hai sa-l intrebam pe Vacaru:
hombre, ai avut cumva sentimentul ca prietenul tau nu avea incredere in tine cind ti-a returnat datoria? 
te-ai simtit cumva jignit?
P.S.: ma pufneste risul cind scriu asta...
Nico, in cazul unei datorii financiare, relatia de schimb este una strict economica. Relatiile economice se supun unor reguli de schimb destul de bine formalizate si intelese in general de mai toata lumea (chiar daca si aici exista unele nuante; spre exemplu, ideea de dobanda, destul de straveche, a fost multa vreme si inca mai este considerata de anumite paturi sociale si orientari religioase drept imorala, ilicita. Exista inca multi oameni care, atunci cand imprumuta cu bani cunostinte nu pretind dobanzi la returnarea datoriei, fie, de cele mai mule ori, din considerente morale, fie, uneori, pentru simplul fapt ca nu au o intelegere foarte clara a mecanismelor de calcul si de legitimare economica a dobanzii, ceea ce pana la urma se traduce tot printr-un fel de scurpul moral).
Postarea mea initiala viza tocmai o tendinta de a reduce toate forme de schimb la dimensiunea lor economica.
Iti dau un exemplu concret de relatie de schimb social-afectiv care poate fi pervertita si coborata la dimensiunea ei economica: Un prieten simte nevoia sa ti se confeseze, pentru ca are dificultati personale pe care se asteapta ca tu sa il ajuti, eventual, sa le inteleaga si/sau sa le depaseasca. Disponibilitatea ta la a-l asculta, implicarea ta afectiva si intelectuala pentru a intelege si eventual a formula sugestii, sunt o forma de "favoare" socio-afectiva, un serviciu, daca vrei. Evident, de cele mai multe ori nu-ti pui problema "costurilor" in termeni de timp pierdut pentru tine, pentru ca celalalt iti e prieten. O pervertire meschina a acestui schimb ar fi sa iti masori respectiva "cheltuiala" socio-afectiva in activitati utile pe care le-ai fi putut desfasura in timpul cat i-ai ascultat celuilalt confesiunile si sa-ti spui, la un moment dat, ca nu merita sa pierzi timp cu el, pentru ca oricum nu vei putea obtine avantaje echivalente cu cele pe care le-ai fi obtinut folosind altfel timpul pierdut. Drept urmare vei avea tendinta de a-l evita in viitor sau, daca nu o poti face, cel putin te vei implica mult mai putin data viitoare, te vei preface ca asculti, il vei grabi sa termine cu remarci sarcastice, etc., cu alte cuvinte vei incerca sa "optimizezi" relatia cu "prietenul" tau, orientand-o catre acele activitati comune care iti sunt profitabile in primul rand tie. Singura acceptiune pe care o poate lua increderea intr-o astfel de relatie este cea conform careia te astepti ca daca prietenul tau promite sa faca ceva va si face, pentru ca e fiabil, principial si eventual competent. Asta nu are, de fapt, nici o legatura cu increderea presupusa de o relatie de prietenie si care presupune disponibilitatea ta de a accepta sa depinzi de el intr-o situatie de vulnerabilitate pentru ca esti convins ca el nu va profita niciodata pentru a se intoarce impotriva ta sau a profita de vulnerabilitatea ta in vreun fel sau altul.
