ca sa vedeti ca sunt si eu sensibil - degeaba strambati din nas, e obligatoriu sa stiti ca sunt si eu sensibil - o sa va povestesc cum am salvat viata unui paianjen.
paianjenul respectiv a ales sa-si traiasca viata lui amarata de devorator de muste in coltul stanga jos al balconului meu, la baza zidului.
intr-una din zile, buna mea sotie, o o doamna degraba sfasietoare de panzxe si ucigasa de paianjeni, mi-a cerut sa elimin vietatea.
am iesit hotarat pe balcon, decis sa imi duc la indeplinire ingrata-mi misiune; odata ajuns la locul faptei, am dat sa ma aplec, moment in care o nesuferita de durere localizata in zona coatelor m-a impiedicat sa il execut pe intrus. am tras, deci, un sut vechii custi de pisica pe care trebuia sa o arunc acum cateva saptamani, (dar care inca zace in balcon din cauza aceleiasi boli deja cronicizate) plasand-o, cu arta - nu stiu daca sunteti la curent, dar sunt un fotbalist desavarsit - drept in locul in care paianjenul isi face siesta, pierzandu-si timpul pe forumurile lui paienjenesti. e drept ca mandretea lui de panza a avut de suferit, dar ce habitat grozav i-am pregatit! va da gata toate paienjenitele cu noul lui palat!
i-am explicat apoi sotiei ca respectiva cusca de pisica poate fi inca folosita, o putem lasa sa se adune apa in ea ca sa avem pe ce pune mana in caz de seceta. desi logica e punctul meu forte, de data asta nu am reusit sa-mi conving partenera. a iesit suparata pe balcon, cu matura, inganand cuvinte de loc magulitoare la adresa proverbialei mele harnicii si a ucis vietatea.
luati nota, va rog, ca nu v-am promis o poveste cu happy end; am vrut doar sa va dovedesc ce suflet sensibil, ba chiar caritabil zace in mine. si cred ca zace de ceva timp acolo.
