- constructii mari, noi, mai au inca de lucru la etaj, dupa cum mi-a explicat domnul- un frate capucin brunetel si rotunjor, care vorbea bine romaneste, dar cu accent- fiind probabil italian. M-a intrebat daca stiu ceva despre Fericitul Ieremia, ca probabil sunt ortodoxa, am confirmat si i-am spus ca da si tocmai de aceea sunt acolo- i-am spus de unde vin si unde ma duc.
M-a condus in sala mare de la parter, care putea fi la fel de bine sala de conferinte, cu multe scaune-banci, iar in fata, ca pe o mica scena- unde era altarul, era si Fericitul Ieremia- mi s-a parut neobisnuit fata de felul in care sunt pastrate si expuse moastele sfintilor ortodocsi- sub un vesmant care acopera tot, lasand doar un loc unde poti avea contact cu corpul- de fapt acoperit si acel loc cu ceara (poate fi o mica portiune a capului, o mana). Nu stiu daca acesta este procedeul canonic, pentru ca e prima oara cand vad moastele intregi ale unui sfant catolic, Fericitului Ieremia i s-a confectionat un acoperamant probabil de ghips pictat in mod veridic- infatisare, ochi, maini, picioare etc. si vesminte, un corp ca la manechine= o butaforie, iar sub acea 'carcasa' se afla ramasitele sfantului- dar nu se vede si nu se poate atinge nicio parte din corpul sau. Mai mult, ramasitele imbracate in acea butaforie care reproduce infatisarea reala a sfantului- deci acel manechin (asta se vede), este protejat pe toate partile de sticla- e asezat intr-un 'sicriu' transparent din sticla- poti vedea, dar nu poti atinge.
Mi-a trebuit putin timp pana sa ma obisnuiesc cu aceasta imagine foarte realista si in acelasi timp foarte distanta. Fratele mi-a spus ca pot ramane cat doresc sa ma reculeg si asa am facut.
Dupa ce am iesit, am mai vorbit putin cu fratele capucin, mi-a indicat toaleta daca am nevoie si la plecare mi-a dat din materialele tiparite cu Sf. Ieremia si buletine ale activitatii lor- mi-a facut si o informare a actiunii lor- a fratilor capucini in Ro, genul de informare care doreste sa te atraga. M-a intrebat pe unde voi merge, n-a facut nicio alta obs. decat ca e frumos peisajul si asa am plecat de la Sf. Ieremia Valahul.
Cat am stat in gara sa astept trenul spre Agas, am rasfoit si triat materialul primit si am oprit doar cele ce mi-au parut necesare.

La urcare, acelasi tip de tren greu accesibil pt urcat bicicleta- de fapt doar la prima calatorie- intre Bz-Gugesti am avut parte de tren cu vagon in care am putut urca-cobori practic fara ajutor.
De data asta am mers mai mult- cam 1 1/2h si am avut parte de un control hamaitor, pe o caldura sinistra- desi erau toate geamurile deschise, curgea apa pe mine, ca si pe controlorul moldovean cu buze groase si uitatura dusmanoasa, care de fiecare data cand trecea se rastea ca sa-mi taie chitanta sau zicea ceva de bilet- pricina fiind bicicleta mea, in orice caz n-am prea inteles din cauza accentului si a felului hamait in care vorbea, iar uneori din cauza zgomotului. N-am avut reactie, doar ca m-a cam indispus si m-a timorat. Am incercat pe cat am putut sa ma bucur de peisajul de afara care e absolut minunat! Valea se ingusteaza, iar calea ferata merge de-a lungul Trotusului cel frumos. Am fost curioasa sa vad din tren cat mai mult din Tg. Ocna- loc de mare martiraj al detinutilor politici in zorii blestemati ai regimului comunist- loc legat de numele sfantului inchisorilor, Valeriu Gafencu, alaturi de alti tovarasi de suferinta si de rugaciune.
Mi-am propus sa revin pe Valea Trotusului si cu acea ocazie sa vizitez cu de-amanuntul zona- orasul Tg. Ocna, Slanicul, M. Casin, Oituzul- zona de vest a jud. Bacau dincolo de Trotus.
 
« Last Edit: Wednesday 18 August 2010, 09:45:31 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline apaminerala

  • Full Member
  • ***
  • Location: Mtl.
  • Posts: 2.590
  • I want, I can.
    • Rencontres Francophones à Bucarest
Re: Tot prin tara
« Reply #29 on: Wednesday 18 August 2010, 10:20:20 »
N-as fi putut sa scriu mai frumos...si nici nu stiam atitea amanunte despre zona pe unde mai vietuiesc.
Rencontres Francophones à Bucarest

Réunion bimensuelle ( mercredi, une semaine sur deux + un mercredi flottant, a la discretion de Tudor ) pour les francophones, les amoureux de la langue française et leurs amis.

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #30 on: Wednesday 18 August 2010, 15:25:12 »
Multumesc, apaminerala. Care-i zona unde vietuiesti- Onesti, Focsani?

Dupa Comanesti am stat ciulita sa nu ratez coborarea, ca nu stiam zona neam. Am intrebat un tinerel si m-a lamurit el ca ar fi abia a patra oprire.
Cum am mai spus, si probabil nu de-ajuns, e atata frumusete in aceste locuri, de nedescris! Nu seamana cu nimic din ce-am vazut pana acum ca peisaj, si iara si iara m-am uimit de cat de variat poate fi, in frumusetea lui, pamantul asta romanesc.
La Agas- comuna, cu halta Simbrea, iar am coborat cu ajutor si frumoasa si alinatoare surpriza am avut dupa ce ma persecutase controlorul cel buzat din tren. In halta era un ceferist care semnaliza venirea-plecarea trenului cu trup zvelt, imbracat ingrijit, care se uita la mine si imi vorbea de parca din tren coborase pe putin Regina Maria. Un chip luminos si frumos se uita direct la mine cu ochi albastri si imi raspundea la intrebari cu o politete plina de omenie- ca la M. Diaconesti trebuie sa merg inapoi- era mai bine daca as fi coborat la statia de dinainte. Am vrut sa ma asigur ca era adevarat ceea ce deja aflasem in statiile de dinainte- din cauza ploilor, se surpase o portiune de cale ferata, asa incat trenurile nu mai ajungeau la Miercuea Ciuc, ci aveau capat la Ghimes. De acolo calatorii puteau lua maxi-taxi pana la Luna de Jos, de unde luau iarasi tren pe ruta M. Ciuc. Cel mai mult ma interesau distantele intre localitati, ca sa stiu cand si cu ce avans de timp sa plec de aici. Am aflat parerea dansului si am dat sa plec- mi-a si indicat pe unde sa ies in sosea, dar sa fiu cu bagare de seama ca e panta la vale. Doaamne! cum mai presari tu asa, cate-un om frumos ici si colo, ca sa ne faci inima praf!

Am iesit in sosea si tocmai plouase, era aerul mai proaspat, desi soarele inca ardea cu putere, chiar si la ora aceea, spre 17h30. Sosea curata, sate curate, coame de dealuri impadurite curate, aer si cer curat. Pana sa ajung la indicatorul dr. catre M. Diaconesti, am mai intrebat de vreo doua ori- un tanar si o femeie, de teama sa nu il ratez. L-am gasit, am facut dr. si am trecut peste o punte Trotusul cel cu apa curata si in scurt timp am lasat satul in urma- se urca pe un drum de care, in panta destul de accentuata. Am privit in stg mea un tapsan cu iarba si pomi si am vazut o vegetatie atat de vitala, de verde-viu! in +, cand am decupat imaginea, era si atat de vizual locul, incat mi-a venit mult chef de fotografiat. Dinspre deal treceau care pline cu fan si oameni cocotati sus pe fan, altii pe jos cu uneltele pe umar. I-am salutat pe fiecare (eu am deja o mare problema, ca raman setata pe salutul asta- de fiecare data cand ma intorc in Buc. dupa o tura de-asta pe la tara, imi vine sa salut pe toata lumea, si pana imi revin in firea de oraseanca, chiar o fac, se uita unii ca la urs, no problem) si-am ezitat sa mai fotografiez, cu gand ca o sa o fac pe indelete cand ma intorc (chiar imi faceam plan ca va fi dis-de-dimineata, mare greseala! de cate ori am amanat, am dat gres, mereu s-a intamplat ceva neprevazut si am ramas cu datorie)

De ce mergeam eu la Manastirea Diaconesti? pentru ca este un loc cu mare renume- desi o manastire noua, aici pare ca s-a adunat o elita a monahiilor, macar asa umbla vorba- iar ele chiar au facut lucruri; au editat carti despre detentia in puscariile comuniste (carte despre Pr. Gh. Calciu, memoriile lui Ion Ianolide etc.), au format un grup psaltic- muzica religioasa, cu care au scos CD-uri, merg la concerte. Este plin internetul de inregistrari de-ale lor, inclusiv cu Pr. lor duhovnic Amfilohie Branza- un preot tanar- spre 40 de ani, care predica precum trageau haiducii cu pusca pe vremuri- rasunator si hazos, foarte atragator, ce sa zic. Da, cam de-asta, eram curioasa sa vad acesta obste si sa-l aud direct si pe viu pe acest preot.
Si n-am regretat, desi toata aceasta imagine publica s-a naruit ca un decor de teatru ieftin, caci prin chiar aceasta demistificare, am avut parte de o experienta personala de gr. I.



« Last Edit: Wednesday 18 August 2010, 15:29:45 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #31 on: Wednesday 18 August 2010, 16:28:31 »
Dupa cat am putut asuda in tren de caldura, n-as fi crezut sa-mi mai fi ramas strop de apa in piele si cu toate astea, la urcusul spre Diaconesti, am facut inca o data hainele leoarca- tot ce visam era sa ajung, sa-mi arunc undeva bagajele si sa-mi iau prosopul si sapunul+haine de schimb si sa merg la raul care curgea chiar pe langa drumul pe care urcam cu greu in serpentine abrupte. Mi s-a parut nesfarsit si foarte greu urcusul, nu prea mai aveam vlaga dupa o zi destul de incarcata, inceputa dimineata devreme la Dalhauti, mon amour!
Am dat la un mm dat de un tata cu fiul sau adolescent care curatau si apoi trageau cu calul tare voinic niste busteni de copaci- mirosea tare frumos a coaja si lemn de rasinoase proaspat taiate. De acolo n-a mai fost mult. Mi-a aparut intr-o curba o silueta de biserica de lemn noua, mare si am intrat in incinta manastirii, dupa ce am intrebat un alt tata cu copilul sau daca aici este manstirea, caci eu ma asteptam la mai mult de atat- aspectul era modest si cu senzatia de incropeala. Omul mi-a confirmat si mi-a si precizat ca la ora aceasta, intre 18-18h30 maicutele sunt la masa, dar sa astept in fata cladirii din dr. ca vor veni. Dupa putin timp au aparut din cladirea din fata- trapeza si arhondaricul (casa de oaspeti) una cate una, maicute tinere si foarte tinere- unele se uitau curios la mine, altele nu. Am fost indrumata la maicuta care se ocupa de oaspeti, iar ea mi-a spus sa stau sa-l astept pe parintele, ca sa cer incuviintarea de a ramane la manastire, ca va cobora pentru ca incepe slujba de vecernie la ora 19. Deja maicutele se indreptau catre biserica, asa ca am stat si-am asteptat, in picioare, si am tot asteptat. Deja de la asteptare si in mod sigur nu numai, incepuse sa ma viziteze o stare cam proasta- ma uitam in jur si nu prea pricepeam- in mai toate manastirile staretul sau stareta se ocupa de asa ceva- printr-un calugar sau calugarita care e desemnat-a pentru treaba asta. Preotul duhovnic, mai ales la o manastire de maici, n-are treaba cu asta, el se ocupa strict de serviciul religios si de lucruri spirituale, partea administrativa revine staretei. Apoi, la cat de praf eram de oboseala, chiar nu-mi venea sa cred ca la o manastire ceea ce mie mi se intampla atunci era ca un supliciu. Wtf! maicutele roiau in miscare browniana si nu vedea nimeni sau lua in considerare un om ostenit de pe drum.
Dupa o multa si deja dezgustata asteptare, apare preotul- mai scund decat ma asteptam (l-am urmarit pe acest preot vedeta pe net), incep sa-i turui daca ingaduie sa raman la manastire si zice: 'Credeam c-ati venit la strad, nu la manastire' (eram in papucii mei si in pantaloni mai mult decat decenti pana la genunchi, cu bluza mea de in anti-soare cu maneci lungi), ii spun ca am venit pe bicicleta, dar am haine si de biserica, 'bcicleta? asta-i asa mai mult de aventura, daca ati venit pe bicicleta, nu sunteti de manastire' i-am raspuns deja cu glas neutru, ca incepuse sa ma atinga la vital ce auzeam, ca pentru mine bicicleta e un mod mai practic de deplasare, desi in sinea-mi i-am dat o parte de dreptate cu aventura. Se tot ducea pe niste trepte in jos, vorbind, n-a stat sa ma priveasca fata-n fata si sa-mi vorbeasca, nu m-a intrebat nici de unde vin, nici unde ma duc, nici ce caut acolo. Eu am ramas pe locul meu, nu stiu ce mutra aveam, s-a intors si 'cine-i de serviciu cu cazarea?' nu mai stiu ce i-a zis maicutei care a semnalizat ca la armata 'prezent' (acest preot, fost ucenic al pr. Iustin Parvu de la Man. Petru Voda, chiar la predica de a doua zi am aflat ca a fost cadru militar inainte de calugarie) ca sa faca ceva cu cazarea, nu mai stiu exact cum a zis.
Maicuta, o tanara, mi-a aratat locul de dormit, mi-a aratat baia, si mi-a spus ca inainte de a merge la slujba, care deja incepuse, sa vin sa mananc. Nu mai aveam niciun chef, dar am rugat-o inainte de masa sa merg sa ma spal si sa ma schimb. La masa a stat curioasa putin de vorba cu mine, mai intrebandu-ma una-alta, ma rog, impresia de calugarite iesite-n lume- ma intreba la ce biserica merg in Buc., ca ele nu cazeaza cand nu e parintele aici, iar cand e aici el aproba, ca au avut surprize de toate felurile etc. I-am spus ca m-a deranjat aia cu strandul, ca sa nu iau in seama, ca parintele probabil incearca oamenii, dar are suflet mare, nu lasa pe nimeni in drum  :huh:   Daa? insa eu ma simteam complet si nemeritat nedreptatita.

Masa mi-a stat in gat, ca imi pierise orice pofta de mancare si ma grabeam sa ajung la slujba. Biserica- mult mai mare decat lasa exteriorul sa se vada, nepictata- e noua. Am putut sa ascult grupul maicutelor cantand, mda, voci bune, dar pe mine nu m-au dat pe spate niciodata. Nu stiu de ce, dar nu gasesc potrivit ca vocea feminina sa fie proeminenta in cantul religios ortodox, suna ca '....' vorba lui Petre Roman, oricat de corect ar canta. Apoi era asa o miscare de scena ce nu s-a pomenit in biserica sau manastire pe unde eu am fost- la preot, la maici, la ceilalti vizitatori- sa n-am parte, parca erau dresate-dresati! Si inca asta nu ar fi fost cel mai rau, insa e pentru prima oara cand intru intr-un lacas ortodox si eu nu gasesc nici fir de Duh! m-am cam speriat si am inceput sa inteleg. Ca sa-mi vad de ale mele si sa nu ma invadeze ceea ce vedeam in afara, am stat cat mai in sinea-mi, pe cat puteam, incercand sa nu ma mai uit in jur, sa nu mai iau in seama replicile cu iz de teatru din altar ale preotului (omg!)
Cert este ca la sluja din seara aceea, datorita rasturnarii totale de situatie- ceea ce stiam despre acest loc (dar nu neaparat ceea ce ma asteptam sa gasesc, caci venisem sa cunosc, sa vad daca asa e si cum e) si ceea ce am gasit, motzul fiind pus de bruscarea ce mi s-a administrat de catre preotul ex-cadru militar, am inceput sa ma fezandez ghini-ha pi dinauntru intr-un fel de nu se poate, tocmai bine ca sa pot primi ce urma sa inteleg despre mine insami si una din hibele mele majore intr-un fel magistral. I se poate spune revelatie, raspuns, cunoastere   ;) Mare, mare bucurie! si imi spueam pe dinauntru, ca eventuala replica preotului- ca maicuta zicea ca sa stau de vorba cu el dupa slujba sau maine, probabil ca asa e procedeul locului- intr-adevar, a doua zi- duminica, dupa Sf. Liturghie se facuse sir de oameni sa intre sa vorbeasca cu preotul- un fel de duhovnic. Ei, si eu aveam sa ii zic asa: 'nu stiu de ce mi-ati spus sfintia voastra ce mi-ati spus, dar stiu sigur de ce trebuia eu sa aud ce-am auzit'
Adica se intampla minuni!  dar nu mi-a fost chiar usor pana la minune  :embarrass:
« Last Edit: Wednesday 18 August 2010, 16:34:18 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline apaminerala

  • Full Member
  • ***
  • Location: Mtl.
  • Posts: 2.590
  • I want, I can.
    • Rencontres Francophones à Bucarest
Re: Tot prin tara
« Reply #32 on: Wednesday 18 August 2010, 17:30:02 »
Astept cu nerabdare urmarea .
Rencontres Francophones à Bucarest

Réunion bimensuelle ( mercredi, une semaine sur deux + un mercredi flottant, a la discretion de Tudor ) pour les francophones, les amoureux de la langue française et leurs amis.

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #33 on: Thursday 19 August 2010, 10:37:24 »
Am iesit de la slujba cand se intunecase deja si m-am dus, asa plina cum eram cu minunea-n brate, sa n-o vars, pana in spatele arhodaricului mare si al trapezei, unde aveam sa dorm- un alt spatiu de cazare oaspeti- din lemn- una din cele doua camere de la etaj, care avea puse unul langa altul cam 10-12 paturi- eram singura, mai erau cazati o mama cu fiul in camera de alaturi. Restul oaspetilor, cei mai multi, erau cazati in arhiondaricul mare, din fata, cu conditii mai bune.
M-am culcat multumind nemaistiind cui intai, Maicutei de la Dalhauti, Sf. Ieremia Valahul, celorlalti sfinti ocrotitori, ingerului si tuturor sfintilor pentru ce mi-au dat sa vad in mine insami. Sincer, pentru cei care sunt cat de cat familiarizati cu auto-analiza ajutati de un psiholog, psihoterapeut, psihanalist, nu conteaza, pentru astfel de constientizari iti trebuie zeci-sute de ore de lucru cu tine insuti-insati. Si inca nu-i de ajuns sau degeaba sa descoperi, daca nu esti capabil sa si schimbi ceva. Ori asta e si cel mai greu.
In alta realitate si logica, lucrurile vin altfel, caci Duhul sufla unde vrea el.
Desi eram franta de oboseala, am si visat ceva tot in sensul a ceea ce mi se descoperise si m-am trezit tot cu bucuria din seara dinainte, ba inca mai multumita, ca mi se dusese si obida, si oboseala.
Am crezut ca m-am trezit devreme, insa numai ce m-am pregatit si iesit afara sa mai colind locurile, ca a si sunat clopotul de slujba- care a inceput pe la 8- iar utrenia foarte lunga si parca diferita de ce stiu eu.
Biserica aceea incapatoare a devenit usor-usor, spre 10h cand a inceput Sf. Liturghie neincapatoare- oameni ai locului si oameni din alte localitati, femeie pe stg., barbatii pe dr. Pe masura ce caldura crestea afara si biserica se umplea, aerul a devenit irespirabil. Am observat ca ferestrele erau in asa fel construite ca nu se deschideau. Era infern! ma rugam sa scap cat mai nevatamata din locul acela.
Predica, momentul pe care pana sa vin aici l-am asteptat, acum nemainteresandu-ma in mod special, pentru ca ma cam lamurisem despre preot, a fost pe tipicul celor ce le auzisem din intregistrarile de pe net, dar pe care, neavand intregul de la fata locului, nu-l decodam adecvat. Aceleasi ambalari pe schema 'ei' ne impun ce sa facem, 'ei' ne aduc chinurile sfarsitului- 'ei' fiind iudeo-masonii, pusi de fiara, evident  iar 'noi' ci facim, mey? si de aici incepea o cearta a amaratului de credincios care mai avea nitel si sucomba din lipsa de aer in sfanta biserica, ideea de baza fiind sa bage frica-n oasele omului cat mai adanc, caci vin nenorociri, vin alea-alea, ufff! Nimic din duhul Invierii, nimic din 'Indrazniti, Eu am biruit lumea', nimic din 'Bucurati-va!' (primele cuvinte rostite de Mantuitorul dupa Inviere, nimic despre puterea si darul harului in lumea asta, asa cum e ea, imperfecta, nenorocita. Cel mai la indemana discurs manipulativ- 'vin nenorociri, vine cipul, vine fiara'.
Am vazut la preot si un lucru nou fata de inregistrarile de pe net- un tic, o miscare necontrolata a capului, chiar si in timpul rugaciunilor, al slujbei. Mi-era deja clar tabloul, insa mai aveam sa iau inca un bocanc in gura cu ocazia plecarii, la fel de dureros si, sa zic, neasteptat. Pentru ca modul in care m-a acceptat la manastire, dupa ce mi-a administrat portia de acuza (nu din alte motive, ci din frica, o sa explic la final) cu o seara inainte- dupa ce eu strabatusem cu greu drumul pana acolo, pe o zi de canicula, urcand si coborand din tren de 6 ori bicicleta, stand cu emotii ca nu stiu drumul, meciuri cu controlorii etc., visand de multa vreme la aceasta vizita, era ca si cum un copil urca si urca un munte, ca sa-si gaseasca mama (cu adevarat, nu-i basm ce spun sf. parinti, biserica e mama noastra) si cand ajunge sus si in sfarsit o gaseste, jap, bocancul in gura.
Nota: sfintii parinti stiau bine ce fac- Sf. Ioan Gura de Aur, cand au introdus in mod expres in desfasurarea Sf. Liturghii (la manastiri se rosteste in fiecare zi, la bisericile de mir duminica) rugacinea 'pentru cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer' - calatoria, calatorul sunt situatii vulnearbile fizic, dar mai ales spiritual, nu mai dezvolt. In basme, calatoria reusita te investeste cu atribute, te 'promoveaza', te descopera tie insusi-insati, dar pana acolo drumul e presarat cu nenumarate primejdii/incercari.
« Last Edit: Thursday 19 August 2010, 10:42:55 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #34 on: Thursday 19 August 2010, 10:38:26 »
Cand s-a terminat slujba, am dat buzna la aer ca inecata. Aveam in gand sa intreb un om al locului din nou despre distante pe drumul meu spre M. Ciuc- am intrebat vreo 2, tot atatea variante, pana la urma tot ceferistul din halta de la Simbrea cred ca era cel mai aproape de adevar- insa am aflat ceea ce imi spusese si el, ca sambata si duminica (adica in acea zi) trenuri spre Ghimes sunt doar la 7h si ultimul la 15h. In planul meu era sa mai raman inca o noapte la manastire si sa plec dis-de-dimineata- caldura de peste zi ma cam traumatizase, drept sa spun. Asta i-am spus si maicutei cu cazarea, ca as dori sa raman si in seara aceea, ea mi-a spus sa stau sa vorbesc cu preotul. Am mers insa la masa cu toata lumea si apoi am stat si-am stat si-am stat la o coada- eram printre ultimele persoane, ca sa pot intra sa cer ingaduinta preotului de a mai ramane in acea noapte. Abia spre ora 14 am intrat- m-a mirat cum primea preotul oamenii: in saptele unui pupitru, asa ceva, stand in picioare, il vedeai doar de la piept in sus, intre el si tine fiind acea mobila. M-a surprins- ma asteptam, cum se face de obicei o discutie preot-credincios, sa stea pe un scaun, tu pe alt scaun in fata. I-am spus ca am venit sa-i multumesc pentru gazduire, imediat a inceput sa vorbeasca, iar far sa se uite la mine 'esti 1 la 100% din cei care vin sa multumeasca, ca li se pare ca li se cuvine sa primeasca gratis masa si casa etc. etc., ca ma straduiesc (mi-am dat seama ca vorbea de predica si mustruluiala ce o facea credinciosilor), dar nu se prinde nimic' in fine, perora in stilul haios, insa de neoprit pe ideile astea. I-am spus ca mai am o rugaminte, daca ingaduie sa mai raman si in noaptea aceea, n-am mai apucat sa ii spun de ce, ca mi-a taiat-o 'Nu' si a continuat de ce nu, multe motive insirate, ca trebuie sa le puna pe maicute sa faca curat ( :huh: ma rog, nedumerirea ce-am mai avut-o, ca un preot duhovnic la o manastire de maici nu se ocupa de asa ceva, ci stareta, dar se vede treaba ca stareta era doar ca sa fie, aici el conducea in mod absolut) ca au hramul, vor avea oaspeti, ca vin oamenii la manastire o zi, apoi mai vor si a doua, si a treia sa vada si aia si ailalta, cum fac maicutele aia si apoi si cum 'si scarpinî maicutili' - in fine, daca lasi altele deoparte, omul are haz. Bineinteles ca n-a ratat, ca tot ma avea la indemana, sa mai dea un bocanc in gura- atac personal gratuit, mi-am tinut gura si am plecat, nu mai povestesc in amanunt vorbele preotului. Eram iar amarata- iar ma atinsese la vital, norocul meu ca trebuia sa las naibii tot si sa ma mobilizez pentru ce fac mai departe. Eram putin nauca, pentru ca sincer nu ma asteptam sa nu pot ramane- la fel ca la venire, nu m-a intrebat nimic: cine sunt, de unde vin, unde ma duc, ce caut. Situatia era asa: am avut inspiratia sa strang mare parte din bagaj dimineata, just in case, mai aveam de pus cateva lucruri, le-am invalmasit si nu stiam decat ca probabil ca nu voi mai prinde singurul tren din ziua aceea, dar fac imposibilul sa-l prind. M-am dezechipat-echipat de drum in mers, si-am inceput sa cobor pe langa bicicleta cei 2 km de drum accidentat pana in sat. Am prins din urma un tanar care statuse si el la coada sa intre la preot, dupa mine, si cu care schimbasem cateva vorbe- era si el cu bicicleta. M-am scuzat ca sunt in mare graba ca vreau sa prind trenul, dar nu stiu daca mai ajung- 'a, il prindeti, e 14h40' si-am mers impreuna si-am trancanit- nu era constient decat partial de ce se intampla la Man. Diaconesti, unde venea din cand in cand- era din Comanesti- la 15 km de aici, anume ca a vazut el cum trateaza preotul diferentiat pe aia care vin cu gipane si sacose doldora si pe amarasteni- sincer, si eu am vazut niste masini super-luxoase in curtea manastirii si oaspeti de cat. 1 si restul, am zambit in sinea-mi gandindu-ma la parerea preotului ca nu-s de manstire daca vin pe bicicleta; insa era incantat ca doar aici la Diaconesti el aude niste lucruri spuse direct si ma intreba daca la Buc. spun preotii asa lucrurile (era vorba de chestiile politice sau politico-religioase, ca preotul asta da si in Patriarhie, si in tot, doar metoda simpla de a castiga adepti 'ce curaj are preotul, ce le zice, ia uite cum risca el pentru noi, asa preot mai rar' chestii de-astea)
Ca sa inchei, parerea mea personala: preotul e un manipulativ, un moldovean smecher, care a creat o imagine publica locului prin aceleasi tehnici de impostura pe care bine le stim din viata publica romaneasca. Toate astea nu atat din cine stie ce abilitati, ci mai curand dintr-o boala psihica, paranoia sau altceva, nu-i treaba mea, insa m-a intristat in parte situatia acelor maicute, insa stie Dumnezeu ce face. Am sa ma rog pentru ei asa cum m-a indemnat la plecare: '...si roaga-te pentru noi'.

In fine, sa-mi vad de drumul meu acum: m-am uitat cu regret si cu invatatura de minte la peisajele minunate si la locul frumos cu verdeata ce l-am ratat de fotografiat, am trecut puntea peste Tortous- era asa limpede si frumos si tare m-as mai fi scaldat la ora aceea a amiezii, insa trebuia sa alerg pe sosea pana la halta. Am mers cam 1 km in josul soselei, nici baiatul nu stia prea bine locul, incepusem sa ma nelinistesc ca sunt aproape si tocmai acum sa pierd trenul. Pentru ca m-ar fi asteptat un urcus pe sosea spre Ghimes de vreo 20-25 km in caldura din nou- de acolo spre Lunca de Jos inca vreo 8 km tot in caldura, tot urcus si de acolo drum spre M. Ciuc de 50 de km de care chiar ca nu mai stiam cum va fi. M-am mai gandit scurt si la varianta de a gasi o gazda in sat, insa, dupa experienta Diaconesti, as fi facut orice sa plec cat mai departe de acel loc.
« Last Edit: Thursday 19 August 2010, 23:23:14 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline DJ

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Montreal
  • Posts: 6.870
Re: Tot prin tara
« Reply #35 on: Thursday 19 August 2010, 14:37:01 »

Ca sa inchei, parerea mea personala: preotul e un manipulativ, un moldovean smecher, care a creat o imagine publica locului prin aceleasi tehnici de impostura pe care bine le stim din viata publica romaneasca. Toate astea nu atat din cine stie ce abilitati, ci mai curand dintr-o boala psihica, paranoia sau altceva, nu-i treaba mea, insa m-a intristat in parte situatia acelor maicute, insa stie Dumnezeu ce face. Am sa ma rog pentru ei asa cum m-a indemnat la plecare: '...si roaga-te pentru noi'.

Adrian Paunescu in versiune bisericeasca.
Cum il cheama pe micul despot?

Apropo, marioara: ai putea pune un plan (harta) a traseului tau? Incerc sa te urmaresc dar te pierd pe alocuri (la jud. Buzau)
Ma gandeam la o harta a Ro. zoomata, pe care desenezi tu pe urma virtual traseul.
tintin quarantino

Massther Clinic - Massage therapy

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #36 on: Thursday 19 August 2010, 14:47:36 »
Dupa cautari precipitate si cu ajutorul comanesteanului Nicolae, am gasit in sfarsit gara, o statie in urma celei in care coborasem la venire, fix la 15h, cu 10 min. inainte de sosirea trenului. Mi-am luat bilet, am mai vorbit cu Nicolae- spre 35 ani, din cate am inteles a stat o vreme si la manastirile din Neamt- la Sihastria, si mergea sa lucreze fie in Austria, fie in Germania. M-a ajutat sa urc si ne-am despartit cu multumiri si urari de bine.
In tren m-am gandit ca sunt doua variante pentru a ma curata de raul ce-l inhalasem la Diaconesti: sa caut o alta manastire sau sa-l scot prin truda- sa merg, sa vad locuri, pana uit si pic de oboseala. La indemana nu era, pentru moment decat a doua varianta, caci alte manastiri cat de cat cunoscute nu mai stiam in calea mea. Asa incat, distanta Ghimes-Lunca de Jos- aprox. 10 km, portiunea de cale ferata intrerupta, pe care ceilalti calatori o faceau cu maxi-taxi, oricum o aveam de facut pe bicicleta. Portiunea mai mare, Lunca de Jos- Miercurea Ciuc- aprox. 40 km, tinta mea finala in seara aceea, puteam sa o fac cu tren, insa am decis ca o fac pe bicicleta (fara sa-mi treaca prin capusor ce traseu ma asteapta  :embarrass: )

Cum bine am intuit, trenul a inceput sa urce, Valea Trotusului sa se ingusteze, avand in dr. Mtii Tarcaului si in stg. Mtii Ciucului. M-am minunat din nou de frumusetea locurilor- Brusturoasa, Palanca- aici a fost executat prin spanzurare Emil Rebreanu, fratele scriitorului, pentru ca a vrut sa dezerteze din armata austro-ungara (era ardelean, in primul razboi mondial) si sa treaca de partea romanilor (poveste care a inspirat romanul 'Padurea spanzuratilor'), iar pe locul executiei sale s-a ridicat un monument. A fost o calatorie scurta, de vreo 40 de min, (vreo 20 km). caci pe la 15h50 eram in Ghimes, capatul de linie, datorita surparii unor poduri la inundatii, cum mai spuneam.
Am coborat intr-o gara mare si aratoasa, deja cu aspect 'imperial' si cand am iesit in strada, un barbat mic de statura si uscativ, cu figura de ungur sadea, mi-a zambit si m-a ajutat sa cobor scarile inalte ale cladirii garii- m-a surprins placut o altfel de amabilitate. Am tresarit cu interes si bucurie cand am vazut inscriptiile in ungureste, ca si cum schimbasem tara.
« Last Edit: Thursday 19 August 2010, 23:24:39 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #37 on: Thursday 19 August 2010, 14:49:52 »
Adrian Paunescu in versiune bisericeasca.
Cum il cheama pe micul despot?

Apropo, marioara: ai putea pune un plan (harta) a traseului tau? Incerc sa te urmaresc dar te pierd pe alocuri (la jud. Buzau)
Ma gandeam la o harta a Ro. zoomata, pe care desenezi tu pe urma virtual traseul.

Cam asa ceva. Se numeste Amfilohie Branza, sunt predici de-ale lui pe youtube- sunt faine, daca nu ai intreaga imagine din real, are farmec (ca orice paranoic), te strici de ras.

Nu ma pricep sa pun harta, insa nu poti incerca tu sa ma urmaresti pe google map? ca am cam spus prin ce puncte - localitati am trecut.
Bucurati-va!

Offline Buchin

  • Sr. Member
  • ****
  • Posts: 3.071
Re: Tot prin tara
« Reply #38 on: Thursday 19 August 2010, 14:51:58 »
de ce nu il reclami pentru modul in care conduce parohia ? ce e ala sat fara cani ? ia scrie o scrisoare la BOR sa il traga de guler pe preotul ala...
Banatzanu’  und’ sa dushe ca shi soarili stralushe

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 18.229
Re: Tot prin tara
« Reply #39 on: Thursday 19 August 2010, 14:55:21 »
Buchin, nu cred ca e cazul, pentru ca sunt altfel de legi cand e vorba de manastire, ierarhie- insa stiu sigur ca nu va putea perpetua la nesfarsit imaginea falsa creata, undeva, candva se va sparge buba- pana atunci, culmea, sunt oameni subtiri, intelectuali gen Dan Puric si altii, si altii, care ii dau mare credit.
Pana atunci insa va continua sa bage spaima-n oameni cu predici si sfaturi 'duhovnicesti' care cultiva frica, pasivitatea, neputinta, de genul iudeo-masoneria, fiara, cipul, varati-va-ntr-o gaura, va injura ca vanduta Patriarhia, toata ierarhia, si cand se va lua o masura, va tipa ca e persecutat ca dizident- biserica e deja plina, vin o groaza de oameni acolo.
Uite-asa se nasc miturile false.
« Last Edit: Thursday 19 August 2010, 14:58:25 by Mărioara »
Bucurati-va!