Author Topic: Tara de Sus  (Read 31373 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #100 on: Monday 12 July 2010, 10:35:31 »
 La Probota a existat in vechime o comunitate monahala care si-a ridicat biserica, pomenita in documente ca 'Sf. Nicolae din Poiana' (exista deja la 1398). Distrusa cu timpul, Petru Rares a decis mutarea intregului ansamblu monahicesc si cladirea unei noi biserici intr-un loc mai aparat de alunecarile de teren- actualul amplasament.

Pisania bisericii Manastirii Probota
"Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, iata eu, robul Stapanului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila Lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Stefan Voievod cel Batran, a binevoit domnia mea cu buna mea voie in a 4-lea an al stapanirii (mele) imparatesti, a zidi acest hram intru numele Arhiereului facatoru de minuni Nicolae, fiind egumen chir Grigore in anul7038 (1530)".

Aici isi afla mormantul, din 3 septembrie 1546, ctitorul sau, al sotiei sale Elena, al fiului Stefanita si a 15 boieri de mare rang din timpul domniei sale. In curtea manastirii se mai gasesc ruinele Casei Domnesti de pe vremea ctitorului si ale celei construite mai tarziu de Vasile Lupu (in timpul caruia au fost construite si zidurile de incinta).
































« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 02:33:24 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #101 on: Monday 12 July 2010, 11:28:33 »
Pentru ca suntem la biserica in care isi afla mormantul, ar fi de spus ca, vazand cate ctitorii si faceri de bine a facut, mi s-a parut ca Petru Rares, dupa tatal sau Stefan cel Mare, a avut cea mai mare vrednicie, grija si dragoste pentru pamanturile acestea. Ctitoriile lui vin ca numar si importanta imediat in urma celor ale tatalui sau.
Petru Rares a fost fiu nelegitim, pana sa fi ajuns la domnie era negustor instarit in targul Harlaului ( i se spunea Petru Majarul, pentru ca se ocupa cu negotul de peste).
Impresia de mai sus, pe care mi-au impus-o ctitoriile si facerile sale de bine in arta si cultura Moldovei, se confirma prin spusele cronicarului Grigore Ureche:

 “Cu adevărat era ficior lui Ştefan Vodă cel Bun, că întru totul simăna cu tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândea, lucruri bune făcea, ţara şi moşia sa ca un păstor bun o ocrotea, judecată pre dreptate făcea. Altmintrilea de stat era om cuvios şi la toate lucrurile îndrăzneţu şi la cuvântu gata, de-l cunoştea toţi că iaste harnic să domnească ţara”

Probota e un loc larg, aerisit, simplu, fara sa fie auster. In afara de aleea de la intrare, unde sunt trandafiri, in rest creste doar iarba taiata cu ingrijire.
Dupa ce s-a terminat forfota de sateni veniti la slujba, maicutele s-au retras si ele o vreme- aici corpul de chilii este asezat in afara incintei imprejmuite cu zid. Se pot vedea si poti ajunge la ele trecand printr-o poarta in zid si inaintand pe o alee (in foto, cu variante)










In apropierea acestei parti de zid si langa un paraclis (mica biserica) din lemn- un loc oarecum retras, dar in fata aleii pe unde circulau maicutele intre biserica si chilii, m-am asezat pe iarba, mi-am pus rucsacul sub cap si m-am odhinit la umbra.
Din acest unghi am facut poze bisericii si lucrurilor dimprejur




 



« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 02:37:30 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #102 on: Monday 12 July 2010, 12:01:24 »
M-am odihnit o buna vreme in multa liniste a curtii manastirii. Acest timp mi-a prins foarte bine, pentru ca mi-a mai pierit si raul ce-l aveam. Nu aveam nicio graba, caci, dupa orarul trenurilor ce l-am citit in halta la Probota, un trenul inapoi era abia la 16h30. M-am mai gandit la varianta de a merge pe jos pana in Dolhasca (indicatorul pe sosea parca 7 km), de unde as fi avut si varianta maxi-taxi, insa eram prea prapadita la momentul acela pentru vreun efort ca acesta.
Dupa o vreme, au inceput sa treaca din nou maicute la treburi dinspre chilii spre biserica si invers. Unele m-au observat si au aruncat priviri, altele nu. Cand circulatia a devenit mai intensa si au inceput a trebalui si prin paraclisul langa care sedeam culcata pe iarba, cu o sapca (cu cozoroc mare si din material de camuflaj) pe fata ca sa ma apar de soare.  Si numai ce aud langa mine o maicuta: 'da' shi fashiti aishi?' mi-am luat sapca di pi ochi, m-am ridicat imediat si i-am povestit cum am venit, ca mai am tren inapoi abia la 16h30 si ca ma mai odihnesc la umbra. 'da' baietu uni-i?' la mine pauza, ca nu am inteles ce intreba, am crezut prima data ca ma intreaba de copil. 'care baiet?' intreb. 'Sotu' si-mi arata catre sapca de militarie Nato ce-o aveam alaturi. 'a, e a mea, ma apar cu ea de soare'. Parea ca am convins-o, macar partial, apoi mi-a spus ea ceva ca am tren din Dolhasca, nu de-aici, dar eu o stiam pe a mea. Si m-a lasat in continuare sa ma odihnesc la umbra.

Am plecat din manastire cam cu o ora si mai bine inainte de tren, am mers agale prin sat, am mancat din mai multi ciresi cirese, am gasit chiar si cirese negre intr-unul, am mai facut poze manastirii dinspre sat, de pe deal





si de pe deal pozele cu apa revarsata. Pe deal erau copii adunati, curiosi sa vada si ei apa si doi jandarmi cred, cu cisme de cauciuc ce tocmai se intorceau spre sat. Am cules coada soricelului si sanziene, ca la un manunchi, cu cozi lungi si apoi am coborat la tren. Stand in halta, a mai aparut un satean care astepta, m-a intrebat unde merg si am aflat ca maicuta avea dreptate- ca trenul era de SV si nu trecea prin Falticeni, puteam merge cu el doar pana la Dolhasca, de unde sa iau, eventual, maxi-taxi. Tren la ora aceea nu mai era.
Asa am si facut, am coborat in Dolhasca, unde era ceva lume adunata la gara si in preajma, si m-am indreptat, dupa indicatii, spre centrul comunei, pentru statia de maxi-taxi.
Inca de la Probota, peste campuri, se auzea ca un muget, ca o sirena, iar cand am coborat in Dolhasca suna tot aceeasi sirena, dar mult mai tare, neintrerupt probabil pret de 20 min., cu o mica pauza, si iar incepea. Era un sunet sinistru, greu de suportat, ca un muget care-ti rascolea creierii. N-am stiut ce e, ma gandeam ca e vreo fabrica si elibereaza ceva abur sau mai stiu eu ce, decat cand, ajunsa la sosea, la statia masinilor, un satean vorbea cu altul ca suna sirena pentru cei de langa Siret, ca trebuie sa se evacueze pe deal- avertizare revarsare Siret. Am avut un pic de neliniste pana am plecat de-acolo, dupa vestea asta. Cerul se pregatea din nou de ploaie- chiar inspre Siret se adunau nori grei negri.
De pe programul afisat, am aflat ca abia ce ratasem un maxi-taxi si inca unul mai era peste o ora. M-am asezat pe o muchie de piatra alaturi, mi-am scos paine si ciocolata si-am mancat. Cativa autostopisti, care asteptau cu mine, au reusit, pana la urma, sa plece din statie. Si dupa ce am mai rumegat nitel sunetul acela de sirena si tot ce se intampla in partea aceea de sat (am trecut pe langa Casa de Cultura Alex. Arsinel- fiu al satului, ca si regizoarea Sanda Manu), am zis sa-mi incerc si eu sansa, impreuna cu un barbat care mergea tot la Falticeni si spunea ca e dintr-un sat mai sus de oras. Dupa vreo 20-30 min. de incercari ne-a luat un dornean care parea ca e in delegatie pe acolo, au discutat politica facandu-i praf pe toti, Basescu-Boc si inaintasii lor si-am ajuns cu bine la Falticeni.
Era spre 19h cand mi-am luat bagajele de la hotel si pe eroina si, dupa ce m-am gandit unde as putea petrece cele aprox. 2 ore pana la autobuz, avand in vedere un cer greu care se aduna deasupra orasului, cu sanse de ploaie mare, chiar de furtuna cat de curand, am decis ca singurul loc in care as vrea sa stau de la revedere este casa lui Conu Mihai din varful Str. Ion Creanga, locuri vizitate cu o seara inainte si care pentru mine = hardcore Falticeni.
« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 02:44:26 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #103 on: Monday 12 July 2010, 12:26:56 »
Ceea ce am vazut, cu o seara inainte pe aceasta strada- Ion Creanga, e ceva de nepretuit- o strada intreaga muzeu. Lumea de altadata traind chiar in lumea noastra prin tot ce a lasat. Caci acum, acolo, in casele de odinioara, locuiesc oameni ca si noi, de azi.
Strada porneste dintr-o piata, am mai pus poza, unde este si statuia lui Mihail Sadoveanu, si urca si tot urca, cotind usor. Oriunde iti intorci privirea, pe aceasta strada vezi case de acest fel. O luam de jos in sus:






































« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 02:49:40 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #104 on: Monday 12 July 2010, 12:37:55 »












Si aici, ca si la Gura Humorului, sunt gradini si curti cu iarba si pasari de curte, dar daca acolo sunt mai aproape de natura padurii, a obcinilor, aici gradinile si curtile sunt mai citadine, ca intr-o urbe a intelectualilor, a oamenilor de seama ce au trait odata aici. Si placile memoriale care ii pomenesc sunt risipite din belsug, poate mai mult ca oriunde in oras.
























« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 02:56:25 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #105 on: Monday 12 July 2010, 12:43:38 »

















Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #106 on: Monday 12 July 2010, 12:49:31 »





























« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 02:52:05 by Mărioara »
Bucurati-va!

I Translate it

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #107 on: Monday 12 July 2010, 12:54:55 »
Pentru mine, ceea ce am vazut, simtit acolo a fost si este absolut fabulos.
Chiar si acum, cand pun aceste poze, imi bate inima in gat de emotie.

In toata Tara de Sus, in orice mic sau mare sat, la manastiri sau in orase- mic sau mare, exista aceasta planta agatatoare la case- violet, cu flori mari. Mi-am tot zis sa intreb pe cineva cum se numeste si asa s-a facut ca n-am reusit pana la plecare. Stie cineva numele acestei flori-plante? (am banuit ca este glicina, am cautat, nu este)









sau de aproape, asa- la Manastirea Slatina


« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 02:57:37 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #108 on: Monday 12 July 2010, 13:01:45 »
Continuand urcusul pe Str. Ion Creanga, in apropierea casei lui Sadoveanu, apare casa si locul care m-au zapacit complet- si de-aici sa stiti ca a iesit un om- locatarul, l-am vazut cu ochii mei. Deci traieste cineva!






















Am anticipat si am pus gainuta prea devreme, dar aici este curtea ei, la casa asta sta si ea.




« Last Edit: Monday 12 July 2010, 13:06:26 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #109 on: Monday 12 July 2010, 14:10:23 »
Remarcând vocaţia creatoare a oamenilor acestor locuri şi numărul mare al personalităţilor născute aici, George Călinescu situa în 1939, oraşul Fălticeni imediat după Bucureşti şi Iaşi.
Multi sunt oamenii de seama ai Falticeniului- intre acestia o personalitate care mi s-a parut exemplara (si este prima oara ca aud despre ea) si careia i s-a dedicat un muzeu- Muzeul Apelor Mihai Bacescu

si o alta- Ion Irimescu, mult mai cunoscuta- Muzeul Irimescu (cu o colectie impresionanta doanta de autor) este si el acum, ca si cel al Oamenilor de seama, in renovare

se pot citi mai multe despre pe site-ul primariei http://www.falticeni.ro/muzee.php


Casa Sadoveanu

“Ajuns acasă, nu mă gândesc decât să mă reculeg şi să mă odihnesc” (Mihail Sadoveanu, 1913)


S
i in prima seara cand am ajuns la Casa din deal- Str. Ion Creanga nr. 68, si in a doua, dupa ora 16, se terminase programul si n-am mai putut vizita casa in interior. In prima seara, cand au fost facute si pozele, am gasit o doamna in varsta in spatele casei, intr-o gradina cu ciresi, care manca din pom cirese- ea mi-a spus sa revin a doua zi, pana la 16h, cand va fi ghida. Dar cum ziua mi-am petrecut-o la Probota si pe drum, n-a mai fost posibil. Si nici nu cred ca mi-am dorit prea mult vizitarea interiorului.

Poarta si gardul sunt inalte, din lemn si urmeaza apoi o alee lunga care urca, iar de o parte si de alta sunt copaci mari, falnici asa ca si Conu Mihai la vremea lui.
Alaturi de copacii cei inalti de pe alee, mai sunt, in gradina, din cei mici- chiar ciresi. In apropierea casei, fantana- adanca, cu o apa asa de buna!

Am baut in doua randuri apa din fantana de la Conu Mihai, i-am multumit si am luat si in bidonas, asa incat si acasa la Buc. am mai gustat dintr-ansa. Alaturi de fantana, sania cu care se plimba Conu Mihai iarna pe strazile pravalite sub zapada ale Falticeniului.



« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 03:01:26 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #110 on: Monday 12 July 2010, 14:45:50 »
  • Cam ce vedea Conu Mihai dinspre pragul casei spre poarta























    Si casa









« Last Edit: Monday 12 July 2010, 14:46:56 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #111 on: Monday 12 July 2010, 17:14:31 »
In ultima seara, pornind de la hotel spre acest loc, la Casa din deal a Conului Mihai, unde m-am gandit sa-mi petrec ultimele doua ore pana la plecare, am crezut ca nu voi ajunge inainte de a incepe furtuna. Cerul se innegrise in toate partile infricosator. M-am grabit cat am putut, la urcus. Foarte putina lume mai era la ora aceea- spre ora 19, pe Str. Ion Creanga in sus, iar cei care mai erau, intrau in cate-o curte sau in case.
Am ajuns cu bine, am intrat pe poarta si m-am oprit sub acoperisul fantanii. Am sprijinit eroina de peretele fantanii, mi-am scos hainele de ploaie si m-am echipat mai bine, ca se facuse brusc foarte frig si m-am asezat pe banca de lemn din interior. Putin dupa aceea au inceput vantul puternic, fulgere in departare si mai apoi ploaia.
In curtile vecine, ca si aici, nu era nici tipenie de om. In curtea casei, mai in spate era legat de lant la cusca lui, un catel roscovan, de talie mica, dar voinic, corcit cu teckel, se ridica pe picioarele din spate, se uita la mine si scancea, agitandu-se in lant.
Pentru ca fulgerele au inceput sa brazdeze tot mai aproape, mai apoi cu bubuituri de nedescris, am inceput sa actionez in consecinta: am scos aparatul foto din bagaj si l-am asezat jos, sub bancuta de lemn, cat mai departe de eroina. Mai tarziu i-am scos si acumulatorul. Asemenea cu tel., scos acumulatorul. M-am cautat de bani in portofel si-am gasit o singura moneda. Mi-am pus o dorinta, i-am multumit Conului Mihai si am aruncat-o in fantana. Strategia de baza aplicata: orice metal indepartat rapid de pe corp si de langa mine, eroina deoparte, eu in partea cealalta a fantanii, unde copacii cei inalti de pe alee parca nu erau asa aproape si aplecati de crengi catre fantana. Cand au inceput bubuielile cele mari, aveam in fata ochilor numai cazul cela vazut la stiri cu oamenii trazniti pe camp. M-am asezat jos langa bancuta de lemn, cu capul mai mult sub ea de frica traznetului si am pus iar releul in functiune- Sfanta Treime, Prea Sfanta Nascatoare si toti sfintii. In toiul furtunii, cum stateam si ma rugam sa se termine cu bine, aud zanganind langa mine, in marea goana a bucuriei, catelul, care tara de lantul de la gat un mare piron (cam de jumate de metru) cu care fusese el tintuit de pamant. Valeiiii! 'du-te acasa! acasa!!!' eram complet disperata! Alerga in jurul meu ca un nebun, lovind cu pironul si cu lantul tot ce intalnea in cale. M-a lovit peste picioare, s-a intepenit in rotile eroinei, nimic nu conta. M-am suit pe banca, se urca dupa mine. 'Valeiii, ce ma fac cu asta?! o sa ne trazneasca pe-amandoi' Apoi a luat-o nebun de bucurie la alergare prin curte, printre copaci, pana s-a intepenit, incolacindu-se de mai multe ori, de picioarele saniei lui Conu Mihai: 'acolo sa stai! baga-te la loc!' a scancit, a latrat, s-a zbatut, dar cand a vazut ca nu mai are ce face si ca e groasa cu ploaia, s-a potolit si a ramas o vreme acolo.
A fost o furtuna cumplita, a tunat, fulgerat si plouat timp de doua ore, se inserase bine si nu mai stiam daca voi ajunge la autobuzul la care imi rezervasem loc.
Dupa o vreme, cand inca nu se terminase furtuna, tot mai apareau fulgere razlete, iar ma trezesc cu nebunul de catel cu fiarele zanganind dupa el langa mine. S-a invartit de bucurie si a facut harcea-parcea din cursele ce le tot facea in jurul meu si al fantanii un melc ce se intinsese la drum pe cimentul cela.
Cand s-a mai linistit, i-am dat sa manance, am mancat si eu din biscuitii pe care-i mai aveam in bagaj- a mancat tot. La cat de bucuros era de libertate si de mancare, probabil ca nu era prea rasfatat.
Trecuse de 21h si inca mai ploua, dar furtuna era pe trecute. Mi-am strans tot si m-am pregatit de plecare. Catelul a innebunit pur si simplu de fericire si a tasnit inaintea mea spre poarta. 'Vai de mine, ce ma fac cu asta acuma?' Am incercat sa ma strecor, eu si eroina, fara a-i lasa loc, n-a fost cu putinta. Cum masuram secundele, minutele ce le mai aveam pana sa ajung jos in oras, nu mai aveam ragaz sa ma ocup de el, sa ma intorc si sa-l inchid in curte si oricum ar fi iesit pe sub poarta de lemn. Am coborat strada pe jos, cu cainele dupa mine, care alerga zapauc in toate partile, pe strada, pe trotuar, printre picioarele mele si rotile eroinei. De vreo 2-3 ori l-au claxonat masinile in urcare si l-au evitat. Nu stiam ce sa fac, era de neoprit.
Dupa ce ca ma apasa deja plecarea, catelul asta mi-a rupt inima de tot cu atasamentul lui si cu bucuria cu care voria sa se joace cu mine cand bubuia si fulgera si mai ales acum cand alearga inaintea mea pe strada ceea, sub inserare si ploaie, tarand dupa el bucuros ditai pironul.
Cand am ajuns in piata din care pornesc strazile, a dat de un grup de tineri adunati langa o masina, a uitat pe moment de mine si s-a dus tinta la ei zanganind. S-au mirat sa-l vada in felul ala, l-au luat la dragalit, numai bine pentru mine sa incalec eroina si devale la autogara. Am fortat cat am putut si am ajuns cu cateva minute inainte ca masina sa opreasca la peron- cu pasageri de la SV si multi altii care deja facusera coada la urcare. Am apucat sa platesc biletul la ghiseu si cand masina a oprit, toti s-au grabit sa-si puna bagajele in cala, ramasesem ultima. M-au ajutat doi barbati si am incercat sa-i facem loc eroinei in cala de bagaje, dar n-a fost cu putinta. A coborat si soferul si cand m-a vazut: 'aleu, cu bicicleta?! unde s-o pun? n-am loc, e plin... si ati platit si bilet...' Pana la urma s-a indurat si a dat jos si rearanjat niste colete voluminoase din partea cealalta a masinii, care erau comisioane si nu bagaje ale pasagerilor, a facut loc eroinei si asta a fost tot: 'aur!' si a inchis capacul portbagajului.

M-am culcusit pe locul meu in autobuz, mi-au curs o vreme lacrimi grele de despartire si cand m-am mai alinat, mi-au aparut, din senin, imaginea si gustul snitelelor cu cartofi prajiti ce ni le facea tata mie si fratelui meu.
La Buc., in zilele urmatoare, m-am dus la cimitir la tata si tot atunci am mers si am asezat o lumina pe mormantul lui Eminescu, apoi al Conului Mihai si pe cel al lui Labis si al parintilor sai.

In drumul acesta s-a intamplat mereu ca dupa urcus sa vina si coborasul, dupa ploaie, sa vina si soarele.
Si la oamenii Tarii de Sus am vazut, trecatori cum se stiu in toate, bucuria lucrului bun si frumos lasat in urma lor, impreuna cu o blanda liniste alaturi de Cel ce Este.





 
« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 03:11:34 by Mărioara »
Bucurati-va!


Offline DJ

  • Hero Member
  • *****
  • Location: Montreal
  • Posts: 6.865
Re: Tara de Sus
« Reply #112 on: Monday 12 July 2010, 21:49:20 »
Foarte frumos, marioara.

Superbe poze, in special cele cu animale (catelusul din fata casei parasite, pisica cu ochi albastri).
Iar strada Ion Creanga e atata de autentica, incat pare "fake" (!); ca  o scenografie de Buftea .

M-am mirat un pic de absenta oamenilor in pozele tale, dar poate ca ai vrut tu sa-i eviti.
Iar intamplarea finala, cea in care un alt catel te intarzie in drumul de intoarcere acasa, are poate talcul ei.

Despre furtuna cu traznete si cu tine la adapostul fantanii, am citit cu groaza.
Acum 14 ani, cam tot asa mi-a pierit un nepot de var (unicul fiu al unei verisoare, din Ardeal). Avea 14 ani si tocmai isi facuse pozele de buletin.
A mai ramas de pe urma lui un mormant, unde mama-sa se duce zilnic (si pe care eu doar anul asta l-am vazut).


P.S. Planta de care intrebi e clematita.
Cultivarul Jackmanii.
http://www.floridata.com/ref/c/clem_xja.cfm
Cea mai raspandita si cea mai florifera clematita (numai a mea a facut numa' 4 flori anu' asta)

« Last Edit: Monday 12 July 2010, 21:52:10 by DJ »
tintin quarantino

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #113 on: Tuesday 13 July 2010, 03:20:01 »
Multumesc, DJ, si pentru aprecieri, si pentru raspunsul cu floarea.
E curios ca e prima oara ca o vad la noi in tara- aici in Tara de Sus.

Pozele cu oameni- explicatia ar fi ca la manastire, maicilor sau calugarilor, chiar daca n-as respecta anuntul de a nu fotografia personalul (in multe dintre manastiri apare la intrare), nu le pot face poze, am o rezerva legata de conditia lor de viata ascetica.
Si, in general, ma simt prost cand 'fur' imagini oamenilor.
Celorlalti intalniti pe drum sau prin sate, datorita deplasarii mele- bicicleta, greu m-as fi putut opri special pentru asta.
N-a fost o alegere, o intentie sa-i evit. Au mai aparut cand si cand, cand s-a putut.
Am incercat prin cele povestite sa-i fac prezenti, asa cum au fost tot timpul.

Condoleante pentru nepotul tau!

Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #114 on: Tuesday 13 July 2010, 09:19:45 »
A, dar probabil ca intrebarea cu oamenii se refera la zona asta de Falticeni- strada cu casele.
Strada era putin circulata, am vazut urcand si cobroand cativa oameni- eram prea acaparata de ce vedeam- de casele acelea. Stiu ca un domn in varsta, in pantaloni scurti de doc, a urcat o vreme cu mine si ma cam jenam de el ca tot fac poze caselor. Cand am ajuns in dreptul casei lui Sadoveanu, am deschis poarta si ma uitam de acolo, ezitant: 'intrati, dar intrati si strigati, ca e dna in spate, e mama fetei care e ghid' mai ca nu m-a bagat el inauntru sa ma duca de mana pana la casa.
Iar la casa unde a stat Creanga cat a facut scoala de catiheti, cum ai vauzt si in poza, fereastra era deschisa, matza ceea pe pridvor. Eram foarte curioasa cine poate locui in asa casa- era foarte ingrijita, impecabila, varuita frumos. In mica gradina din spatele casei era o masuta, o umbrela mare de soare, un coltisor modern si dichisit de stat in gradina la umbra si racoare si o dna tot la fel, foarte sprintara, imbracata ca de plaja, isi facea de lucru. Am dorit sa o abordez, dar mai apoi am renuntat, ca vroiam sa vad mai multe din acea zona.
Iar pe dl. care iesise din casa aceea splendoare- in costum gri, cu o plasa si coborand cu pas saltat, tineresc strada, l-am zarit prea tarziu, ca a si trecut pe langa mine si dus a fost in josul strazii.
In rest, cativa trecatori, am vazut si tineri, dar era o strada linistita, putin circulata de oameni pe jos.
Deci nu prea au fost ocazii de poze.
« Last Edit: Tuesday 13 July 2010, 09:40:19 by Mărioara »
Bucurati-va!

Offline Mărioara

  • Hero Member
  • *****
  • Posts: 17.026
Re: Tara de Sus
« Reply #115 on: Friday 16 July 2010, 05:12:01 »
La final mai dedic acest subiect prietenilor mei care au trecut si inca mai trec, in aceste zile, printr-o mare incercare: Flaviu- operatie pe creier si pentru draga lui sotie, Brindusa.

Bucurati-va!

Massther Clinic - Massage therapy