Nu se putea, ca eram la turci. Si chiar in acel moment, eram intens filate de un ins. Manca seminte si citea 'pe un ziar' stand pe iarba langa noi. Apoi s-a pus fata-n fata, chipurile sa-si rezeme spatele de-un copac, asteptand momentul ridicarii noastre. Desi purtam rochii rezonabil de lungute. Prientena mea: asta s-a ridicat si ne-a urmarit cu privirea.
Dupa juma de ora de plimbare, dam cu ochii de el: el e! nu e, bre, caci deh, toti turcii se aseamana. Dar mi l-a dat de gol un fragment de coaja de samanata de dovleac (turcesc) de pe buza inferioara. Si tot asa, la alta juma de ora, iar dadeam cu ochii de fragmentul de coaja. OMG!
In Grand Bazar, ce sa mai povestesc: toti erau amabili, foarte interesati, liberi si dispusi in seara aia. Si a 3-a propozitie era I love you! OMG!
Ce ne-am mai luat piciorusele la spinare si-am fugitara la greci! Mai ales ca turcii n-aveau cai ferate cu care sa ne facem neremarcate prin vreun orasel mai provincial.
