Visele mele au murit dintr-o data spre ziua la o data prea putin banuita.Se facea ca ma luptam cu demonii provocarilor ale caror potcoave erau mult prea de plumb pentru a o mai duce si pe asta.Intinzandu-ma spre sertarul acela cu lucruri bune se facu nu stiu cum ca,iata ceva nu mai facu fata.Era de neasteptat cel putin in mediul expectativ din care inca mi se parea ca imi mai trageam seva.Nenorocul insa umbla dezbracat si fara rusine de podoaba.Umbra lui se adanci in mine si imi imputa sa ma opresc.Dupa asta urma doar cadere si un rau de fluide numite mai recent regret.Acum totul zace intr-o dependenta aruncata ca o zdreanta spre celalalt pol al intereselor.Foarte frumos.Si asa maine am sa ma trezesc si am sa ma gandesc de ce oare vecinul de vis-à-vis nu vrea sa lase in jos perdelele alea banal de albe.Si iata ca inca odata am sa imi pun intrebari usoare si raspunsurile se vor aduna harnice intr-o cupa de plastic.Asta da civilzatie de consum.Asta da dilema.
