Topic: Tot prin tara

[Mărioara]

O formula diferita de cea din Tara de Sus, insa cu asemanari/deosebiri:
- Tara de Sus- calatorie cu bicicleta in interiorul aceleiasi zone-judet (Bucovina-Suceava), pana acolo cu autobuz, in postul Sf. Ap. Petru si Pavel, cu le noyau dur la Putna, 12 zile, ploi nesfarsite>inundatii
- de data asta prin mai multe zone-judete: Buzau, Vrancea, Bacau, Harghita, putin BV (Predeal) si Prahova, distante mai mari intre localitati parcurse cu trenul, restul cu bicicleta, in postul de Sf. Maria Mare cu noyau dur la Dalhauti, 10 zile, canicula zi dupa zi

Am plecat din Buc. sambata seara pe 31 aug. impreuna cu rudele mele din Bz (sotul mamei mele cu rudele sale) care facusera o vizita la Buc.- am pus bicicleta pe portbagajul masinii si-am condus eu insami pana la Bz- intre 19-21 cu viteza regulamentara in localitati; oprire pe drum pentru cumparat pepeni- fiasco: pepenii nu-s buni anul asta: 'I-a dat peste cap ploaia' (explicatie vanzator), asa ca n-am mai luat nimic

Infern de cald si noptea, au latrat si niste caini, asa ca n-am adormit decat spre dimineata.
A doua zi, duminica, am mers, cum mai merg cand ajung la Bz la slujba la Biserica Banului (1571), unde se afla o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.
Nedormita cum eram si grabita ca am intarziat la slujba, n-am bagat de seama la intrarea in biserica era ditamai indicatorul cu foto interzis. Unul din preoti m-a vazut fotografiind, dar n-a avut reactie, doar personalul ingrijitor mi-a sarit pe rand, ca o haita de catzei, pe urme. Mi s-a parut exagerat, ca doar n-am omorat pe nimeni si nu eram chiar la Voronet. M-am cam mirat, ca eu ii stiam pe buzoieni de oameni buni, dar in fine.
Dupa care am trecut prin minunata piata cu sumedenie de legume-fructe, am cumparat cate ceva si m-am dus acasa si m-am culcat vreo 3 ore bune, ca sa-mi revin si sa plec din oras pe coclauri mai pe dupa-amiaza.














Biserica Banului, cu zidurile albe si acoperisul de tigle din ceramica colorata (nu le-am mai fotografiat de necaz ca m-au 'latrat') e asezata langa un parculet, in fata, comisariatul de armata si ceva unitate pompieri  parca in dr. (unde nu mi-au permis sa leg bicicleta de rastelul din curte) si liceul Hasdeu in stg (unde a absolvit dna Elena Udrea, ministresa turismului pe picior mare din Ro).

[Mărioara]

Si pentru ca au fost strambari din nas la obs. privind Buzaul ca asezare si merite, cateva lucruri, dar inainte o concluzie: o zona cu mare potential turistic si istoric- un pamant vechi-vechi.

Parcul Crang- urme ale culturii neolitice, tezaur de aur din epoca bronzului, puternic centru geto-dacic pe vremea lui Burebista (sec. I î.H.), mai tarziu numita probabil Zusidava daco-romana (sec. IV d.H.)

Sfantul Sava Gotul- 334, martir crestin al acestor pamanturi, mult iubit de insusi Sf. Vasile cel Mare http://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_Gotul

Documente deatestare: 1234, 1350, 1431

• 1504- Radu cel Mare infiinteaza o episcopie
  Matei Basarab o ctitoreste din nou la mijlocul sec. XVII- 1649 complexul episcopal, pe locul primei episcopii de la 1504
  O asezare incercata, ca si Ramnicul: arsa si predata de turci si tatari
  In timp ce Al. I.Cuza se odihnea la Episcopie, buzoienii joaca Hora Unirii toata noaptea de 6-7febr. 1859
  In timp ce se cauta calcar de Isrita la 1838 pentru placarea bisericii episcopale, se descopera tezaurul vizigotului? Athanaric (sec. IV) sau ostrogotilor? (sec. V) “Closcacu puii de aur” la Pietroasele
  La episcopie si la M. Ciolanu, Ratesti- Picturi de Gh. Tattarescu; in sec XIX scoala de zugravi cunoscuta ca “Scoala de la Buzau”- seful ei, Nicolae Teodorescu.
  Caragiale tine un restaurant al garii intre 1893-1896 (locuieste in case din oras)
  Parcul Crang este o padure de 10 ha, urma a Codrului Vlasiei- este donata in 1504 de Radu cel Mare episcopiei

[Mărioara]

Am pornit duminica la orele 15 din Bz spre Sarata Monteoru (20 km pe soseaua Bz-Mizil-Ploiesti, la dr. prin Merei) pe o caldura sinistra, caci cu multa umezeala (nouatate pentru Ro, de care nu ne era prea dor). Am mai prins si ceva ploaie pe drum, nu cine stie ce, atat cat sa faca aerul si mai irespirabil. A fost un drum greu si din cauza urcusului dinspre Merei pe dealul catre Sarata Monteoru- noroc cu padurea si cu coborasul spre statiune.

N-am avut aparatul foto la mine, am regretat mult cand am vazut, in lumina apusului, capela monument istoric a familiei Monteoru. Am ajuns pe la 16h si-am colindat putin, am vazut niste case-conace de tip nou de-am ramas cu gura cascata: superbe, cu piscine peste piscine, cu gradini, cu tot- cu tot. Si nu una-doua, ci cam multe. Am baut si luat apa acasa de la izvorul 6, apa sarata, dar buna.
M-am intors ceva mai lejer, spre ora 20h, se mai racorise si se mai risipise umezeala din aer.
La iesire din Merei, pe o buna portiune de drum, pe dr si stg drumului, pruni cu prune coapte- vremea lor si a corcoduselor, umpleau aerul de o aroma dulceag-acrisoara, n-am mai rezistat, am oprit si am indesat prune cam ca la 1 kg in buzunarul rucsacului, au devenit un compot exceptional, acrisor racoros, fara de zahar.
Dupa pruni, cand s-a terminat Mereiul, erau campuri de proumb cu stiuleti gata de fiert-copt, m-a cam tentat furtisagul si de porumb, dar m-am jenat, pana la urma si-am plecat spre Bz fara de proumbi.

Cate ceva despre acest loc:

• Sarata Monteoru-pe dealurile Istritei (Subcarpatii Buzaului): asezari protocucuteni din epoca bronzului= Cultura Monteoru; epoca fierului, epoca dacica
  In urma unui cutremur- 1854 aici tasneste din pamant petrolul, iar dupa 10 ani vor fi 1000 puturi de extractie (400 m adancime); dupa 1900 incepe exploatarea petrolului prin galerii de mina- unic in Europa, exista si astazi- la 2 km de statiune
  Exploatarea petroliera si statiunea- legate de numele unui grec- Grigore Constantinescu Stavride - mai tarziu si-a luat si numele locului, Monteoru> vezi istoria fabuloasa a familiei- le-a apartinut cladirea Hotel Lido si Casa Monteoru (1889), actuala cladire a Uniunii Scriitorilor de pe Cal. Victoriei din Buc., proprietati care au fost castigate in instanta de urmasi- fam. Anghelescu-Monteoru dupa zeci de ani de procese
  
  
  
  

[Mărioara]

A doua zi, luni, aceeasi caldura arzatoare- planificare pentru igienizare-toaleta-reglare bicicleta inainte de a pleca la drumurile cele lungi- am mers tarziu, spre orele 11 (dupa ce am facut piata - ardei si vinete, am cautat si cumparat de la un magazin de piese biciclete din zona garii saboti de frana) la Spataru (12 km pe soseaua Bz-Buc.) unde un var al meu vitreg are santier de casa- tatal lui, un om pe care eu il venerez, atata e de bun, ce nu s-a pomenit, m-a ajutat sa desfac in bucatelele ei componente cat mai mici bici. O fac cu mana mea pentru intaiasi data, tocmai pentru a scapa de complexul a-tehnicitatii, sa stiu sa o repar singura, la o adica.
Am curatat-o luna de una singura cu benzina+diluant pe la toate incheieturile imbacsite de grasime+praf, tatal meu vitreg a copt ardei+vinete, am facut pauza si am mancat salata vinete+ardei copti+rosii si a venit si momentul punerii la loc= nu ne-a mai iesit, desi a mai venit si-un tanar din vecini, si el cu idei.
A fost dusa iar pe portbagajul masinii pana la Bz, am trecut pe la magazinul de la gara, care avea si service si am aflat ca deschid la 8 dim., asa ca planul a fost ca a doua zi la prima ora sa vin cu bicicleta la mester s-o faca iar sanatoasa.
Aceasta mi-a muscat cea mai buna bucatica din dim. de marti (racoarea pentru drum intins), cand am plecat abia spre ora 11 din Bz pe ruta Vernesti (sat mare si cuprins, boieresc- locul de bastina al familiei Carlova- poetul Vasile Carlova) spre Tisau prin Mierea, Grajdana etc. etc.

La Tisau am depasit cu destui km (vreo 8 intersectia cu drumul spre Hales> dealul Ciolanu spre Manastirea Ciolanu, pentru ca am avut plan sa vad o casa+teren de vanzare in Tisau.
Drumul n-a fost prea usor- tot in urcus si pe mare-mare caldura de amiaza. Si marea belea a fost ca abia ce luasem legatura tel. cu pers. care se ocupa de vanzare-vizitarea locului, m-am trezit cu schimbatorul de viteze de la pinionul mare blocat pe 1 (foaia mica). Cam jale pe asa caldura si cu drum serios inainte pe ziua ceea. Am mers asa pana la femeie in Tisau, ca ma astepta.

Tisau este o zona tentanta pentru ca, privita pe google map, face mult cu ochiul: numai padure in laturi si de jur imprejur.
O casa veche, semanand a mic conac altadata (doua beciuri separate)- cumparata de parintii femeii de la niste boiernasi ai locului- azi casa e tristutza, dar cu potential- ornamentele de lemn originale pastrate, nimic modificat, alterat din arh. dintai. Si mai tristutza era livada si gradina, ce se intinde pe vreo 3500 m2 in spatele casei, neingrijita, lasata de izbeliste, desi are multi pomi fructiferi (aici insa anul asta nu erau prune).

[bambi]

hai Marioara, da-i batai si cu topicul asta , la fel de strasnic ca cel din Bucovina...

[Mărioara]

Dupa ce mi-a aratat toate cele si am vizitat si casa, care era mai aratoasa inauntru- destul de confortabila pentru locuit, am intrebat-o daca stie pe cineva care se pricepe la biciclete ca uite ce mi s-a intamplat si am drum lung de facut, ca vreau sa merg la Ciolanu. S-a impresionat stiind cat e de urcat pana acolo, mi-a spus ca poate vine nepotu-sau, care o adusese acolo si era cu masina in sat, sa ma ajute.
Ne-am asezat pe iarba in curte, atat am asteptat, ca eram rapusa, facusem deja peste 40 km in vipia zilei- totusi, mergand eu asa pe drum in sus, tare m-am bucurat cand n-am mai simtit zapuseala si iadul din oras, ci caldura curata a zilei si arsita soarelui, dar dimpreuna cu ea aerul proaspat al campului, mai apoi al dealurilor cu paduri.
Ne-am pus pe iarba si-am inceput a vorbi, mai mult dansa- o femeie subtire si energica la peste 60 de ani, fosta moasa comunala peste toate satele Tisaului, de cativa ani vaduva, cu stare buna- are casa ei, alaturi de cea a unui fecior, are de nora o bucuresteanca jos palaria, careia ii place sa gradinareasca, sa faca tot felul de bunatati.
M-a servit cu pere capatate de la o batrana din vecini- din cele mici (mie nu prea imi plac perele), am rontait de politete cu ea cateva. Si-am vorbit si-am tot vorbit, povesti si amintiri de-ale ei de pe cand era moasa, cum o stie toata suflarea. Iar nepotul tot n-a venit. A trecut un vecin pe drum, l-am intrebat cu mare speranta daca se pricepe la biciclete, s-a apropiat omul binevoitor, dar a dat inapoi cand a dat cu ochii de bicicleta, i s-a parut prea complicat.
M-am resemnat si-am decis sa plec in drumul meu, mi-am luat la revedere de la femeie, inainte de asta am rugat-o daca pot face poze, cum sa nu, ca toti care au venit au facut. La final mi-a zis-o dintr-o bucata ca i-ar placea sa cumpar eu, ca mai vine pe-acolo si are cu cine vorbi ( , eu mai mult ascult, pana apuc sa ma plicitsesc), ce sa vorbeasca ea cu tzatza Leana, de boboci, de gaste si cand a fatat vaca... mai pe inteles, am petrecut o bucata de dupa-amiaza cu o persoana din high-life-ul Tisaului.
Am intrebat-o de niste ziduri de incinta care pareau ca adapostesc o biserica, dar care nu erau semnalate prin niciun indicator, placa si mi-a spus cate ceva, ca e tot una din ctitoriile Doamnei Neaga, ca ar porni de acolo niste tunele subterane care ies pe sub dealul Ciolanului.
Am plecat din nou in arsita drumului- sa tot fi fost spre ora 14h, facand cale-ntoarsa pe acelasi drum- cu pinionul meu shontac-shontac, pedaland rapid si far de spor, norocul meu cu coborasul, care ma mai alina.
M-am oprit la zidurile de incinta despre care am vorbit mai devreme- asa, fara niciun marcaj, m-au surprins ca si la venire si am cauta o usa in zid, sa pot intra sa vad biserica. Am intrat pe o portita pe o pajiste in fata, unde erau cai si vacute la pascut, in rest si in jur nici tipenie. Am descoperit usa de lemn masiva prin care se intra in incinta, dar era inchisa cu lacat si lant. M-am zgait cat am putut printre crapaturile portii si-am vazut o biserica de zid, veche, insa nimic mai mult- am dat ocol zidului-fortareata cat mi-a permis locul, la un capat al sau era surpat asa incat se putea distinge o constructie remarcabila de turn de aparare foarte tzeapan. Locurile au fost mereu incercate de navalirile turcilor- mai ales pentru ca Doamna Neaga- 'imparateasa' Buzaului ( a mostenit pamanturile Buzaului de la bunicul sau, vistierul Vlaicu din Runcei), s-a impotrivit sotului sau, domnitorul Mihnea Turcitul, cand s-a inchinat turcilor si a trecut la mahomedanism.Am scos aparatul sa fac poze, insa n-am gasit niciun unghi potrivit si-am renuntat. Mi-am mai tras sufletul la umbra, caci la soare era mare dogoare. Arsita golea aerul de orice zgomot, asa incat orice miscare de copita ale rumegatoarelor de pe pajiste, orice fosnire se supra-amplifica pana la vuiet. M-a prins putin frica de atata pustiu si un straniu al locului, n-am mai zabovit. Stand insa la umbra zidurilor, langa poarta de lemn inchisa, mi s-a luminat asa mintea a indrazneala ca se poate, si-am miscat de lagarul schimbatorului, am pus lantul cu mana pe foaia mare si minune! si-a revenit. Am plecat cu sufletul usor de acolo si-am multumit locului. Drumul spre Manastirea Ciolanu paraseste Valea Niscovului, pe care venisem pana atunci, strabate satul Hales si incepe odata cu padurile de-a dr si de-a stg soselei. Pe o buna portiune, in linie dreapta, pana sa inceapa cu adevarat urcusul in serpentine, prin padure, sunt spatii intinse libere langa sosea unde era indicat cu insistenta 'loc de parcare cu plata'  cand am trecut eu, in ziua aceea de marti nu era nici tipenie, imi amintesc de cateva masini rare care m-au depasit urcand spre Ciolanu. La urcusul asta destul de pustiu nu mi-a fost deloc teama, cred ca eram prea tembelita de caldura. Am facut pauze dese sa-mi trag sufletul si alternam urcand cand pe dr., cand pe stg. soselei, cautand ca inecata pete de umbra. Cand zona de umbra era mai consistenta, mai trageam o dusca de apa, imi scoteam sacpa si bluza de in cu maneci lungi (anti-soare) jumate umezita  si-o mai lasam la zvantat pe portbagajul din spate. Apa mi se termina, nu mi-am luat din sat cu gand ca ajung si iau de la Ciolanu. Asa se face ca la un mm dat am gasit pe marginea drumului, langa padure, o sticla de 2 l aproape plina. N-am riscat sa beau din ea, ci am turnat-o pe picioare-sandale-talpi> aproape ca sfaraia pielea de cat era de inchisa de soare. Mare belea mi-am agonisit din cauza momentului asta de dezmat cu apa pe picioare> sandalele sport ce le purtam si tot purtam si la care nu m-am indurat sa renunt- le-a trecut demult termenul de amortizare- uzura fizica; si-au platit saracele ultimul cent- niste sandale sport Geox luate de la Mtl, iaca str. ceea chic cu magazinase faine- Avenue Greene, sa tot fie vreo 5-6 anisori. Deci tot urcand cu udeala ceea pe sandale, cand am ajuns sus la Ciolanu si-am dat sa ma schimb ca sa pot intra in manastire, cand am scos sandalele, abia daca le-am mai putut suporta la reincaltare- aveam tot niste rosaturi rosii dureroase, ce nu mai suportau nimic deasupra.

Manastirea Ciolanu:  intr-o mare de verde, cu bucurie, dupa osteneala urcusului

• 
  
  
  Biserica cea noua (1828)- cu icoane imparatesti de Gh. Tattarescu
  cu fantana acoperita din fata, de unde am baut apa buna
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  O curte larga, cu pajiste frumoasa, iar in fundal biserica cea veche (1589), presupusa ctitorie a Doamnei Neaga
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  

[Mărioara]

Denumirea asta pitoreasca a locului se pare ca vine de la faptul ca aici s-au descoperit osemintele unor presupusi calugari bizantini refugiati pe locurile astea dupa caderea Constantinopolului.
Aici a readus la viata locul la un mm dat Vasile de la Poiana Marului- manastire mai la nord, pe la Bisoca (calugar rus ca si Paisie Velicicovski de la Neamt, mari intemeietori de monahism in tinuturile romanesti, amandoi sfinti in calendarul ortodox).
Ceva inedit: locul a fost luat in considerare de Carol I pentru construirea unei resedinte.

• Eu am avut asa satisfactie ca am ajuns aici, parca am implinit o datorie, pentru ca frate-meu mi-a povestit, chiar atunci cand era in armata (TR-ist transmisiuni Bz) ca a fost cu colegii in excursie la M. Ciolanu si la Magura si ca ce frumos. Si mie mi-a ramas asa infipt gandul asta zeci de ani ca ce frumos.
  
  Locul este retras, nu e prea batut de sateni, localnici, doar cativa turisti am vazut odata cu mine in acea zi.
  Batranul calugar din foto venea la slujba vecerniei, la care am stat si eu. A slujit un preot calugar tanar, subtirel si maruntel, cu chip frumos de armean, cu barba mare neagra. Surprins putin ca in afara de cei cativa cantareti novici si de acest batran calugar, mai era si altcineva la slujba, adica eu.
  Batranul calugar, desi se deplasa cu ajutorul carjelor, avea o voce surprinzator de tanara si de puternica- el a condus cantarile vecerniei. La terminare, pe cand se iesea din biserica, a mai aparut o familie de turisti si i-a abordat cu mult chef de vorba intrebandu-i de unde sunt si ca pe vremuri se ajungea la manastiri cu carele etc. Cand am intrebat pe un ingrijitor afara, langa fantana, despre directia si distantele pe mai departe ale drumului, s-a grabit sa intre in vorba sa imi dea toate lamuririle, dupa ce m-a chestionat ce si cum.
  Au mai aparut intre timp si niste turisti straini- un grup compozit de 4-5= spanioli+fr, iar eu m-am decis de plecare. Deci am facut asa: baticul de panza ce-l aveam pt intrat in biserica a devenit fasa pentur piciorul cel mai ros-stg. si-am inceput alt urcus, si mai si catre satul Magura- am trecut, imediat mai sus de manastire, pe langa lucrarile de sculptura de la celebra Tabara de sculptura Magura (din comunism).
  Drumul pana la manastire, proaspat asfaltat, a fost impecabil. Mai sus de manastire, spre Magura, se lucra chiar in acel moment la asfaltare, dar pe portiuni si aproape de gata. Si-a urmat un coboras in serpentine, de toata frumuseatza, ce bine ca tocmai schimbasem sabotii de frana! tot prin padure, fara asezari, pana devale in Magura- pana in soseaua Bz-Bv, pe valea cealalata, Valea Buzaului- o tare frumoasa panorama- aici cu un monument in cinstea Unirii facute de Mihai Viteazul (a dat lupte la Naeni cu polonezii si se pare ca a trecut prin acele locuri, pe Dealul Ciolanului)
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  

[Mărioara]

Am uitat sa spun ca la M. Ciolanu sunt calugari- mi s-a parut locul putin populat si n-am aflat lucruri bune de la o maicuta- singura de acolo, care vindea la un chiosc lumanari, icoane etc. in pridvorul bisericii mari- ma rog, pctul ei de vedere, dar in ceva important i-am dat dreptate (apropos de nevrednicia si neatentia staretului pentru vizitatori si locul acela): nu exista niciun istoric, nicio lamurire nicaieri despre ce inseamna acel loc.
Desi imi luasem bagaj pentru o eventuala oprire peste noapte- sac de dormit, haine, iar locul, ca peisaj si locatie era tare linistitor, dupa discutia cu maicuta, nu m-a mai incantat sa raman.

Din punctul acesta de panorama spre Valea Buzaului, am urmat soseaua in coborare, spre Bz, pana cand dau de indicatorul Parscov-stg. 4 km. Wow! ce fac? era cam tarziu si eram cam franta, dar am zis sa nu mai ratez ocazii. Parscov- iar era tot un fel e datorie: am avut in Fac. de Litere coleg un buzoian din Parscov (la noi baietii ii numarai pe degetele unei maini in an- in cele 2 grupe), un baiat tare fain, discret, delicat, bun, cu care m-am inteles tare bine. Si mi-amintesc, cand ne mai cereau profii sa ne prezentam, el spunea cu asa o mandrie adevarata, nefitzoasa, de unde e- din satul lui Vasile Voiculescu- Parscov, intr-un mod care ma facea mereu sa visez la un loc cu munti si frumuseti, un fel de Bucegi ai Buzaului.
Asa ca, cu toata oboseala, am facut scurt stg. si-am pornit la drum pe o sosea nu tocmai grozava, am trecut peste un pod Buzaul si de-acolo prin sate ale Parscovului pana in centrul comunei. Nu era chiar cum il imaginam, adica un sat de munte, ci mai mult de deal, cu vedere foarte frumoasa totusi inspre Dealul Ciolanu (753 m alt.), de unde tocmai coborasem; dar m-am bucurat cand am gasit casa medicului, poetului, misticului si fostului detinut politic Vasile Voiculescu (din pacate am sosit dupa inchiderea programului de vizitare- era trecut de 18h (poate nu se distinge, dar pe scarile casei era un catel frumos la odihna)

Bustul poetului, facut de Oscar Han (1975)








E o casa tare frumoasa, taraneasca si tare as fi vrut sa vizitez interiorul, dar cu alta ocazie.
Am stat la poarta uitandu-ma dusa pe ganduri: ce era in jurul acestui loc- localitatea, localnicii, viata lor de azi, parca era din alt timp- doua realitati asa de straine una de alta. Mi s-a strans inima pentru poet si pentru noi, cei de azi.

Aici este chiar centrul comunei- vis-a-vis de casa este o piata cu tarabe nu prea aratoase, goale la ora aceea, mai la vale de unde venisem erau chiar blocuri de-ale ceausescului degradate de timp si un fel de lume acaparata de viata lor marunta, nu m-a observat nimeni, parca nici vazut, parca am fost invizibila pentru toti cei care au trecut pe-acolo cat am stat la gardul cela sa privesc. Nicio curiozitate, straniu si cam sumbru, cred. Mi-a parut rau intr-un fel si pentru colegul meu, chiar l-am intalnit dupa zeci de ani- anul trecut, cu fiul lui, la Buc. in autobuzul de Bz, mergeau la Parscov chiar ma gandeam, strabatand locul, pe unde si-o fi trantit si Adi vreo casa?

Nota: catre casa poetului nu sunt indicatoare, am intrebat ca sa ajung.








La podul peste Buzau, copilasi la scaldat, dupa o zi prea fierbinte de vara, nimic mai bun de-atat, ce mi-ar fi placut si mie, dar eram prea praf pentru asa ceva

[Mărioara]

Era spre ora 19h30 si mai aveam de parcurs in seara aceea 30 km pana la Bz. Asa ca m-am pus pe munca: paralel cu Valea Buzaului, tot prin sate.  Am mai stat pe ganduri ce sa fac pe cand am ajuns in satul Satuc  , la intersectia cu drumul peste apa Buzaului spre Berca> Manastirea Ratesti- de maici, despre care imi spusese batranul calugar de la Ciolanu. Prea obosita fiind, am facut plan ca a doua zi asta e traseul- Bz- M. Ratesti-Berca- Paclele Mari-Mici (Vulcanii Noroiosi) si asta mi-a mai dat elan sa continui cu drumul.

La Vulcanii Noroiosi am mai fost sa tot fie vreo 10 ani, pe atunci calatoream cu masina. Si mi-a ramas in imagine peisajul foarte special intalnit pana acolo: pe langa sosea un mal de pamant inalt ca un taluz, nici deal, nici campie, ca un baraj drept, regulat, plin de verdeata- presarat cu pruni. N-am mai vazut nicaieri asta si incercam sa-mi amintesc unde am vazut asta precis si asa de bucuroasa am fost cand l-am regasit- era chiar dupa ce am trecut de intersectia cu pricina. Si faptul ca am strabatut zona aceea cu bicicleta mi-a adus multa multumire. Un fel de alta datorie implinita din vieti anterioare, ca si celelalte de care am mai vorbit.

In ziua aceea drumul meu a inchis bucla, caci am revenit prin Vernesti spre Bz. Sincer, am avut momente grele, pentru ca pur si simplu ma cam ajunsese oboseala: am pedalat-mers (la urcusuri) in ziua aceea, intr-un timp concentrat (intre 11h30-21h) aprox. 80 km, pe o caldura foarte mare. In afara de perele rontaite la Tisau, n-am mancat nimic pe drum, mancasem dim. devreme si pe la 11 cand am plecat din Bz.
Incepuse sa ma bantuie fantasme cu pepeni rosii scosi de la rece si cu greu am rezistat sa nu-l sun pe tatal meu vitreg sa-l rog sa ia un pepene sa-l puna la rece: totusi, esti prea magara sa trimiti omul sa-ti cumpere tie pepene. Nu prea aveam mare lucru de mancare acasa (de post), dar cand am ajuns in Vernesti, in dreptul unui loc cu pruni cu crengi aplecate cu prune multe pe ele, m-am si linistit ca o sa mai trantesc de-un compot magic de prune. Doar ca astea erau mai necoapte si mai mici decat cele de la Merei, cu atat mai bine, iese compotul mai acrisor.

Cand am intrat in Bz, inca se mai vindeau pepeni in unele locuri, dar n-am mai avut putere sa ma ocup de asta si nici tragere de inimam, mai ales ca se petrecea pe lunga Str. Transilvaniei, care traverseaza faimosul cartier de tigani sadea Simileasca: plin de tigani partout.
Cand, in sf. ajung la bloc, lovitura de gratie a zilei: liftul nu mergea, blocat pe la nu-s ce etaj. A fost o treaba, sa-mi car bagajele pe scari in conditiile in care abia ma mai miscam, rosaturi la picioare de la sandale si cam 0 energie. M-am dus pana la et. 7 sa caut liftul, ca sa pot urca bicicleta.

A doua zi m-am dus atza la service-ul de biciclete, ca numai asta aveam in cap, sa-mi rezolv probl. cu schimbatorul- a mai mesterit baiatul ceva la ea, parca mergea mai bine (dar tot s-a blocat inca de vreo 2X pe drum, problema de rezolvat, ca sa nu mai am surprize la drumuri lungi).
In seara de dinainte am reusit sa ma despart pentru totdeauna de sandalele Geox cumparate de la Mtl, fara reprosuri, despartirea fiind usurata de faptul ca imi facusera tare rau in ziua aceea si nu mai puteam incalta nimic. Aveam cu mine 'chinezii' luati din piata de la Gura Humorului pe stare de necesitate (ploi), i-am incaltat in dim. aceea, am trecut prin piata, dupa ce am reparat bicicleta, si mi-am cumparat papuci de plaja de 5 lei perechea- cu acestia am continuat eu mare parte din drum (alternand cu 'chinezii' cand era nevoie de mai mare eficienta la mers/pedalat).
Mergand sa cumpar legume-fructe in piata, am constatat ca starea mea era cam proasta- ca la insolatie: lentoare, rau, lipsa de concentrare si mai apoi acasa chiar si greata si ceva ameteli. Asa ca am anulat orice plecare si-am stat la umbra in casa la refacere pentru ca ma astepta drumul cel lung.
Dupa service-ul bicicletei, am trecut si prin gara si-am luat orarul trenurilor si am vorbit cu o dna de la ghiseul de bilete tare cumsecade apropos de bicicleta in tren si mi-a spus ca ma sfatuieste sa iau tren personal ca ma vor accepta. Asta mi-a dat mult elan pentru a doua zi.

[Mărioara]

Planul cel mare era asa: vineri 6 aug. se sarbatorea Schimbarea la fata, o sarbatoare foarte importanta pentru Orotdoxie, cat si pentru mine personal- vineri inainte de a pleca din Buc. am mers la preotul duhovnic si m-am spovedit, cerand incuviintare pentru impartasire in alta parte, povestindu-i cam pe unde vreau sa plec, a acceptat.
Asa incat se prefigura necesitatea ajungerii si ramanerii pentru ziua de vineri la Dalhauti.
Si-atunci joi dim. pe la 8h30 am plecat din Bz, cu tot bagajul si la revedere, luand tren personal pana la Gugesti. Pe harta vazusem drum de la Dumbraveni- pe sosea, spre Urechesti-Cotesti-Carligele si undeva pe acolo Dalhauti (drum nemaifacut pana atunci de mine, deci in total necunoscut), drum paralel cu DN spre Focsani si Moldova.
Am urcat fara probleme si ajutor intr-un personal cu vagoane mari, suprapuse, foarte usor la urcare- nu inalt. M-am proptit cu bicicleta pe interval, incercand s-o indes cat mai bine, s-o fac mai putin vizibila si stanjenitoare  , eu cu musca pe caciula fiind, caci nu e legal de urcat biciclete in tren la noi in tara decat pe ruta Buc.-BV la anumite trenuri, care au locuri amenajate- rasteluri, in anumit vagoane, pentru biciclete. Niste oameni cumsecade, citindu-ma probabil, mi-au indicat ca pot sa o duc in capatul vagonului ca e loc berechet si nu ma deranjeaza nimeni- ca norocu ma urcasem in ultimul vagon- si asa am si facut- am calatorit in boierie si eu si bicicleta cam vreo ora- Bz- R. Sarat- Gugesti (la control bilet niciun repros din partea controlorului, totul normal, uf!).
Aici am coborat si am intrebat de povestea mea cu Dumbraveni-Urechesti. Unii din personalul garii nu prea intelegeau ce vreau, dar un localnic, tot pe bicicleta ca mine, mi-a spus ca da, stie el, nu va intoarceti la Dumbraveni, ca scutiti vreo 3 km daca o luati pe unde va spun eu: adica un drum care taie campul si iese in DN, mai merg un pic pe el si fac stg. spre Urechesti. Asa am facut, dupa spusele omului, doar ca al naibii de greu drum- cu pulbere de-aia fina de praf cum n-am mai intalnit cam demultisor si mari hartoape. Sincer mi-am facut pacate si l-am inghiontit pe om in gandul meu pe unde m-a trimis- nemaivorbind ca incepuse deja soarele sa arda- numai 9h30 fiind si era in plin camp pustiu printre vii pe unde am mers. Mi-am revenit cand am ajuns in sosea si mi-am cerut iertare in gand omului pentru nerecunostinta.
Si-am urmat drumul Urechesti- sat mare, lung, apoi facut dr spre Cotesti- stat cu emotii si trebuit intrebat, caci nu indicator si risc ratacire si pierdut timp si mare frica, caci nu stiam cat va dura drumul, cand voi ajunge la Dalhauti la manastire, ma vor primi sa raman acolo, va trebui sa plec in aceeasi zi in alta parte?
Drumul n-a fost usor, caci urca si tot urca, tot prin sate, se mai bifurca, trebuia sa gasesc om sa intreb incotro. Cu toate astea, ce m-a incantat nespus la aceasta portiune de drum a fost ca eram pe un drum undeva intre Campia Ramnicului, pe unde merge atza soseaua pe care de atatea ori am circulat si dealurile cu vii- lungi, intinse, nesfarsite ale Urechestilor, Cotestilor, ce eu de atatea ori le-am admirat din masina, dar nu mi-am inchipuit ca le voi strabate cu de-amanuntul.
Toata lumea pe care am intrebat-o de directie, inca din Gugesti si Urechesti mi-a spus ca am de pedalat si asa a fost.
A fost ceva nostim pe drum, nu mai stiu in ce sat, probabil ca dupa Cotesti: stateau la o raspantie de vorba un batran si-o batrana si m-am gandit ca ei sigur stiu bine manastirea asta si nu dau gres sa-i intreb pe ei. Si cand ajung in dreptul lor, batranul ma arata cu degetul si rade la batrana: 'uiti, ii pi bicicleta, da' cu jinul' (aveam un pet de 1 1/2 l cu compotul de prune cel acrisor- un rose delicios , inca rece, pus la indemana in suportul bidonului cu apa la bicicleta, din care beam regulat) m-a facut sa zambesc tare batranul cel hatru, i-am spus ca-i compot, sa nu-mi iasa vorbe prin sat de betivana... e clar ca in zona nu e ceva iesit din comun sa umbli cu 'jinul' dupa tine.

Din Carligele (comuna din care face parte Dalhauti) iar am urcat si urcat si urcat, greu, foarte greu in ultima parte, de cand am apucat sa urc dinspre Carligele spre Dalhauti si manastire, adica Dealul Deleanu (Subcarpatii Vrancei). Si urcus, si serpentine, urmand indicatoarele tip sageata pictate ca intr-o pictura naiva cu manastirea si braduti si text 'Spre M. Dalhauti', altadata intreband cand dispareau indicatoarele picturale. Si cand am vauzt, pe o colina, in fata mea, ascunsa intr-o serpentina, o biserica, m-am luminat si m-am dus tinta la ea cu gand ca am ajuns in sfarsit! pe poarta iesea o batrana cu o sapa in mana si da sa inchida poarta, eu, cu puteri sleite si lac de apa 'lasati, ca intru si eu' femeia se uita la mine cam nedumerita, dar nu ma contrazice 'aici e Dalhauti?' 'da' raspunde femeia, mi se pare mie ceva ciudat si-ntreb 'manastirea?' 'a, nu-i manastirea, mai aveti, aici e dalhauti satul' 'a, asta e biserica satului!'
Batrana a mai vrut sa stie de unde vin, mi-a explicat perfect si categoric drumul si m-a sfatuit sa nu ma abat nici stg., nici dr. (ca in basme ); a mai fost nevoie sa intreb de directie de vreo doua-trei ori, cand se desparteau drumurile. Pana la urma am intrat pe un drum pietruit de tara, printre vii, cum imi explicase batrana. Si de-aici a inceput si marele urcus, si marele chin- foarte cald- deja spre 13h, cu sudoarea siroaie pe mine, impingand la bicicleta+bagaje. Nu stiu cum se face, dar niciun drum spre nicio manastire n-a fost de-a gata, trebuie osteneala, cam ca la munte, ca sa binemeriti si sa 'beneficiezi' 
Urcusul asta in plin soare si vipie, caci nici fir de umbra, numai vii dr.-vii stg) l-am facut aproape pe drum pustiu- am intalnit doar un satean care cobora cu niste oi+capre si-am vazut de departe o camasa alba bagandu-se-ntre vii- in locul acela ramasese parcata o masina si atat vietate. Dupa ceva urcus, am zarit in varful dealului o mare cruce-troita de lemn- numai asta aveam ca reper, inca putin, inca putin, se tot apropia. Urcusul era ceva chinuit si rar, cu dese opriri sa-mi trag biata suflare si sa mai inghit nitzel compot.
Si cand am ajuns la ea, la troita, ce-am vazut m-a coplesit: nu mi-a venit a crede cat mai aveam inca de mers pana la manastire, una la mana, si apoi unde a fost ea ascunsa, in inima padurii aceleia fara de capat, doi la mana.


Fotografiile sunt facute dis de dimineata la plecare, cu doua zile mai tarziu, caci in ziua aceea de joi la amiaza eram prastie de oboseala, emotia drumului necunoscut si sudoare, numai de poze nu-mi ardea.

[Mărioara]

A inceput coborasul spre padurea din fata, insa n-am mers pe bicicleta decat foarte putin, din cauza drumului cu pietricele marunte si de teama sa nu raman fara cauciucuri.
Au inceput zgomote- intai zgomot de topor si drujba, apoi de utilaje grele- se lucra la un pod de beton care se rupsese si surpase recent din cauza inundatiilor in albia unui parau- drumul era usor deviat pe un pod de pamant. Si de aici inca alt urcus, cel mai cel- chiar si in preajma turnului de la intrare in manastire- o panta foarte abrupta, abia am dovedit sa urc bicicleta impingand cu toata puterea- cu adevarat manastirea e cocotata printre copaci, intr-un luminis de padure.

[Mărioara]

Inainte de a merge cu trenul prin campie (Bz-Rm. Sarat-Gugesti) ma gandeam ce-ar putea fi spectaculos intr-un peisaj plat, fara prea multa vegetatie, care imi era deja arhi-cunoscut de la drumurile facute mai ales pe sosea, spre Focsani-Molodova? A fost de ajuns sa privesc pe fereastra trenului si sa ma minunez de campuri intregi in care cresteau in palcuri mari, ca valurile, niste flori care de departe pareau sidefate: un roz-lila fin, metalic aproape in razele soarelui de dimineata- un fel de branduse, mi-am zis. Cand am inceput sa urc Dealul Deleanului spre Dalhauti, le-am regasit pe marginea drumului si in fanete, sclipind delicate si am putut sa le recunosc: niste flori imortele (li se mai spune 'flori de paie'), desi cu aspect firav, in fapt foarte rezistente la soare-vant-seceta.
Iar drumul facut paralel cu E85 (nu DN cum am scris), taind in doua dealurile cu vii printre care am mers o mare distanta, avand mereu in dr. panorama inspre Campia Ramnicului si inspre drumul european foarte circulat m-a incantat nespus.

Am luat in calcul alte doua locuri inainte si pe langa Dalhauti- primul ar fi fost de vizitat Schitul de la Poiana Marului, celebru prin intemeietorul lui- Sf. Vasile de la Poiana Marului. Insa era un acces destul de greu prin Bisoca- la nord de jud. Buzau, granita cu Vrancea, zona de Subcarpati (dar si foarte frumos, probabil altadata), si in +, documentandu-ma despre loc, am gasit tot felul de vesti despre o disputa legata de mutarea abuziva de catre Episcopie a staretului de acolo, mult iubit si aparat de sateni- se pare ca nu se mai slujeste acolo deocamdata, satenii interzicand accesul altcuiva.
Tot pe lista era si, ma gandeam eu ca dupa Dalhauti, Panciu cu Manastirea Brazi (Sf. Teodosie de la Brazi- mitropolit al Moldovei).

Insa Dalhauti a fost un punct pe care l-am urmarit in mod deosebit, celelalte ramanand de interes secundar, pentru ca m-a tulburat mult povestea pe care am citit-o despre icoana adapostita in aceasta manastire- a Maicii Domnului, numita Anufiana- de la numele lui Anufie staretul monah al Dalhautilor care a adus aceasta icoana in conditii minunate, dupa legenda, in 1464-1469. Am vrut sa vad cu ochii mei si-am vazut.
Ceva inedit: Maica tine Pruncul sfant in partea dreapta, si nu in stanga, cum este tipicul.

Despre icoana:
Se presupune ca icoana ar fi de origine apostolica, o copie dupa icoanele pictate de Sfintul Apostol si Evanghelist Luca. Legenda spune ca unuia dintre fratii Dalhauti i s-a aratat Maica Domnului, indemnandu-l sa ridice o manastire. Anufie, credincios, a ridicat locul de rugaciune chiar pe pamantul unde s-a intamplat minunea. Apoi, prin 1464, a plecat la Constantinopol, pentru a-i cere Patriarhului Macarie o icoana pentru aceasta sihastrie. Macarie, temandu-se ca turcii sa nu puna mana pe odoarele bisericii, i-a daruit ortodoxului cea mai nepretuita dintre odoare, o icoana a Maicii Domnului.        Pe drumul de intoarcere in tara, Anufie a fost prins de o ceata de turci, care i-au furat tot, iar icoana au batjocorit-o cum nu se poate descrie si apoi au asezat-o intr-un grajd de cai. Noaptea insa, grajdul a inceput a vui, caii din el s-au omorat intre ei, muscandu-se si lovindu-se cu picioarele. Grajdarii care intrau la cai erau omorati. Vazand minunile, Anufie, care se odihnea afara pe niste paie, le-a spus turcilor de icoana, dar acestia au vrut sa-l omoare. A fost dat unui ienicer sa-l execute, dar ienicerul, care era un roman robit, i-a dat drumul sa plece in tara, cu conditia sa nu mai vina la Constantinopol. Icoana a fost strapunsa de iatagane, iar din ranile ei a tasnit sange curat. Speriati, turcii au aruncat-o in Marea Marmara.        Crestinul s-a intors acasa trist ca a pierdut sfinta icoana. Aici a gasit un frate mai mic, care i-a povestit cum parintii lor au fost omorati de turci, iar el scapase cu viata, ca prin minune. Necajit, Anufie a plecat pe malul Marii Negre sa-si aline durerea. Intr-o seara, cum statea pe tarm cu privirile pierdute in larg, a zarit o lumina mare pe apa, care se apropia de el. Plutea spre mal, ca un stalp de foc. Si nu mica i-a fost bucuria cand a vazut, in lumina, sfinta icoana a Maicii Domnului. Recunoscand-o, Anufie a sarit intr-o barca, a vaslit pana la icoana si a adus-o la mal. Aici a observat ca fata icoanei era plina de zgarieturi, care se astupasera ca o rana in carne.

Cu adevarat pot sa va spun, cand am indraznit sa ma apropii si sa privesc mai bine chipul Maicii Domnului din icoana, am vazut aceste taieturi ca niste cicatrice. 
O icoana tulburatoare, cu o traditie atat de veche si de suprinzatoare, se afla intr-un loc retras, modest si foarte linistit, simplu si dupa randuiala unei manastiri asa cum imi inchipui ca au fost toate manastirile odata.

Cate ceva despre aceasta manastire:
Prima biserica- din caramida- e construita in secolul XV (1464-1469)- cu hramul “Izvorul Tamaduirii”.
Chiar langa ea la 1810 se ridica a doua biserica, din lemn, cu hramul “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”-, pelocul uneia mai vechi de la 1625- in aceasta biserica micuta, modesta se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului despre care am vorbit.
Putin mai departe, intr-o poiana, au mai ramas doar ruinele celui de-al treilea locas sfant (avariata iremediabil la cutremurul din ‘77)- biserica cu hramul “Sfintii Imparati Constantin si Elena”, ctitorita in 1850.

Aici a fost staret, inainte de a pleca la Poiana Marului, timp de 20 de ani, Cuviosul Vasile (Sf. Vasile de la Poiana Marului), un mare schimnic, cu o bogata traire spirituala ca si “un mare predicator al culturii “ (N. Iorga). Manastirea de calugari numara, dupa al doilea razboi mondial, 300 de suflete. In ‘59, cand a inceput prigoana in manastiri, intre chilii mai ramasesera un calugar si un paznic. Schitul revine la viata in 1986, prin maica Emilia Focsa- mormantul ei se afla in partea stg. langa biserica de lemn cu icoana. Tot ea a facut demersuri si a recuperat si icoana facatoare de minuni de la Muzeul de Arta, unde a stat ca obiect de patrimoniu intre 1960-1986.


Prima biserica- de caramida



Si biserica de lemn, in care este icoana

[Mărioara]

Am intrat pe poarta turnului de la intrare- nou, proaspat pictat si in stg. am gasit incaperea cu magazinul de lumanari, carti etc. si o maicuta. Am rugat-o daca pot sa raman in aceasta noapte la manastire si a doua zi pentru sarbatoarea Schimbarii la fata. M-a intrebat de unde vin, m-a ascultat in liniste si mi-a spus sa las bicicleta acolo, ea va merge sa ceara acceptul staretei si ca pot sa merg pana atunci sa ma inchin in biserica.
Am mers in biserica de lemn si m-am inchiat. In fata icoanei Maicii Domnului, pentru prima oara, e coplesitor (mi s-a intamplat si la Putna, la icoana Maicii Domnului, adusa de la Constantinopol ca zestre si doanta de Maria de Mangop). E ca si cum este nevoie sa te cureti de toata zgura sufleteasca (o emotie de nestapanit care copleseste si se revarsa prin lacrimi), pentru a putea primi darul Maicii, care vine prin icoana.
La ora aceea, spre 13h30, nu era mai nimeni in curtea manastirii, iar vizitator eram doar eu. In biserica eram singura si am ramas o vreme la pamant in fata icoanei, pana maicuta de la poarta a venit pe nesimtite si mi-a soptit sa stau sa ma reculeg si apoi sa revin la dansa in acelasi loc.
Cand am revenit, mi-a spus sa imi iau lucrurile si m-a condus in casa unde urma sa gazduiesc. O casa cu pridvor inalt, cu cateva camere de o parte si de alta a coridorului, in camera unde urma sa stau erau 4 paturi suprapuse, dar incapatoare ca si camera- cu toaleta ca la tara, in spatele casei, iar apa, mi-a spus maicuta, pot sa iau in sticle de plastic de la izvorul din curte. Daca mai vin vizitatori, n-avem ce va face, o sa-i aducem tot aici. Vis-a-vis o camera in care era o copilita, maica spune 'ea are gand de manastire, asa ca o lasam sa stea singura'. Mi-a spus sa merg apoi cu copilita la masa si-apoi sa ma odhinesc- vecernia si privegherea incep la 18h. Maicuta aceasta era intre doua varste, cu glas bland, si o maicuta de adevarat- o bunatate retinuta, interiorizata, neiscoditoare.
Am mers la trapeza si-am mancat doar eu cu copila, era o maicuta care se ocupa de masa, eram ultimele care mancam: ciorba de legume, fasole batuta, ardei copti, rosii, castraveti, coliva, fusecuri de post, un compot rafinat, nu grosier ca al meu, si multe alte bunatati din care sa ne servim erau pe masa.
De-acolo am mers si m-am prabusit in patul din camera racoroasa, cu un nuc mare in fata, intr-un somn de prunc de vreo 2 ore.

[Mărioara]

Inainte de a ma culca, am prevazut si sistemul de dus: am umplut cateva peturi de 2l cu apa si le-am pus in iarba la soare. Cand m-am trezit, erau caldicele, numai bune, mi-am gasit un loc ferit in stg, casei- o constructie inceputa la care se oprise lucrul- o casa de oaspeti mai mare si mai dotata probabil.
M-am primenit cu rochie, bluza cu maneci lungi- in fine, tinuta decenta de slujba si am pornit, pe la 17h, sa explorez curtea din spate si locul unde imi indicase maicuta ca ar fi poiana cu biserica 'Sf. Ctin si Elena', acum ruina.
Padure, copaci, si cativa brazi imprejur, iar pe drumeag chiar un loc cu stufaris- in istoricul ce l-am citit in biserica de lemn i se spunea bisericii- 'de peste lac'- n-am vazut insa apa. Un aer si o liniste de-ti venea sa ramai definitiv lipit de iarba si de pamant.

[Mărioara]

Am inaintat pe poteca spre poiana cu biserica, am trecut de mici gradini si livezi ale maicutelor si deodata, intr-un luminis larg, mi-a aparut o imagine care m-a amutit- numai liniste in jur, doar vacutele manastirii mai clopoteau rar din clopotele de la gat intr-o livada in spatele ruinei.
Era fascinant ca imagine, asa ca am inceput sa o cercetez de jur imprejur.

[Mărioara]

[Mărioara]

Nu stiu daca pot spune ca te bucuri vazand o ruina, insa era atata sens in imaginea actuala prin ceea ce presupuneai ca ar fi fost odata in acel loc, incat seductia a functionat la maxim.

Cand am mai facut si alte descoperiri imprejur, mi-a parut de-a dreptul extraordinar locul- ascuns, nestiut, mic, tacut si modest ca tot Dalhautiul cu atata valoare, de toate felurile, intr-ansul
Si legat de asta voi spune o pilda mai la vale, acum imagini

[Mărioara]

Un tata mergea printr-o padure cu fiul sau- un copil, intr-o liniste deplina si il intreaba: descrie-mi ce auzi.
Copilul e mirat intai, dar se supune tatalui, asculta atent si intr-adevar aude ceva si spune: aud un car.
Asa este, spune tatal, este un car. Dar ce fel de car?
Copilul de data asta este si mai mirat, se straduieste sa inteleaga ce il intreaba tatal sau, dar nu reuseste si ii spune ca nu stie.
Tatal ii spune dupa un timp: este un car gol.
De unde stii? intreaba copilul.
Pentru ca face mult zgomot, spune tatal.

Dalhauti este un car incarcat ochi care merge incet, aproape neauzit si nestiut, in ritmul sau, prin acele paduri pe care le-am zarit de departe ca o mare valurita de verde.

Concret acum, locul in care se afla manastirea, e o padure seculara de vreo 250 ha de fag si gorun declarata rezervatie forestiera.

Vacutele isi vedeau de-ale pascutului in timp ce eu ma zbateam cu pozele. Inca taurasul din imaginea de mai inainte si-a gasit la un mm dat ceva 'suculent' de rumegat: o coroana de flori din hartie gasita prin preajma- caci acolo erau si cateva morminte ale unor traitori ai locului trecuti la Domnul, precum si o cruce mare de marmura alba cu un impresionant pomelnic de monahi

[Mărioara]

La final m-am apropiat de cabanuta de carton din imagine, crezand ca este vreun loc de aprins lumanari sau o magazie de depozitat obiecte, mobilier din biserica distrusa sau mai simplu unelte de lucru la pamant, ca altceva nu inspira a fi.
Usa era inchisa, mi-am lipit fatza de geam, mi-am pus mana la ochi sa ma apar de lumina ca sa pot privi mai bine inauntru si iar am ramas muta de ce am vazut: in acea magazie modesta de carton erau rafturi de-o parte si de alta pe care erau asezate, in buna randuiala, oseminte- tibie la tibie, cranii la cranii etc. etc. = osuarul manastirii cu ramasitele celor ce au vietuit aici.
N-am mai zabovit prea mult, auzeam ceva voci de pe poteca- se apropiau cativa vizitatori si vremea slujbei nu era nici ea departe.

Cand m-am intors pe poteca spre manastire, alte si alte surprize: in zona de 'acareturi' am dat de un izvor amenajat fantana de un macedonean pe la 1800 si ceva, cu o placa de marmura foarte frumos patinata de timp si un text intr-o limba romaneasca tare frumoasa

[Mărioara]

Curtea manastirii, acareturile, bisericile, aleile, toate sunt la Dalhauti de dimensiuni mici, stramtorate de locul povarnit din padurea si dealul abrupt. Insa nu te simti restrans, claustrat, caci sunt niste proportii atat de aromnioase in tot, exact cat trebuie.
Acest lucru- o proportie, un echilibru perfect l-am putut gasi in biserica alba de zid, cea mai veche. Maicuta care se ocupa de altare si de ajutor al preotului la serviciul religios- inalta, subtire, tacuta, abstrasa, cea mai interiorizata dintre toate, a deschis biserica si trebaluia inauntru, asa incat am intrat si eu sa ma inchin. Am fost atat de surprinsa de ce vad, incat n-as mai fi plecat: portiuni de fresca ici si colo de o armonie cu dimensiunea bisericii si de o frumsete de nedescris- inca n-am vazut atata echilibru intre dimensiunea personajelor pictate si dimensiunea interiorului bisericii. Era si o culoare care minuna- un corail cu diferite nuante care puncta si discret, si luminos pictura, iar stilul era deosebit- personaje cu trasaturi frumoase, expresive (sprancenati-ochiosi) suprinse in gesturi expresive. Erau fasii de fresca, insulite ici si colo, plutind pe albul zidurilor si al boltilor, intrerupte in cate un gest, lasand semne de intrebare despre continuarea povestii lipsa.
O mare frumuste... cu atat mai mare cu cat, de afara, aspectul modest ce-l afiseaza, nu da in niciun fel de banuit ce se intampla inauntru.
Cascam ochii si sincer nu imi venea sa cred unde sunt... cu greu mi-am dat seama ca maicuta se grabea sa inchida si ma astepta, mi-a spus cu glas incet ca incepe slujba dincolo si daca raman la dansele in seara aceea, pot sa o vad si maine.