Mircea Cartarescu
Posedai tot felul de obiecte electrice
tu eşti altfel facuta decât mine. tu ma înspaimânţi.
tu eşti un monstru. mi-e frica de tine.
ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pilda,
ai tupeu.
ai o gramada de rochii, ai rude cu grade universitare.
şi, doamne cum îţi picura parul pâna pe şale
ca un camion fructexport, fantomatic şi moale
care ar trece pe dorobanţi.
şi ai şolduri, şi ai pandalii, ai amanţi...
inconştientul tau trebuie sa fie aşa uriaş
încât ar putea sa reduca el singur diferenţa dintre sat şi oraş
sa puna capat valului de violenţa şi pornografie
cu doar un gest, sau o alifie.
nu, daca tu ai fi un film documentar despre valenţele elementelor chimice
iar eu o tabla pe-un acoperiş de siloz
tot n-am fi fost aşa de straini
în realitatea cu atheneuri, caberneturi, maşini.
tremur când ma atingi. mi se face rau când îţi aud vocea la telefon.
de ce trebuie sa existe o fiinţa ca tine?
şi de ce trebuie acum sa nu mai existe?
bestie, pistruiato şi fufo,
feregea peste maxilare de tinichea,
gâsco.
