Sunt un calut
Ma simt ca un calut neasemuit de tanar dupa iarna lunga a ratacirilor mele.Imi place sa tropai pe pamanturile vechi ale celor ce vor fi (fost).Eu simt multe neasemuite semne de cuget al celor ce s-ar fi ratacit in lumea nebuna - cea care are cercul acela.Ma simt asa de tanar si de proaspat incat copitele astea virtuale inca se intreaba cat de neintruchipat poti fi ca sa nu te impiedici de tot ce lumea asta din jur iti arata.Imi vine sa muget si sa cuget si stiu ca odata ce va voi simti, va voi inghiti cu toata fiinta mea si ca izul acela de tarziu in ziua care va veni e doar o alta poveste ce se naste in rasuflarea asta nevoita sa se nasca in ceea ce interzis.Astept clipa aceea sa arda odata cu toate impresiile mele…;pana atunci arunc tot ce nu vreau sa imi trebuiasca si urlu spre cerul ce va fi proiectat.E lumina buna afara…si aerul e bland.Si soarele va vrea sa rasara si acolo ;de ce nu?
