Primavara nervoasa a venit peste Montreal. Sub un soare ireal de stralucitor, mergeam in zori de dimineata catre orele 6.30 pe strazile din Montreal, pe obositorul drum catre serviciu.
Conduceam blazat micuta mea Toyota, iar prin parbrizul prafuit, defilau mecanic sub ochii mei, imagini ale unui Montreal buimac, trezit brusc de soarele stralucitor al acestei primaveri nelinistite. Praful adunat in straturi de peste iarna care tocmai a murit, se amesteca, ca-ntr-o simbioza perfecta, cu gunoaiele nematurate de la prima cadere a zapezii; casele frumos aliniate, priveau somnoroase prin ferestrele cu perdele, pastrand inca ceva din lenevia noptii; statii de benzina cu pretul la litrul de benzina ce a devenit ca un cosmar cotidian; oameni grabiti, mereu grabiti,
toate... dar absolut toate, le inregistram apatic pe retina.
Imagini si planuri dintr-un ipotetic viitor se suprapuneau peste imagini de fum, dintr-un trecut indepartat din Ploiestii tineretii mele.
Ce emotionanta, plina de bucurie si parfum, era primavara in adolescenta mea.
Tot orasul se umplea de martisoare, ghiocei, zambile si narcise. Pierdeam ore in sir sa aleg cel mai frumos buchet de ghiocei si cel mai frumos martisor, la inceput pentru mama mea, iar mai apoi pentru prima mea
iubire.
Ah, si din toate astea nu au mai ramas decat amintirile, imagini de fum, vanturate de timp,in memoria mea.
Trist, blazat, inaintam pe strazile prafuite...
Dupaamiaza tarziu am ajuns pe strada unde locuiesc. Ma intorceam acasa obosit, dupa o zi de munca, venind parca de pretutindeni si de nicaieri, orbit de soarele primavaratic. Am oprit masina mai departe ca de obicei, vroiam sa merg un pic pe jos, sa iau un pic din caldura solara.
Am coborat din masina si am inceput sa merg, cu sufletul dezghetat si mucegait de iernile deprimante din Quebec. Ma bucuram de caldura. "Iata ce bine e", mi-am spus, "imi zvant si eu sufletul".
Am ajuns in fata blocului, undeva in dreapta lui, la umbra, resturi de zapada prafuita agonizau sub caldura soarelui.
Inainte sa intru in holul intunecos al blocului, am simtit ca o mangaiere pe frunte.
Am ridicat privirea... sub ochii cetosi am zarit cerul senin. Am zambit.
Primavara venise in Montreal.
