Multumesc, bambi! esti foarte generoasa cu aprecierile si urarile.
Esti o mare fericita ca ai copilarit in asa locuri de vis, langa bunici.
Traficul a fost bun pentru mine, nicio pana, nicio defectiune, nimic. N-am avut nicio problema cu masinile, sosele bune (cu foarte mici exceptii, un drum comunal ce-l voi descrie mai la vale), oamenii la locul lor absolut toti, nicio gluma de prost gust, numai saluturi decente. M-a amuzat la acest capitol ca fix in Vama, la podul cu bifurcatia drumului dr. Campulung, stg. Gura Humorului era mult trafic si masini grele, alaturi de carute si altele, erau balti de la ploaie, incepuse sa picure usor si asteptam langa pod pe langa bicicleta sa se mai linisteasca traficul, ma si relaxam privind, dupa ce hotarasem ca fac stg. catre Humor. Trece o masina mare, tir, betoniera, ceva intre astea doua, soferul, un tinerel zambitor claxoneaza, face un gest cu capul inspre Clung, i-am zambit si am 'semnalizat' la randul meu, humoristic Gura Humorului. Era de Buc. M-a distrat si am tinut minte momentul, pentru ca eu tocmai procesasem putin inainte ce drum iau dr/stg, distantele fiind egale- 15 km catre Humor, 15 catre Campulung, as fi vrut tare mult sa vad si Campulungul, dar ar fi trebuit sa fac o 'burta' in traseul meu pentru asta. Si tocmai alesesem stg., iar intamplarea parca a fost un fel de a intreba si a raspunde la 'esti sigura ca o iei stg?'
Am avut cateva situatii de emotii mai tari legate mai mult de siguranta in general- se sparie gandul ce balauri poate naste frica in om! Cand urcam drumul Obcinii Mari Sucevita-Moldovita spre Ciumarna prin padure, la un mm dat o masina ce ma depasise cu ceva timp inainte, o vad oprita dupa o serpentina pe dr., inaintea mea. Cred ca era de Buc., daca nu m-a inselat pe loc emotia. Nu mai trecea nimic, padure, draga padure dr.-stg, valeu, astia s-au oprit special, m-ataca! am inceput sa pun rapid in functie releul (mai ales cu Prea Sfanta Nascatoare, ca ea m-a purtat pe palmele ei sfinte si dulci in tot timpul drumului asta, dar era si Sf. Ioan de la SV si Sf. Ghenadie de la Putna, si ocrotitoarea numelui meu, dupa Voronet a fost foarte des si Sf. Calistrat, al zilei de nastere si tot asa). Asta am facut mereu cand se itzea in inima teama pe drumuri pustii sau cate-un scenariu cum ca. Urcam pe jos, am incalecat si am ajuns in dreptul masinii batz pe bicicleta, desi drumul era in panta inalta, eu facand eforturi la pedalat pe care incercam sa nu le-arat, sa vada ca sunt o dura si in + sa fiu pregatita sa sprintez, la o adica
Am privit cu coada ochiului- doi barbati in camesi cu maneca scurta cu telefoanele la ureche, amandoi, da-i si mai mari rugaciuni, mi-am continuat urcusul, m-am linistit, dupa un timp masina m-a depasit si s-a dus in treaba ei.
Un alt moment de emotii puternice a fost cand am luat drumul Vicovu de Jos-Horodnic- terminat sat si urcus deal directia Marginea. Acolo, la iesirea din Horodnic, o dubita mai prapadita era oprita in fata unei carute si un tigan tanar din dubita vorbea cu carutasul. I-am depasit, dupa un timp dubita m-a depsit si ea in urcare. Caruta in urma mea. De sus, dar si dinspre Horodnic au trecut mai apoi vreo 2-3 masini din astea second hand rablagite conduse de tigani, cu fetze dubioase, asa ii vedeam eu, de frica, drumul era pustiu, necirculat, nu erau sate, ci doar dealurile cu campurile. Am inceput sa simtz enorm si sa vaz monstruos! M-am oprit, am lasat caruta sa mi-o ia inainte, am scot tel. din bagaj, am format 112 si l-am lasat pregatit in buzunarul cel mai la indemana. Am si facut repetitii in gand: 'pe drumul dinspre Horodnic catre Marginea la iesirea din sat' ca sa nu mi-o ia vreun soc pe dinainte si sa stric conversatia cu cei de la 112
Carutasul, in urma caruia am decis sa merg, a parasit la un mm dat soseaua, a intrat in dr. spre Voievodeasa si am ramas singura pe drum.
Mi-am zgaltait zdarvan sinea-mi, m-am mai eliberat cumva de frica, am 'chisat' capul si coada balaurului cu rugaciunile si am urcat cu bine. Dar stiu ca acolo mi-a fost cel mai frica. Doamne, si ce frumusete de peisaj era pe-acolo! dealuri moi in sirag unul in urma altuia cu paduri de brazi pe dansele, satele la poala drumului in zare, iar eu cu balariile fricii incolacite pe ochi.
Altadata, in drumul ce va urma in relatare, dinspre Cornu Luncii spre Falticeni, depasisem ceva pensiune in constructie in afara satului, unde munceau niste oameni si m-am oprit sa-mi mai scot niste haine de pe mine, ca se facea de drum intins si iesise soarele. Pe drum mai erau, in spate, dar mai departe, niste carute. Si un tanar venea tinta spre mine din deal, controland periodic din uitatura drumul in spatele lui. Aici nu m-am alarmat prea tare, stiam ca n-are timp sa ajunga pana sunt eu gata, drumul era intins in fata, in departare, intr-un cot al soselei se vedea o asezare, asa ca s-a rezolvat repede prin pedalare.
Ce-as mai adauga la acest subiect: n-am avut echipament sclipicios pe mine (mi-am luat haine si incaltari 'de tavaleala' si decente, avand in vedere si obiectivele vizate, geaca mea de vant si ploaie era din cele mai simple etc.), in afara de 'buzunarele' de pe portbagajul bicicletei in care aveam bagajul si de casca (am si scos-o si am purtat-o in multe randuri pe ghidon, mai ales in sate, sa nu sparii lumea si sa ma vada la fata), puteam fi orice persoana a locului- poate si bicicleta mai echipata, dar asta numai un cunoscator putea vedea. Cu toate astea, multa lume care ma saluta, copii, tineri mai ales mi se adresau ca unui strain (engl, germana). De-asta ma si grabeam deseori sa le adresez eu prima o vorba in romana.
Insa modul acesta de a calatori pe bicicleta era pentru ei in mod evient asociat cu un strain, nu cu un roman.
Cele rale sa se spele, sa mai adunam din sheli buni.
Cand am revenit de la Humor in oras era inspre 14h30- 15, vroiam sa prind deschis (pana la 16h) Muzeul obiceiurilor populare- un muzeu etnografic in fapt si mai apoi sa vad daca am timp si ma pot mobiliza pentru Stupca-Ciprian Porumbescu, la vreo 18 km inspre SV.
Am vazut muzeul, am facut poze, am mai vorbit povesti in specialitate cu dna care mi-a fost ghid la muzeu, am intrebat- de drumul meu catre Stupca si a fost sceptica. Desi soare, vremea nu era prea stabila, asa ca am facut prima taietura dureroasa de pe lista mea de obiective vizate si am ales ca in dupa-amiaza aceea de duminica sa colind oraselul si coclaurii dansului.
